Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem!

Nu este chiar cel mai plăcut lucru să te afli în va­canță și să vezi scris cu graffiti, pe zidurile din ora­șul în care te afli: „Turiști, duceți-vă acasă!“. Prin de­fi­niție, turismul este serviciul făcut cu zâmbetul pe buze și prestat astfel încât cei veniți în vacanță să simtă că sunt bine primiți.

Această definiție clasică se va schimba în această vară, în unele orașe europene, acolo unde au apărut, în ultimii ani, grupuri tot mai vocale și tot mai virulente care se manifestă împotriva fenomenului turistic și a turiștilor, în ge­neral.

Evident, pentru România, care „duce dorul“ turiș­tilor străini, acțiunile de descurajare a turismului par absurde și de-a dreptul extremiste. Dar mișcările an­titurism vin cu o serie de argumente. De exemplu, câțiva membri ai organizației Canare, Sold Out au intrat în greva foamei în încercarea de a face presiuni asupra autorităților locale pentru a limita feno­me­nul turistic.

Un argument în acest sens poate fi luat în seamă: Insulele Canare au o populație de 2,2 milioane de locuitori, iar anul trecut au fost 16 mili­oane de vizitatori. Reprezentanții organizației Canare, Sold Out cred că supraturismul este o soluție de dezvoltare nesustenabilă, având în vedere resur­sele limitate ale insulei. Mai mult, este considerat un model de creștere „suicidar“.

Spania este una dintre destinațiile turistice favo­rite la nivel mondial. Anul trecut, Spania a primit 85 de milioane de vizitatori, mai mult decât în 2019, înainte de pandemie, când au venit 83,5 milioane de turiști.

Insulele Canare nu sunt singurul caz din Spania. În Malaga, în zona cunoscută sub brandul Costa del Sol, pe zidurile și ușile unităților turistice au apărut afișe autocolante pe care scrie „Aceasta este casa mea!“ sau „Du-te acasă!“. La intrarea unor plaje po­pu­lare din Barcelona, activiștii antiturism au montat pancarte pe care scrie în limba engleză că există riscul „căderii de pietre“ sau că sunt „meduze periculoase“. Bineînțeles că este vorba despre informații false, menite să descurajeze turismul.

IMPOSIBIL DE CONTROLAT

Este clar că presiunea a crescut odată cu noul model de business din tu­rism care a venit prin intrarea pe piață a apartamentelor populației, închiriate prin intermediul unor platforme digitale dezvoltate la nivel mondial. Prin utilizarea doar a unităților de cazare acreditate, industria turistică putea fi contro­lată, în sensul dez­vol­tării progresive. Apariția fe­no­menului de închiriere masivă a locuințelor „demo­cra­tizează“ turismul și îl face imposibil de controlat, în sens economic, sau de planificat.

De asemenea, populația locală acuză că închirie­rea de locuințe prin platforme specializate a dus la creșterea chiriilor în orașele turistice sau chiar la un deficit de locuințe. Fenomenul poate fi real. Dar, ca și în alte cazuri, soluțiile practice sunt greu de defi­nit. În ultimă instanță, orice proprietar de locuință este liber să o închirieze, cu condiția, bineînțeles, să își achite obligațiile fiscale.

Evident, turiștii în exces vin și cu alte neajunsuri: un consum de apă care crește spectaculos, zgomot mai mare și o creștere a cantității de deșeuri, adică de gunoaie orășenești. Un alt exemplu este nemul­țu­mirea populației din nord-estul Cataloniei, care a acuzat industria turistică de consum exagerat de apă în hotelurile din Costa Brava, care duce la epui­zarea rezervelor de apă.

MĂSURI DE LIMITARE

În mai multe orașe europene, dimensiunea grupurilor care efectuează turul turistic din centru a fost limitată la 25 de persoane și a fost interzisă folosirea difuzoarelor de către ghizi. Barcelona a eliminat o rută de autobuz, populară printre turiști, de pe apli­cația Google Maps, pentru ca localnicii să o poată folosi în condiții mai bune. Amsterdam a crescut taxa turistică de la 7% la 12,5%.

La Paris, taxa turistică s-a mărit cu 200%, iar capitala franceză așteaptă o cerere foarte mare de cazare cu ocazia Jocurilor Olimpice 2024; Franța are și o altă strategie – încearcă, prin folosirea influen­ce­rilor de pe rețelele sociale, să direcționeze fluxurile de turiști către zone mai puțin vizitate, precum cele din mediul rural. Veneția ia noi măsuri: după ce a in­terzis accesul navelor mari de croazieră, acum va introduce o taxă pentru vizitatorii care nu rămân peste noapte în oraș. La Atena, pentru Acropole s-a stabilit un plafon zilnic de 20.000 de vizitatori. Iar primăria Lisabonei a adoptat o taxă turistică pentru pasagerii navelor de croazieră.

Turismul trebuie însă privit cu realism și înțele­gere, pentru că aduce o mulțime de beneficii pentru economia locală. De exemplu, un reprezentant al unei asociații spaniole de turism estima că veniturile obținute anul acesta, la nivelul țării, vor ajunge la apro­ximativ 203 miliarde de euro, o sumă impor­tantă chiar și pentru o economie de dimensiunea Spaniei. De altfel, turismul are o pondere importantă în economia spaniolă, de aproximativ 13%. Turismul hrănește cu bani, impozite, taxe și contribuții bugetele unor state.

De aceea, mofturile unor grupuri de nemulțumiți trebuie privite cu multă circumspecție. Dacă, într-adevăr, turiștii ar pleca acasă sau nu ar mai veni, cât de mari ar fi pierderile și cine va fi res­pon­sabil pentru reducerea încasărilor?

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.