De ce greșește Ministerul Educației când trimite la școlile de meserii doar copiii cu note proaste la examene

Autor: Carmen Constantin

Ministerul Educației suplimentează locurile la școlile profesionale. Dar contribuie, de fapt, la stigmatizarea deprinderii de meserii, trimițându-i la aceste școli nu­mai pe copiii cu note proaste la exa­mene. Asta, în timp ce piața muncii e tot mai flămândă de muncitori calificați.

Acest articol a apărut în numărul 68 (24 iunie – 7 iulie 2019) al revistei NewMoney

În căldura dimineții începutului de vară, când clasele se golesc și începe febra exa­menelor, atelierele școlilor profesionale sunt la fel de pline ca în oricare altă peri­oadă a anului.

Orele de curs s-au încheiat, dar acum încep cele mai valoroase lecții. Elevii nu mai ies la tablă, în schimb, pun mâna la treabă. Experiența dobândită în această perioadă de „practică comasată“ îi asi­gu­ră că nu peste mult timp vor putea să-și câș­tige singuri pâinea. Puțini visează la un sa­la­riu, oricât de bun. Cei mai mulți vor să-și deschidă propria afacere.

MICII ÎNTREPRINZĂTORI. Marius, 18 ani, este, de la sfârșitul anului trecut, patron de frizerie în Chitila. Nu are deocamdată alți angajați, dar e mulțumit. Se descurcă și cu taxele către stat. Lângă el, Daniel, înalt, tăcut și blond, vrea să fie coafor sti­list. Să se ocupe de părul doamnelor.

Diana, care urmează aceleași cursuri la „UCECOM Spiru Haret“, vrea să-și des­chi­dă un salon. Poate chiar în Occident. Minionă și plină de viață, spune că are o fire mai aventuroasă. Și vrea să vadă cu ochii ei cum trăiesc și alții. Două puș­toaice de 15 ani, care se pre­gătesc pentru o di­plomă în industria ospi­talității, spun că lucrează deja, cu acordul părinților, în Centrul Vechi al Capitalei, cea mai „turis­tică“ zonă a orașului. Știu ce-i ăla un „plesmet“ (suport pentru farfurii, n.r. ), dar și să ia comanda în en­gleză.

În atelierul auto al profesorului Tănase Neacșu, un tânăr extrem de ocupat la cei 17 ani și jumătate ai săi curăță și mai bine motorul foarte curat al mașinii pe care elevii fac practică. Lucrează deja, la repre­zentanța auto a unui mare concern sud-co­reean, șase ore pe zi. E mulțumit de salariu, dar mai ales că „băieții de la ate­lier“ în­țeleg că „are și școală“. Profesorul de me­canică Neacșu, de 31 de ani în aceeași școală, se bucură: „Școala pro­fe­sională redevine ușor, ușor ce-a fost acum niște zeci de ani. Dar ar trebui să renască“.

În ultimii ani, a văzut o schimbare. Ti­ne­rii încep să renunțe la diplomele universitare fără valoare pe piața muncii și caută soluții mai practice pentru viitor. Peste 90% din absolvenții de mecanică iau diploma, iar din săptămâna următoare se duc la serviciu. Cei mai mulți, în service-urile din București, care ar înghiți mai multă forță de muncă decât pot școlile să producă.

„Ultima promoție a ajuns la repre­zen­tanța Ford de pe Șoseaua Virtuții, la Țiriac Auto și la un service mare de pe Șoseaua Chitilei“, spune profesorul Neacșu.

JOBURI PENTRU TOȚI. Site-urile de joburi sunt pline de oferte pentru tinerii care știu o meserie: mecanic, tinichigiu, vopsitor, consilier vânzări, șef atelier, electrician, operator identificare piese, gestionar magazine. Sunt doar câteva dintre cele peste 2.500 de joburi disponibile în domeniul auto pe portalul ejobs.ro. Peste 1.000 sunt doar în București. „Sunt service-uri care mă sună săptă­mână de săptămână să le trimit oameni. La ora asta, cea mai cău­tată e tinichigeria. Și vopsitoria“, spu­­ne pro­fesorul Tănase Neacșu.

