De ce industria alimentară a avut cel mai mult de pierdut în perioada de creștere economică

Alexandra Pele 07/03/2018 | 13:01 Companii
De ce industria alimentară a avut cel mai mult de pierdut în perioada de creștere economică

Industria alimentară este de departe cel mai mare perdant al perioadei de creș­tere economică pe care o traver­sează România. În vreme ce statele din regiune și-au consolidat pozițiile co­mer­ciale, agricultorii locali continuă să gândească în termeni prea puțin am­bițioși.

Acest articol a apărut în numărul 35 (disponibil până la 18 martie) al revistei NewMoney

Industria alimentară nu doar că nu a pro­fitat de avântul consumului, dar a contribuit din plin la degradarea unor indicatori macro, cum ar fi deficitul comercial, ale cărui efecte se resimt inclusiv în deprecierea monedei naționale. Ajutată de măsuri fiscale precum reducerea TVA-ului, dar și de creșterea însemnată a ve­ni­turilor populației, industria alimen­tară autohtonă a făcut loc competitorilor din regiune, mare parte din cererea su­pli­mentară fiind satisfăcută de importuri.

O analiză a indicatorilor de competitivitate a companiilor din industria ali­mentară (cota de piață la export, avantajul comercial și productivitatea) arată că acest segment este unul dintre cele mai puțin performante de la nivel european, în ciuda unui potențial agricol ridicat. Privind în regiune, Polonia este de departe cel mai bine poziționat stat, reu­șind să bată Ungaria din aproape toate punctele de vedere și lăsând România mult în urmă.

STUDIU DE CAZ. Poate și mai îngri­jo­rător, România a importat masiv legume și fructe (care au generat o treime din deficitul comercial al mărfurilor alimentare), care sunt produse cu tradiție pe plan local. Este vorba despre mere, struguri, tomate și cartofi, potrivit unei analize detaliate a Băncii Naționale a Româ­niei (BNR). La toate aceste culturi, pro­ducția din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scăzut, pe fondul unor randamente mici obținute de agricultori, dar și al restrângerii suprafețelor cultivate. „Printre sursele importante ale deficitului comercial asociat fructelor se re­gă­sesc merele, în condițiile în care România deținea în 2016 peste 10% din totalul suprafeței cultivate cu meri la nivel european, dar numai 3,6% din producție“, se arată în raportul citat.

Similar, România deține 9,1% din su­prafața cultivată cu tomate și doar 2,4% din producție. Având în vedere cifrele slabe și dependența producției de con­dițiile meteorologice, este lesne de în­țeles de ce marii retaileri preferă să lucreze cu firme străine care pot asigura fluxuri constante de produse.

Nici la capitolul zootehnie nu stăm mai bine. Creșterea bovinelor este cea mai expusă activitate la fenomenul frag­mentării, exploatațiile agricole indivi­duale concentrând 90% din efective în cazul vacilor pentru lapte. Rezultatul este că micii fermieri reușesc să fur­ni­zeze procesatorilor doar un sfert din ne­cesarul local de lapte, procent mult inferior mediei europene (circa 90%).

Prin urmare, companiile industriale care se ocupă cu procesarea laptelui au nevoie de importuri de completare pentru a satisface cererea internă. Acestea reprezintă circa jumătate din achizițiile de lapte și produse lactate din exterior, iar situația aceasta persistă de câțiva ani.

În același timp, segmentul procesatorilor de lapte este foarte concentrat (primii cinci jucători dețin aproape ju­mătate din piață), cele mai importante companii fiind de talie internațională. Acestea desfășoară operațiuni în mai multe state, de-a lungul întregului lanț de producție, iar decizia cu privire la ce, cât și unde să producă are la bază exclusiv criteriul optimizării costurilor. Prin urmare, rețelele internaționale își conso­lidează tot mai puternic prezența nu doar pe segmentul de desfacere, dominat de marii retaileri, ci – într-o anumită măsură – și în sectorul procesatorilor. La baza lanțului de producție rămân fermierii.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.
← Close