Cum va afecta pandemia COVID-19 piața locală de energie

Consecințele pandemiei de COVID-19 au ajuns și pe piața de energie, într-un mod mai puțin vizibil pentru toată lumea acum, dar cu efecte dramatice în viitorul destul de apropiat.

De peste o lună, România trăiește sub zodia noului coronavirus. Țara este sub starea de urgență, care a impus administrativ închiderea unor businessuri, pe lângă cele deja închise prin decizia conducerii companiilor. Orice activitate economică are nevoie, în pro­porții diferite, de energie electrică. Lockdownul pre­supune, evident, o scădere a con-sumului de electricitate. Iar la cum funcțio­nează acest sector, efectele merg pe lanț.

Pierderi în cascadă

Veriga întâi: cu cât a scăzut consumul? Este prea devreme pentru statistici oficiale, dar estimări cu si­tuația valabilă la finalul lunii martie există deja în piață. „120 de consumatori mari din zona deservită de CEZ au trimis informări legate de diminuarea consumului de energie electrică, iar o parte dintre aceștia au anunțat că își vor înceta definitiv activitatea de la 1 aprilie. 6.000 de consumatori comerciali mici și de instituții din zona deservită de CEZ își vor diminua până aproape de minimum consumul.

Consumul mediu zilnic din zona de rețea a CEZ a scăzut cu 867 MWh (echivalentul a aproximativ 17 mili­oane de becuri obișnuite stinse timp de o oră, n.r.) în ultima săptămână, față de săp­tămâna anterioară. Consumul pe înaltă tensiune, cea la care sunt alimentați consumatorii mari, a scăzut cu 40%“, spun reprezen­tanți ai Distribuție Oltenia, parte a grupului CEZ și societatea care asigură distribuția de energie electrică într-una dintre cele opt zone de rețea din România. Și două exemple ilustrative în acest sens: ambele fabrici de automobile din România, Ford și Dacia, aflate în această zonă de rețea, sunt închise.

„În a doua jumătate a lunii martie și în luna aprilie, consumul de energie electrică a scăzut cu 35%. Sectorul industrial cu cea mai mare scădere este industria metalur­gică, urmată de consumatorii mici“, spune și Petre Stroe, chief executive officer (CEO) la MET Energy România – unul dintre furnizorii privați semnificativi cu clienți industriali –, om cu experiență de decenii în sectorul energetic.

Iar lucrurile nu se opresc aici. Simplificat la maximum, sistemul energetic funcțio­nează după următoarea schemă: avem producători care generează energia elec­trică (hidrocentrale, termocentrale, reactoare nucleare, parcuri eoliene), energia pro­dusă este introdusă în rețeaua națională de transport, de înaltă tensiune, de aici în re­țelele de distribuție din cele opt zone, de unde sunt apoi alimentați consumatorii.

În toată această schemă fizică, apare pe partea comercială furnizorul. El semnează un contract cu consumatorul căruia îi vinde energie – pe baza necesarului acestuia – și un altul cu producătorul, pentru cumpă­ra­rea de energie necesară consumatorului, la care se adaugă taxele pentru transportul ener­giei în rețea. Contractele sunt semnate în general (dar nu numai) forward. Adică, pe baza prognozei de consum, furnizorul semnează acum un contract de cumpărare a cantităților de la producător, pentru consumator, pentru consumul lui viitor, iar li­vrarea se face atunci.

Aici apare problema: consumul a scă­zut, dar furnizorul avea deja con­trac­tată energia pentru un consum normal, nu redus, iar pro­ducătorul și-a făcut și el socotelile pentru a livra cât antamase, nu mai puțin. Cum energia nu se poate stoca la scară largă în România, avem energie în exces, pe care nu are cine să o consume.

Cine pierde? Toți, pe tot lanțul, iar pentru a se salva câte ceva, se va ajunge la zeci de procese, dacă contractele nu vor mai fi ono­rate în termenii stabiliți anterior (se va invoca inclusiv clauza de forță majoră), pentru că fiecare de pe lanț va încerca să „arunce“ cât se poate din pierdere pe seama celuilalt, în contractele producător-furnizor.

Prețul crizei

„Energia pe care nu am putut-o furniza, dar pe care noi am achizi­ționat-o, a fost vândută cu o diferență de 120 de lei/MWh, care se va reflecta în pierderea înregistrată“, spune Stroe. Asta, în con­dițiile în care energia a fost cumpărată la prețuri de maximum 280 de lei (estimare pe prețurile trecute din piață). Tot ca urmare a efectului pandemiei, am ajuns la o situație destul de rară pentru România: energia gratuită pe piața spot.