În domeniul alimentației, HoReCa (hoteluri, restaurante, catering), se caută alți 5.346 de lucrători. Operatorii de turism de pe litoral sunt disperați. Oferă salarii de două-trei ori mai mari decât în urmă cu cinci ani și tot nu găsesc oameni. Un elev sau un student care ar dori să vândă ba­loa­ne la Mamaia poate câștiga între 2.000 și 3.000 de lei pe lună, cu un program de șase ore pe zi, training și cazare asigurate de angajator. Pentru un job la recepția unui hotel din Eforie se oferă 450-500 de euro pe lună, masă și casă. Nu e nevoie nici de diplomă de bacalaureat. Singura condiție: cunoș­tințe de bază de limba en­gleză. Iar lista con­tinuă la nesfârșit.

Deficitul de personal este estimat de pa­tronate la peste 500.000 de oameni, cu o prog­noză proastă: s-ar putea dubla în ur­mă­torii patru ani.

BRĂȚARA DE AUR. În aceste condiții, șco­­lile profesionale pot aduce avantaje uriașe celor care învață o meserie. „În pri­mul rând, este cel soft: conștiința valorii de sine și respectabilitatea. (Elevul, n.r) știe că poate face un lucru bun și profesionist, în­deplinește o profesie la standardele de exi­gență cele mai înalte“, spune expertul în edu­cație Marian Staș.

Studiul „Diagnosticul psihocultural al Ro­mâniei“, al psihologului Daniel David de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, arată că, și la 30 de ani de la căderea comunismului, una dintre notele dominante ale psihologiei nației este comportamentul neautentic.

Mulți dintre români au fie complexe de superioritate, fie de inferioritate. „Or, asta creează un zgomot cât se poate de mare, pe fondul unei melodii cât se poate de frumoase. Iar melodia ne spune așa: meseria este brățară de aur. Noi știm că meseria este brățară de aur, dar, lasă, să fie mai bine la ceilalți“, comentează Marian Staș.

„Această poziționare foarte nefavo­ra­bilă face deservicii tuturor lucrătorilor, pentru tot ce înseamnă onestitatea, respec­ta­bi­litatea, legitimitatea unei profesii bine practicate, indiferent că se cheamă zidar sau matrițer, sau strungar, sau mecatro­nist, sau profesor universitar, sau cercetă­tor în fizică nucleară.“ Staș, care a absolvit o specializare în Administrație Publică la celebra Harvard Kennedy School of Go­vernment și coor­do­­nează mai multe or­ganizații neguvernamentale care-și propun să-i ajute pe tineri să-și atingă potențialul, speră ca noile ge­ne­rații să depășească stigmatul pe care părinții lor l-au pus asupra meseriașilor.

Mai ușor de spus decât de făcut, în con­­dițiile în care ministrul educației, Ecaterina Andronescu, și-a propus să-i trimită la profesională pe toți copiii care n-au luat cel puțin 5 la Evaluarea Națională care tocmai a avut loc. Mesajul pe care-l transmite același ministru care desființa profesiona­lele acum zece ani e cât se poate de toxic, în opinia expertului în educație.

„Să legi incapacitatea de a face mate­ma­tică de capacitatea de a excela în alte domenii este profund greșit. E o enormitate de tip Orwell. E cel mai prost mesaj pe care poți să-l dai: pe ăsta nu-l duce capu’, fă-l zidar, dă-l în sărăcie!“, „traduce“ Marian Staș.

Mulți dintre elevii școlilor profesionale și-au ales acest drum pentru că la sfârșitul a trei ani de cursuri își pot câștiga exis­tența fără probleme, făcând ceea ce le place. Pot după aceea să mai facă doi ani de liceu, să ia bacalaureatul și să urmeze, dacă doresc, cursurile unei universități. Pot chiar să obțină două calificări în de­cursul a cinci ani.

DIFERENȚE. Cei care schimbă profilul trebuie să dea doar un test, „o diferență“, după cum explică Valentina Otulescu, director adjunct la „UCECOM Spiru Haret“. „De exemplu, dacă a făcut școala profe­sio­nală la specialitatea bucătari și decide să devină tehnician în comerț ori coafor sti­list, va trebui să dea un astfel de examen.“

Școala care se laudă cu angajarea a peste 90% din absolvenți are și cursuri post­liceale ori de recalificare profesională pentru adulți, de câte patru luni și jumă­tate. Atelierele nu sunt niciodată goale, iar cele 14 specializări sunt dintre cele mai diverse, de la bucătar la bijutier și de la fri­zer la optician.

Școala le asigură cursanților burse profesionale de 200 de lei pe lună, bani la care se adaugă, pentru unele specializări de în­vă­țământ dual, bursele plătite de com­pa­niile partenere, care se asigură astfel că nu vor ră­mâne fără valoroasa mână de lucru calificată. O singură nemulțumire are conducerea instituției. „Deși este o școală cu ve­chime, 67 de ani, și avem o tradiție lungă în pre­gă­tirea meseriilor, nu există posibilitatea ca elevii să opteze pentru școala noastră la fel cum fac pentru orice altă școală din sis­­temul de stat“, spune directorul adjunct. Adică, nu intră pe lis­tele Mi­nisterului Edu­cației pentru repartizarea compu­te­rizată a elevilor care ter­mină opt clase. Valentina Otulescu con­si­deră că statul face școlii particulare o con­curență ne­loială.

De cealaltă parte, ministrul educației, Ecaterina Andronescu, spune că pe viitor școlile particulare ar putea accesa sistemul repartizării computerizate. Poate chiar de anul viitor.

O CREȘTERE. Deocamdată, ministrul anunță ca pe-o victorie creșterea numă­ru­lui de locuri din școlile profesionale de stat, din toamnă, până la aproximativ 60.000. „Patronatele mi-au cerut să dublez nu­mărul de locuri din școlile profesionale (de la aproximativ 50.000, în anul școlar care tocmai s-a încheiat, n.r). Dublarea n-o să se poată face, dar sper la o cotă de aproximativ 30% din numărul total de ab­solvenți ai clasei a VIII-a.“

Ecaterina Andronescu a renunțat, înain­tea examenelor de la finalul clasei a VIII-a, la reducerea numă­rului de locuri din licee în favoarea școlilor profesionale. Estimări independente ară­tau că, dacă măsura ar fi fost luată, în Bu­cu­rești, cel puțin, toți ab­solvenții de gimnaziu care ar fi avut la Eva­luarea Națională sub 7,80 ar fi mers auto­mat spre școlile pro­fesionale.

Discursul ministrului educației s-a temperat între timp. „Trebuie să vedem rezultatele finale ale Evaluării Naționale, care sunt opțiunile copiilor, pentru liceu sau școală profesională, și care sunt mediile finale. La școlile profesionale pot ajunge, dacă optează, și copiii care iau note destul de bune la Evaluarea Națională, nu nea­pă­rat doar cei care iau note sub 5“, argu­men­tează Ecaterina Andronescu.

Problema e că la școlile de stat nu s-au ocupat niciodată, în ultimii ani, cel puțin, toate locurile pe care statul era gata să le finan­țeze. Școlile private, precum UCECOM, rămân ocupate tot timpul și pentru că sunt gata să le asigure cursuri și celor tre­cuți de prima tinerețe.

„Mecanica nu mai e cu ciocan, cu nico­vală, cu rangă, cu ce se făcea pe vremuri. Totul e acum computerizat. Mașina intră la teste, programul îți spune ce nu merge. 60% din munca de acum 20-30 de ani s-a ușurat“, spune profesorul Neacșu. Dar trebuie să știi să folosești compu­terul. Pentru „elevii“ de 40-50 de ani, asta e provocarea. Profesorul de mecanică spune însă că nu are timp să stea. „Și la cursurile de recalificare, de patru luni și jumătate, mai vin. Se aduc unul pe altul.“

FOTO: Guliver / Getty Images