De ce evită Larry Page, cofondator și șef al Google, să răspundă invitațiilor în spațiul public

Întrebarea crucială pentru Larry Page convocat la audieri în fața Senatului american: are sau nu o responsabilitate față de acționari, angajați și societatea americană de a ieși în lumina reflectoarelor? 

Acest articol a apărut în numărul 49 (24 septembrie – 7 octombrie) al revistei NewMoney

Cofondatorul și bossul de facto al Google, faimos pentru pariurile lui aparent bizare pe taxiuri zbu­rătoare și lifturi spațiale, nu și-a făcut apariția în fața Congresului american. Fusese convocat să depună mărturie alături Jack Dorsey, CEO al Twitter, și de Sheryl Sandberg, directorul operațional al Facebook, despre actori sponsorizați de stat care au exploatat cele trei platforme.

Page a refuzat disprețuitor. Când, pe 5 septembrie, au început audierile în fața Comisiei senatoriale pentru Informații, scaunul din piele neagră care îi era rezervat a rămas gol, iar placheta cu numele Google din fața microfonului oprit întărea cumva absența arogantă a acestuia. Uitându-se sau chiar arătând cu mâna spre scaunul neocupat, mai mulți senatori au criticat cu năduf faptul că Google nu a trimis pe nimeni la audieri. Mai mult, senatorul de Florida, Marco Rubio, l-a etichetat pe Page drept arogant, iar republicana din Maine, Susan Collins a etichetat absența drept scandaloasă. Camerele televiziunilor au panaromat întruna scaunul gol.

UN SCAUN GOL. După două decenii de la fondarea Google alături de Sergey Brin, compania pare, iată, să fi intrat în ceea ce poate fi considerată cea mai periculoasă etapă a existenței ei, chiar dacă, da, ve­ni­turile sale continuă să crească. Google înseamnă azi deja mult mai mult decât ceea ce știam. Înseamnă și divizia de vehicule autonome Waymo și alte pariuri curajoase pe viitor – vezi mixul eclectic de subsidiare reorganizate în urmă cu câțiva ani sub umbrela Alphabet (megacompania-mamă creată în 2015 prin reorganizarea Google, n.r.). Toate dispun de re­sursele necesare pentru a experimenta și vâna urmă­toarele tehnologii revoluționare.

Tocmai creșterea fabuloasă a Google a devenit și principala ei vulnerabilitate. Criticii companiei din toată lumea cer o spargere a principalei sale afaceri – publicitatea online prin care practic deține mono­polul pe piața de profil. Chiar vara aceasta, Uniunea Europeană (UE) a amendat Google cu 5,1 miliarde de dolari, pentru abuz de poziție dominantă (a folosit sistemul de operare Android pentru a-și extinde dominanța de pe desktop pe telefoane, n.r.).

Având deja o groază de probleme care îi umbresc într-un fel viitorul, a fost așadar destul de surprin­zător că Page și compania au decis să lase scaunul gol la o audiere atât de importantă și atât de me­diatizată.

„Pur și simplu, nu înțeleg. Decizia le va afecta re­­pu­­­tația și nu doar în ochii politicienilor, ci și ai utilizatorilor lor. Ce au de ascuns?“, atrage atenția senatorul democrat Mark Warner într-un interviu pentru Bloomberg TV. Și lucrurile se agită nu doar la Wa­shington, ci și în Silicon Valley, unde tot mai mulți se întreabă unde este totuși Larry Page în aceste zile dificile pentru compania sa?

Genul de inginer nu foarte prieten cu lumina re­­flec­­toarelor publice, Page a preferat oricum să se gân­­dească la problemele tehnice (și să le găsească soluții) și cât mai departe de ochii opiniei publice. Spre deosebire de alți fondatori de companii tehnologice, să spunem Mark Zuckerberg, Page nu a mai fost prezent la lansările Google sau la prezentarea rezultatelor financiare încă din 2013 încoace, iar cu presa nu a mai vorbit din 2015. Totodată, a decis să-l lase pe Sundar Pichai, CEO al Google, și pe câțiva consilieri să conducă operațiunile de zi cu zi și ale gigantului.

Totuși, discutând în ultimele luni cu mai mulți colegi și oameni apropiați, majoritatea preferând să vorbească sub rezerva anonimatului, l-au descris pe Page ca fiind mai retras ca niciodată. Aproape invi­­zi­­bil. Prietenii susțin că este încă implicat, doar că este mult mai concentrat acum și de acum încolo pe tot ce ține de tehnologia de mâine. De fapt, gândul la vii­­tor i-a distras complet atenția de la problemele (re­­pu^­­ta­­ționale în primul rând) pe care le are azi Google.

„Ce nu am văzut în ultimul an este o voce pu­ter­­ni­­că de la vârful companiei care să ne spună cum va naviga Google prin toate aceste probleme care sunt mai curând societale și mai puțin tehnice“, spune un fost director executiv care a părăsit recent compania.

GOOGLE-BIG BROTHER-BIG DATA. Până la audie­rea din Senat, Google a reușit cumva să se ferească de criticile masive îndreptate împotriva giganților rețelelor sociale, Facebook fiind de departe cea mai atacată. Realist vorbind însă, Google, mai mult decât oricare alt gigant tehnologic, a fost cea care ne-a împins spre zona aceasta a exploatării datelor și a unei lumi în care companiile ajung să fie non-stop cu ochii pe noi atât online, cât și în viața reală.

Știm deja că cel mai cunoscut motor de căutare a apărut în era dot.com și a perfecționat cel mai inteligent plan: a creat practic un model de business în care orice interacțiune cu software-ul lui i-au consolidat inteligența electronică cu noi și noi informații. Evident că Page nu a avut acest lucru în minte de la bun început. Dar banii au început să curgă și Page a investit tot mai mult în noi și noi tehnologii. Printre ele, și inteligența artificială.

Succesul lui a creat practic premisele apariției unui sistem în care interesele, preferințele, locurile în care merge un utilizator să fie izolate și țintite cu o precizie alarmantă. „Google a avut noroc compa­rativ cu Facebook și a fost mai degrabă o chestiune de focus. Asta nu înseamnă că nu sunt la fel de răi. Iar faptul că nu a venit nimeni de la ei la audieri, a fost în favoarea Facebook. Dacă ai fi acționar al Google ar trebui să fii furios acum“, este de părere Roger McNamee, un investitor din pri­­mele runde de investiții atra­­se de Google și Facebook, devenit între timp un critic vocal al celor doi giganți.

Într-o declarație oficială, Alphabet a ținut să se apere – și-a trimis de fapt la audieri șeful pe operațiuni globale, pentru că scopul companiei este tocmai acela „de a-i lăsa suficient răgaz lui Page să se concentreze pe alte pariuri sau pe pro­­bleme teh­nice pe termen lung“ (într-ade­­văr, compania l-a în­­săr­­cinat pe Dan Doctoroff, directorul diviziei de infra­struc­­tură ur­bană Sidewalk Labs, să vină la Wa­shington).

În trecut, decizia de a ră­mâ­­ne discret, i-a atras lui Page apre­­ciere și o bună imagine, de om vi­zionar. Numai că acum, dis­pariția lui într-un moment greu, în care compania sa trece printr-o reală criză exis­­ten­țială, ridică semne mari de întrebare.

Și cu atât mai mare este dis­crepanța cu cât fondato­­rii Twitter și Facebook, Dorsey, respectiv Zuckerberg, care au mai depus anterior mărturie în fața Congresului amercan, și-au cerut scuze în mod re­­pe­­tat și public pentru efectele nedorite pe care platfor­­me­­le create de ei le-au avut și au promis că în mod pri­­oritar vor căuta să rezolve vulnera­bilitățile acesto­­ra.

Page, în schimb, nu a livrat nicio remușcare, dar nici vreun plan că ar face eforturi să rezolve ame­ni­n­­țările și riscurile cu care compania lui se confruntă în definitiv. Întrebarea este acum dacă față de acțio­nari, angajați, societate are responsabilitatea de a ieși în lumina reflectoarelor sau nu.

CU OCHII DOAR PE VIITOR. Dar în definitiv, cu ce-și ocupă timpul acum Larry Page (45 de ani) ? Cei care-l cunosc spun că dispare tot mai des pe insula cu nisip alb pe care o deține în Caraibe. Chiar dacă nu se știe exact gradul în care se implică încă în companie, se pare că urmărește îndeaproape totuși cam ce face fiecare subsidiară a Alphabet.

Împreună cu Sergey Brin, cu care a fondat Google și care astăzi este președintele Alphabet, Page își mai face apariția ocazional la sediul din Mountain View (California) al Google. Dar, spun apropiații, a ajuns în punctul în care devine atent doar la genul de proiecte rare, care chiar îl fas­­ci­­nează, cum sunt cele derulate la X, laboratorul de cercetare secret al Alphabet.

Când Page, care a fost și pri­­mul CEO al Google, și-a revendicat din nou poziția exe­cutivă de la Eric Schmidt în 2011, abordarea era total dife­rită – muncea 80 de ore pe săp­tămână, de­­vora cărți despre lea­dership în business și își studia atent idolii în materie de ma­nagement – Bill Campbell sau Warren Buffett. Dar a obosit să supervizeze to­­ne­­le de opera­țiuni de zi cu zi, min­tea lui fiind atrasă mai cu­­rând de zona de cercetare și dez­­voltare (R&D) decât de re­­zul­­ta­­te­­le financiare (P&L).

După cum remarcă și un director recent plecat din companie, ochii lui Page își pierdeau rapid strălucirea, când în șe­din­­țe dis­cuțiile treceau de la teh­­no­­lo­­gie la cifre și business. „Ce fa­­ceți voi e plictisitor“, și-l rea­min­­teș­­te pe Page reproșând într-o discuție care a deviat de la ce îl interesa de fapt. La fel de plictisit era de politicile interne privind gestionarea unui conglomerat cât un mic oraș, cu un personal de aproape 60.000 de oameni.

Un alt fost director își amintește de o discuție aprinsă între membrii așa-numitei „echipe L“ (consi­de­rată cea mai puternică și talentată, L venind de la Larry, n.r.) pe care chiar Page a fost nevoit să inter­vină pentru a o domoli.

Dacă mandatul lui Page ca CEO a fost marcat de investiții cumva profetice în inteligență artificială și facilități masive de stocare a monstruoasei cantități de date a Google, un punct de cotitură a fost și sta­rea de sănătate, după cum țin să spună și doi foști vicepreședinți ai Google. În anii ’90, a fost diagnosticat cu paralizie a corzilor vocale (putea vorbi doar șoptit-răgușit). „Sergey spune că probabil sunt un CEO mai bun pentru că-mi aleg cuvintele mai atent“, scria Page pe Google în 2013, exact anul în care a încetat să mai participe la ședințele financiare.

RETRAGEREA. Reorganizarea abruptă a companiei din 2015 l-a propulsat pe Pichai în poziția de CEO al Google, iar Page a devenit executivul Alphabet. A fost poate cel mai ingenios plan de retragere conceput – a putut astfel să-și păstreze controlul asupra propriei creații, dar să delege majoritatea respon­sabilităților, ceea ce i-a lăsat mai mult timp liber să se concentreze pe ceea ce el numește pariuri nebune și speculative pe viitor.

A fondat trei companii care fac cercetări pentru a dezvolta vehicule zburătoare autonome și este fascinat de ce se întâmplă în laboratoarele de robotică de sub umbrela Alphabet. Timp de mai multe luni, a păstrat ritmul ședințelor săptămânale cu șefii de pro­iect de la Google Fiber, un proiect care dezvoltă soluții de acces la internet la viteze ultrarapide și unde venea cu propriile idei tehnice pentru a pune pe roate cât mai repede inovația.

Un alt proiect experimental care l-a consumat a început în 2015 și de care publicul a aflat abia recent. Este vorba de afacerea sub numele de cod Heliox care își propusese să reinventeze transportul. Trei persoane apropiate proiectului, derulat într-un fost hangar al NASA din Bay Area (San Francisco), povestesc că o echipă de ingineri au cons­­truit un cilindru de plastic de dimensiunile unui vagon de metrou, conceput să îi poată propulsa (pe bază de gaz sub presiune) pe bicicliști la viteze foarte mari printr-un tunel transparent arcuit și suspendat la sute de metri înălțime care să lege sediul Google din Mountain View de San Francisco. Pro­­iectul a fost abandonat între timp și aceeași soartă au avut-o alte două tot în zona dezvoltării unor soluții inovatoare de transport.

Din poziția de CEO la acel moment, Page s-a văzut nevoit să îi liniștească pe investitorii destul de ne­li­niștiți cu privire la investițiile lui în afara core-businessului Google. În prezent, aproape toate inves­tițiile Alphabet sunt direcționate către Google. Cei care cunosc dinamica businessului spun că implicarea lui Page în subsidiarele Alphabet a devenit tot mai sporadică pe măsură ce „echipa L“ s-a tot mic­șorat devenind mai curând un fel de coterie botezată „AlphaFun“.

Anumite informații dinspre companie se contrazic însă – dacă un fost director în cadrul X declară că vi­zi­tele rare ale lui Page au devenit un soi de vizită re­gală la care se înghesuie toți curioșii sau cei interesați să se dea bine pe lângă el, Doctoroff, directorul de la Sidewalk Labs, spune că dimpotrivă Page este intens implicat și că săptămânal participă la anumite teleconferințe.

IDIOSINCRAZIE SAU STRATEGIE DE BUSINESS? Cert este că Google trece azi printr-o perioadă în care sentimentul prevalent în companie este că tot ce ține de inovație și viitor ar trebui cumva să lase acum locul, cel puțin o perioadă, unor preocupări mult mai presante. Până de curând, compania a avut în Eric Schmidt o față publică, dispusă oricând să o apere în fața congresmenilor sau criticilor. În ianuarie însă, a demisionat.

În timpul momentelor-cheie din ultimii doi ani – vezi vâltoarea internă declanșată de așa-numitul proiect Maven de colaborare cu Pentagonul (apro­ximativ 4.000 de angajaţi semnaseră până în mai o petiţie pusă în circulaţie la începutul anului pentru a cere grupului să renunţe la utilizarea instrumentelor sale de inteligenţă artificială pentru a ajuta militarii să-şi eficientizeze dronele pentru a identifica mai bine ţintele, n.r.) –, Pichai și Brin au fost cei care au discutat cu angajații și nicidecum Page.

Dispariția lui Page este cumva un moment cel puțin ciudat pentru categoria directorilor executivi fondatori, comparând însă cu gestul lui Elon Musk de la Tesla care a fumat o țigară cu marijuana într-un podcast live, invizibilitatea lui devine preferabilă.

Potrivit unui apropiat, discreția lui Page, dincolo de preferința lui personală de a nu se afișa prea mult, este și o strategie de business atent dozată. Când afa­cerea Google a explodat în anii 2000 și a atins o cotă de aproape 70% din piața de profil americană, voci din companie s-au gândit că ar fi inteligent ca Page să devină tot mai scump la vedere. Erau de fapt conștienți că traiectoria publică a lui Page ar fi fost similară cu cea a lui Bill Gates, fondatorul Microsoft, care a fost caricaturizat complet în mass-media pe durata celor trei ani de proces antitrust intentat Microsoft.

Cu toate astea, strategia de PR a compa­niei pare azi depășită. Comparând celebritatea poate celui mai caricaturizat mediatic CEO, Mark Zuckerberg, joacă pozitiv pentru companie. În timp ce ab­sența lui Page la audierile din Senat a permis altor voci mai puternice să umple golul lăsat, de la senatorii care au criticat Google pentru afacerile din China până la cei care l-au acuzat fățiș de lipsă de patriotism. McNamee care a investit acum 20 de ani în Google, dar acum susține spargerea gigantului pe bucăți, este de părere că Page și Pichai și-au încălcat datoria civică, neprezentându-se la audie­rea din Senat. „Este o chestiune care intră sub incidența legii 101 A Gu­ver­nanței corporative. Au fost invitați să vor­bească în fața Senatului într-o audiere menită să protejeze democrația ame­­ricană, iar răspunsul lor a fost «suntem prea im­­por­­tanți să ne prezentăm?» Ei bine, o lume întreagă se uită acum spre ei și se în­treabă – care este problema voastră, cine sunteți, de fapt?“, a mai spus aceasta.

Este ciudat cum aceste acuzații publice reușesc să distorsioneze imaginea lui Page de om al viitorului inofensiv. Chiar și retragerea lui aproximativă, de­ghizată într-o problemă de sănătate, proiectează portretul unui inovator fragil și îmbătrânit, chiar dacă, de exemplu, Pichai, succesorul lui, este mai în vârstă.

Într-una dintre ultimele apariții publice, o dis­cuție liberă pe scena Ted în 2014, Page chiar arăta extrem de tânăr și în formă. Vocea răgușită și pauzele de respirație imprimau gravitate discuției concentrate pe modul în care tehnologia va afecta ome­nirea și cum informațiile pot fi folosite manipulativ, în scopuri nefaste. Pe atunci făcea referire la dez­vă­luirile uluitoare făcute de Edward Snowden și la cum opinia publică trebuie să reevalueze prerogativele puterii într-o lume digitală.

La fel de bine s-ar fi potrivit aceste cuvinte, dacă azi ar fi ales să vorbească despre provocările cu care se confruntă Alphabet și Google. „Este o discuție pe care nu am avut-o“, spunea Page atunci. „Trebuie să avem această dezbatere, altfel nu putem avea o democrație funcțională“. Doar că, pentru a avea o dez­batere, prima condiție este să ieși din casă și să participi la ea.

La mulți ani, Google!

După 20 de ani, creația BackRub din 1996 a doi studenți de la Stanford devenea, în 1998, motorul de căutare Google.

• Parcurs. După ce a fondat cu Sergey Brin Google pe 4 septembrie 1998 și au luat premiul Marconi pentru inventarea celui mai cunoscut algoritm al Google – PageRank –,Larry Page renunța în 2001 la funcția de CEO, în favoarea lui Eric Schmidt, pentru ca în 2011 să revină la post. În iulie 2015 a renunțat din nou pentru a deveni CEO al Alphabet, noua companie-mamă a Google și a tuturor investițiilor sale noi. Astăzi, este cotat de Forbes cu o avere de 53,6 miliarde de dolari.
• Bilanț 2017. Veniturile totale anunțate pe 2017 de Alphabet au fost de 110,8 miliarde de dolari, de la 90 de miliarde de dolari în 2016, iar profitul de 12,6 miliarde de dolari. Grosul veniturilor sunt în continuare asigurate de Google, restul de la pariurile pe viitor ale lui Page – în principal Google Fiber, Waymo și Nest.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Mark Bergen și Austin Carr / adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images