Cum vrea un mic producător de vin din Iași să planteze Feteasca Albă și Feteasca Regală din România în Japonia

În vin se află nu doar adevărul, ci și potențialul de business. Inclusiv pentru micile afaceri de familie.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa a fost afectată de filoxeră, o specie de insecte care a distrus importante culturi de vie, iar podgoriile din România nu au făcut excepție. Dar culturile locale au început să fie refăcute de prin 1900, inclusiv cu soiuri străine. După 1990, o altă năpastă aparent fără leac a lovit viile românești, iar multe dintre acestea au dispărut ca urmare a retrocedării terenurilor către foștii proprietari și a exploziei proiectelor imobiliare.

Au fost însă și excepții. Familia preotului Gabriel Olteanu e una dintre ele. Povestea începe în 1992, când familia Olteanu părăsea Bucureștiul și se muta în satul Vișani, la un sfert de oră de centrul Iașiului, unde moștenise un teren de 40 de hectare, din care jumătate era plantat cu vie. Până în 2007, proprietarii au arendat terenul sau au vândut strugurii. Apoi, au decis să acceseze fonduri nerambursabile prin pro­gramul SAPARD, reușind să atragă 1,24 mili­oa­ne de euro, bani folosiți pentru construcția unei crame și investiții în tehnologie.

În afacere intra Mari­an Olteanu (32 de ani), la vremea respectivă proaspăt absolvent de Drept, și sora sa Ioana, mai mică cu doi ani, și au început să dezvolte crama după modelul podgoriilor de familie din zona Provence.

Cursul de japoneză. Când a fost pornită afacerea, vinul familiei Olteanu nu avea un nume. Producția a început în 2009, iar vânzările, un an mai târziu. „Noi nu aveam boieri în familie sau sânge albastru, pentru a da un nume sonor vinului“, spune Marian Olteanu. După mai multe discuții, au decis ca vinul ce urma să fie produs să poarte numele Gramma (derivat din gramatică, în limba greacă). Și asta, pentru că au pornit de la ideea că sub impactul vinului devenim mai comunicativi. Iar lecția de gra­matică de la Vișani nu se oprește aici. Podgoria produce acum patru soiuri de vinuri – Epic, Liric, Dramatic și Metaf –, care au deja căutare și la export.

Recent, familia Olteanu a bătut palma cu doi antreprenori japonezi pentru exportul vinului în Țara Soarelui Răsare. Într-o primă fază, japonezii importă 20.000 de sticle pe an, din soiurile Fetească Albă, Fetească Regală și Aligote, iar Marian Olteanu le trimite partenerilor japonezi butași din via sa pentru a planta soiurile produse de Crama Gramma. Însă de producție se vor bucura abia după aproximativ șapte ani, când via va ajunge la maturitate. Până atunci, japonezii vor importa vinurile Cramei Gramma și vor pregăti piața pentru propria producție.

Capacitatea de producție a familiei Gramma nu este una industrială, ci de cel mult 130.000 de sticle pe an. Asta a însemnat o cifră de afaceri de apro­xi­mativ 200.000 de euro în 2018, pentru anul acesta estimându-se o creștere la 350.000 de euro. Și asta, în urma unor investiții în zona de tehnologie și de pro­ducție. Dimensiunea businessului este relativ mică, judecând după mărimea pieței locale a vinului, care este estimată la circa 400 de milioane de euro. Însă Marian Olteanu spune că nu vrea să mă­rească producția, ci doar să eficientizeze profitul, în con­dițiile unei marje actuale de aproximativ 20%. O parte din venituri este completată din activități de agroturism, printre clienți aflându-se mari cor­po­rații cu operațiuni în Iași, cum ar fi Amazon sau Continental.

CU ETICHETĂ DE MĂLĂELE. Chiar dacă nu este un producător mare, Crama Gramma vinde 80% din marfă în restaurante și 20% în rețelele de retail. Vinul este plasat în zona premium, la un preț de raft de peste 30 de lei, în timp ce sortimentele produse pentru restaurante ajung la 80-100 de lei. „Restaurantele au început să-și creeze meniuri bazate pe vinuri românești“, detaliază Ma­rian Olteanu, explicând că, pe piața românească, vinul autohton are o prezență de circa 95%. Lucru confirmat și de jucătorii din zona HoReCa.

„Vinurile românești au început să aibă un preț co­rect“, adaugă Marin Alecu, acționar minoritar în lanțul de restaurante City Grill, referindu-se mai ales la vinurile din segmentele mediu și premium de preț. În plus, mai spune el, clienții au început să aprecieze mărcile autohtone.

Iar ca vinul familiei Olteanu să aibă mai multă vizibilitate, eticheta este una care dă personalitate produsului, fiind realizată de actorul și caricaturistul Horațiu Mălăele. „L-am rugat să ne facă eticheta și a spus că o face dacă vinul este bun. Și se pare că a fost bun“, explică Olteanu, mărturisind că va mai lucra la calitatea vinului. În acest sens, are de gând să înlocuiască cu butași tineri jumătate din actuala vie, care are deja 50 de ani, astfel încât și businessul său să fie unul de cursă lungă, așa cum este și vinul de calitate.

Partea plină a paharului

România se află pe locul 13 în topul producătorilor de vin din lume, potrivit unui studiu KeysFin din de­­cembrie 2017.

STATISTICĂ. Primii zece mari producători de vinuri din România au o cifră de afaceri cumulată de circa 200 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o cotă de 51% din întreaga piață locală.

Clasament. Liderul pieței locale de vin este Jidvei, cu o cotă de 8,8%, urmat de Cotnari, cu 8,1%, și de Cramele Recaș, cu 7%. Din perspectivă geo­grafică, cele mai mari producții de vin se înregistrează în zona Vrancea, circa 14,5%.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney