De ce greșește Ministerul Educației când trimite la școlile de meserii doar copiii cu note proaste la examene

NewMoney 25/06/2019 | 15:00 Financiar
De ce greșește Ministerul Educației când trimite la școlile de meserii doar copiii cu note proaste la examene

Autor: Carmen Constantin

Ministerul Educației suplimentează locurile la școlile profesionale. Dar contribuie, de fapt, la stigmatizarea deprinderii de meserii, trimițându-i la aceste școli nu­mai pe copiii cu note proaste la exa­mene. Asta, în timp ce piața muncii e tot mai flămândă de muncitori calificați.

Acest articol a apărut în numărul 68 (24 iunie – 7 iulie 2019) al revistei NewMoney

În căldura dimineții începutului de vară, când clasele se golesc și începe febra exa­menelor, atelierele școlilor profesionale sunt la fel de pline ca în oricare altă peri­oadă a anului.

Orele de curs s-au încheiat, dar acum încep cele mai valoroase lecții. Elevii nu mai ies la tablă, în schimb, pun mâna la treabă. Experiența dobândită în această perioadă de „practică comasată“ îi asi­gu­ră că nu peste mult timp vor putea să-și câș­tige singuri pâinea. Puțini visează la un sa­la­riu, oricât de bun. Cei mai mulți vor să-și deschidă propria afacere.

MICII ÎNTREPRINZĂTORI. Marius, 18 ani, este, de la sfârșitul anului trecut, patron de frizerie în Chitila. Nu are deocamdată alți angajați, dar e mulțumit. Se descurcă și cu taxele către stat. Lângă el, Daniel, înalt, tăcut și blond, vrea să fie coafor sti­list. Să se ocupe de părul doamnelor.

Diana, care urmează aceleași cursuri la „UCECOM Spiru Haret“, vrea să-și des­chi­dă un salon. Poate chiar în Occident. Minionă și plină de viață, spune că are o fire mai aventuroasă. Și vrea să vadă cu ochii ei cum trăiesc și alții. Două puș­toaice de 15 ani, care se pre­gătesc pentru o di­plomă în industria ospi­talității, spun că lucrează deja, cu acordul părinților, în Centrul Vechi al Capitalei, cea mai „turis­tică“ zonă a orașului. Știu ce-i ăla un „plesmet“ (suport pentru farfurii, n.r. ), dar și să ia comanda în en­gleză.

În atelierul auto al profesorului Tănase Neacșu, un tânăr extrem de ocupat la cei 17 ani și jumătate ai săi curăță și mai bine motorul foarte curat al mașinii pe care elevii fac practică. Lucrează deja, la repre­zentanța auto a unui mare concern sud-co­reean, șase ore pe zi. E mulțumit de salariu, dar mai ales că „băieții de la ate­lier“ în­țeleg că „are și școală“. Profesorul de me­canică Neacșu, de 31 de ani în aceeași școală, se bucură: „Școala pro­fe­sională redevine ușor, ușor ce-a fost acum niște zeci de ani. Dar ar trebui să renască“.

În ultimii ani, a văzut o schimbare. Ti­ne­rii încep să renunțe la diplomele universitare fără valoare pe piața muncii și caută soluții mai practice pentru viitor. Peste 90% din absolvenții de mecanică iau diploma, iar din săptămâna următoare se duc la serviciu. Cei mai mulți, în service-urile din București, care ar înghiți mai multă forță de muncă decât pot școlile să producă.

„Ultima promoție a ajuns la repre­zen­tanța Ford de pe Șoseaua Virtuții, la Țiriac Auto și la un service mare de pe Șoseaua Chitilei“, spune profesorul Neacșu.

JOBURI PENTRU TOȚI. Site-urile de joburi sunt pline de oferte pentru tinerii care știu o meserie: mecanic, tinichigiu, vopsitor, consilier vânzări, șef atelier, electrician, operator identificare piese, gestionar magazine. Sunt doar câteva dintre cele peste 2.500 de joburi disponibile în domeniul auto pe portalul ejobs.ro. Peste 1.000 sunt doar în București. „Sunt service-uri care mă sună săptă­mână de săptămână să le trimit oameni. La ora asta, cea mai cău­tată e tinichigeria. Și vopsitoria“, spu­­ne pro­fesorul Tănase Neacșu.

În domeniul alimentației, HoReCa (hoteluri, restaurante, catering), se caută alți 5.346 de lucrători. Operatorii de turism de pe litoral sunt disperați. Oferă salarii de două-trei ori mai mari decât în urmă cu cinci ani și tot nu găsesc oameni. Un elev sau un student care ar dori să vândă ba­loa­ne la Mamaia poate câștiga între 2.000 și 3.000 de lei pe lună, cu un program de șase ore pe zi, training și cazare asigurate de angajator. Pentru un job la recepția unui hotel din Eforie se oferă 450-500 de euro pe lună, masă și casă. Nu e nevoie nici de diplomă de bacalaureat. Singura condiție: cunoș­tințe de bază de limba en­gleză. Iar lista con­tinuă la nesfârșit.

Deficitul de personal este estimat de pa­tronate la peste 500.000 de oameni, cu o prog­noză proastă: s-ar putea dubla în ur­mă­torii patru ani.

BRĂȚARA DE AUR. În aceste condiții, șco­­lile profesionale pot aduce avantaje uriașe celor care învață o meserie. „În pri­mul rând, este cel soft: conștiința valorii de sine și respectabilitatea. (Elevul, n.r) știe că poate face un lucru bun și profesionist, în­deplinește o profesie la standardele de exi­gență cele mai înalte“, spune expertul în edu­cație Marian Staș.

Studiul „Diagnosticul psihocultural al Ro­mâniei“, al psihologului Daniel David de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, arată că, și la 30 de ani de la căderea comunismului, una dintre notele dominante ale psihologiei nației este comportamentul neautentic.

Mulți dintre români au fie complexe de superioritate, fie de inferioritate. „Or, asta creează un zgomot cât se poate de mare, pe fondul unei melodii cât se poate de frumoase. Iar melodia ne spune așa: meseria este brățară de aur. Noi știm că meseria este brățară de aur, dar, lasă, să fie mai bine la ceilalți“, comentează Marian Staș.

„Această poziționare foarte nefavo­ra­bilă face deservicii tuturor lucrătorilor, pentru tot ce înseamnă onestitatea, respec­ta­bi­litatea, legitimitatea unei profesii bine practicate, indiferent că se cheamă zidar sau matrițer, sau strungar, sau mecatro­nist, sau profesor universitar, sau cercetă­tor în fizică nucleară.“ Staș, care a absolvit o specializare în Administrație Publică la celebra Harvard Kennedy School of Go­vernment și coor­do­­nează mai multe or­ganizații neguvernamentale care-și propun să-i ajute pe tineri să-și atingă potențialul, speră ca noile ge­ne­rații să depășească stigmatul pe care părinții lor l-au pus asupra meseriașilor.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.