Tranzacțiile pentru energia livrată în multe dintre intervalele orare din dumi­nică, 5 aprilie, s-au făcut la 1 ban/MWh. Prețul de 0,01 lei a fost înregistrat pentru energia tran­zacționată pe Piața pentru Ziua Urmă­toare (PZU), cu livrare în intervalele orare 10-19. Și nu se întâmplă doar la noi. Piața de la București este cuplată prin preț cu cele din Ungaria, Cehia și Slovacia. În trei intervale orare în care la noi prețul este practic zero (13-16), pe fiecare din celelalte trei piețe prețul a fost negativ, adică au fost vânzători de energie care au fost dispuși să plătească ei cumpărătorii pentru a fi pre­luată.

Prețul zero nu este o premieră în România și a mai apărut pe fondul unei producții mari de energie verde. De această dată însă, el apare și pe fondul reducerii consumului, ca urmare a închiderii mai multor unități industriale, efect al pandemiei de COVID-19. Furnizorii rămân practic cu energia cumpă­rată anterior pentru clienții lor, dar, cum aceștia nu mai consumă, furnizorii se văd obligați să „scape“ de ea. Cum energia nu se poate stoca la noi, una dintre soluții este să o oferteze în Piața pentru Ziua Urmă­toare, cu presiune evidentă pe preț. Varianta de a nu mai prelua energia de la pro­ducători, așa cum s-au înțeles pe baza contractului semnat în trecut, nu este operabilă în toate cazurile, pentru că se plătesc pena­lități mari.

Presiune suplimentară

În condițiile în care lockdownul afectează veniturile companiilor și ale persoanelor fizice, statul intervine, dar intențiile bune riscă să creeze efecte adverse. Pe de o parte, guvernul a dat o ordonanță prin care companiile afectate pot să primească, la cerere, certificate de situație de urgență, care atestă că activitatea lor a fost grav perturbată și cu care pot merge să negocieze cu furnizorii de uti­lități contractele și termenele de plată.

În același timp însă, în parlament a fost votat un proiect de lege care extinde facilitatea: orice consumator persoană fizică sau juridică poate beneficia de o amânare a plății facturii la orice utilitate (cu excepția serviciilor de date și voce mobile) timp de trei luni, urmând să plătească eșalonat sumele datorate în următoarele 12 luni.

Furnizorii sunt obligați să acorde această facilitate, iar criteriile de calificare la ea sunt minimale: declarație pe propria răspundere a persoanei fizice că a fost afectată și do­vada unei scăderi a veniturilor de 15% pentru persoanele juridice.

Această păsuire generalizată va pune presiune și mai mare pe furnizorii de electricitate, care trebuie practic să furnizeze gratuit trei luni oricui cere acest lucru, iar legea îi ajută doar parțial: în această peri­oadă, pot primi garanția statului pentru liniile de creditare.

Prea puțin, spun furnizorii, care antici­pează falimente în lanț și spun că această măsură, aplicată generalizat, nu servește nimănui. În consecință, legea a fost atacată la Curtea Constituțională.

În plus, guvernul a plafonat și prețurile la energie electrică, gaze și carburanți, dar, la nivelul pieței, măsura nu are efecte majore acum, asta pentru că prețurile erau oricum în scădere.

Ce înseamnă

„Efectul corona“ reprezintă o descărcare electrică care apare în jurul conductoarelor (liniilor) de înaltă tensiune, de peste 100 kV. Rețeaua Transelectrica, de exemplu, funcț­io­nează până la 400 kV.

• Cauze. Efectul apare din pricină că aerul nu este un izolator perfect și este favorizat de ploaie, ceață, zăpadă, chiciură. Se for­mează astfel un câmp electric între conductori și pot apă­rea chiar descăr­cări electrice spre sol. Acestea pot deveni periculoase pentru un om aflat în zonă.
• Efecte. Este însoțit de fenomene lumi­noase (coroană luminoasă violetă în jurul conductoa­relor), acustice (zgomot) și chimice (apariția ozonului și producerea acidului azo­tic). Pentru rețea, pierderile pot ajunge și până la 20%.

Acest articol a apărut în numărul 88 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper