Cum a trecut Nokia de la producția de camioane și bocanci pentru URSS la a ”patra revoluție” industrială – 5G
După ce au dominat piața internațională mai bine de un deceniu cu telefoanele mobile cu un design mai baroc, spun unii, business pe care însă l-au abandonat în fața rivalilor de la Apple sau Samsung, finlandezii de la Nokia sunt în toiul pregătirilor pentru a „patra revoluție“ industrială: 5G.
Sunt mulți care se gândesc nostalgic doar la celebrele telefoane mobile, când aud cuvântul „Nokia“. Timp de 14 ani, compania tehnologică a dominat piața internațională a telefoanelor mobile, fiind cel mai mare producător mondial și totodată campionul economiei Finlandei.
Declinul companiei a fost însă meteoric. În 2012, Nokia înregistra pierderi de 4 miliarde de dolari. În 2013, și-a vândut către Microsoft divizia de telefoane, care avea la acel moment 32.000 de angajați. „Este evident că Nokia nu are resurse pentru a finanța dinamica accelerată de pe piața telefoanelor mobile și a dispozitivelor inteligente“, admitea președintele companiei, Risto Siilasmaa, la momentul anunțului vânzării.
Chiar dacă a mai pierdut din active, businessul Nokia rămâne unul mare, cu vânzări de 26,1 miliarde de dolari anul trecut. Este o companie foarte diferită comparativ cu ce era în vremea de glorie a telefoanelor ei simple, solide si simpatice. În general, Nokia nu prea mai face lucruri pe care consumatorii le pot cumpăra.
PARIUL PE 5G. În prezent, faimosul logo se află pe majoritatea procesoarelor de rețea, ruterelor, unităților de acces radio pentru stațiile de bază și alte componente care compun infrastructura invizibilă din spatele internetului mobil.
Problemele pe care Nokia trebuie să le rezolve pentru a face față cererii tot mai mari pentru informații sunt extrem de complexe.
După ce, alături de rivalii săi – suedezii de la Ericsson și chinezii de la Huawei Technologies – Nokia a reinventat turnul de telefonie celulară cu un software sofisticat, în următorii doi ani compania finlandeză va trebui să se pregătească pentru lansarea unei noi generații de rețele wireless – 5G. Noua generație va putea transfera un volum mai mare de date și mult mai rapid decât 4G, iar cei de la Nokia sunt convinși că vor apărea noi tehnologii – mașini fără șofer, telemedicină și alt gen de schimbări pe care deocamdată trebuie doar să ni le imaginăm. „Vrem să fim o companie care ajută marile afaceri să se digitalizeze“, spune directorul companiei, Rajeev Suri.
Pariul companiei pe 5G este cel mai mare pe care finlandezii l-au făcut de când au renunțat la divizia de telefonie mobilă. Dacă va eșua, va fi nevoită să se reinventeze total încă o dată.
INFLUENȚA SOVIETICĂ. Nokia este mai veche decât însăși Finlanda. Fabrica de celuloză, prima a celor de la Nokia, a fost construită în 1865 în apropiere de orașul Tampere (sud-estul a ceea ce reprezenta odinioară marele regat al Rusiei). Și chiar dacă Finlanda și-a câștigat independența în 1917, istoria sa economică a continuat să fie modelată de proximitatea Rusiei. Finlanda s-a aliat cu Germania nazistă împotriva URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după a fost nevoită să plătească despăgubiri de război împovărătoare Rusiei sovietice conduse de Stalin – 300 de milioane de dolari. Faptul că Stalin i-a cerut Finlandei să producă trenuri și camioane pentru URSS a forțat practic fosta țară agrară să se industrializeze.
Iar Nokia s-a aflat în centrul acestei transformări. La începutul secolului al XX-lea, compania producea deja echipamente electrice și de telefonie, cauciucuri și încălțăminte. Până la jumătatea secolului, devenise un conglomerat care făcea aproape orice, de la televizoare la măști de gaze. La începutul anilor ’60, Nokia dădea drumul producției de aparate radio pentru uz militar. În 1982, a lansat un telefon pentru mașină și a intrat în businessul cu echipamente de rețea (un comutator electronic pentru telefoane). La finalul anilor ’80, compania începea să investească tot mai mult în afacerea cu telefoane mobile, care se dovedea tot mai înfloritoare.
Contribuția companiei la nivelul economiei și societății finlandeze în general poate fi evaluată cu greu. Ascensiunea globală a companiei a ajutat economia finlandeză să-și revină din recesiunea severă cauzată parțial de căderea URSS, până atunci cel mai mare partener comercial. În 2000, Nokia contribuia cu o treime la PIB-ul țării, potrivit cifrelor ETLA, un think-tank din Helsinki. Taxele plătite de companie și furnizorii locali numeroși au contribuit la prosperitatea finlandezilor și la dezvoltarea unuia dintre cele mai performante sisteme educaționale din lume. Nokia contribuie cu o treime la investițiile naționale – private și publice – în cercetare și dezvoltare (R&D). La acel moment, Finlanda aloca cel mai mare procent din PIB în R&D comparativ cu orice altă țară din lume, amintește Jari Gustafsson, secretar permanent în cadrul Ministerului pentru Afaceri și Muncă.
APETIT PENTRU RISC. Parțial, succesul poate fi atribuit dezvoltării așa-numitului sistem nordic de telefonie mobilă (Nordic Mobile Telephone – NMT). Agențiile guvernamentale responsabile pentru reglementarea comunicațiilor în țările nordice s-au coordonat pentru a concepe o platformă care să le permită utilizatorilor ei să nu rămână fără semnal nici când călătoresc în afara țării. La început, a fost vorba de un sistem analogic, care era capabil să rezolve problema localizării abonaților pe măsură ce aceștia călătoreau și să transmită semnalul de la un turn celular la altul. Practic, toate G-urile de atunci încoace, inclusiv 5G, sunt descendenții acelui NMT.
Inițial, noua industrie a fost dominată de Motorola, dar în 1999 Nokia devenea lider, când a lansat un sistem digital mai rapid și mai sigur, în timp ce rivalii americani au rămas analogici. „Nokia a avut dintotdeauna acest apetit pentru risc“, explică Tero Kuittinen, confondator și strateg-șef al firmei de investiții în aplicații mobile Kuuhubb. „Când Nokia a intrat puternic pe segmentul telefoanelor mobile la începutul anilor ’90, mulți au spus că este o nebunie, pentru că era percepută drept un producător de echipamente. Iar când au decis să treacă de la analogic la digital, multe voci au spus că este o mutare prea agresivă“, a completat acesta.
Deși au fost avangardiști la momentul adoptării digitalului, cei de la Nokia s-au dovedit prea lenți când a fost vorba de trecerea la telefoanele inteligente. Costul ridicat al ecranelor de tip iPhone i-a împins pe finlandezi să opteze pentru versiuni mai ieftine sau chiar să renunțe la ele. Meniurile complicate păreau inutil de baroce comparativ cu eleganța ecranelor cu atingere ale telefoanelor Apple. În scurt timp, Samsung, LG și, evident, Apple i-au lăsat mult în urmă pe finlandezii de la Nokia.
Implicit, problemele Nokia au devenit problemele Finlandei. Declinul celei mai mari companii finlandeze și al partenerilor ei de business a afectat puternic economia, care se resimțea deja din cauza creșterii costurilor cu forța de muncă și a cheltuielilor publice. Parte a zonei euro, Finlanda nu și-a putut devaloriza moneda pentru a stimula cheltuielile guvernamentale, astfel că întreaga economie s-a cufundat într-o stagnare prelungită, și abia acum se întrevăd semne că economia va reveni la creștere.
Când Siilasmaa a fost numit președintele boardului companiei în 2012, „compania se afla într-o poziție extrem de dificilă pe mai multe paliere“, rememorează acesta, dintr-un birou situat la parterul sediului companiei din Espoo (al doilea mare oraș după capitala Helsinki). Este început de iunie și genul de vreme pe care finlandezii îl așteaptă cu nerăbdare după lunga și întunecata iarnă tipică acestei țări.
La acel moment, vânzările de dispozitive mobile erau în scădere cu 26%, până la valoarea de 4,5 miliarde de dolari. „Angajații erau extrem de demotivați cu toate veștile proaste din jur. Presa specula chiar un apropiat faliment, dat ca fiind doar o chestiune de timp, nu de dacă“, spune Siilasmaa, fondator și al unei companii de securitate cibernetică – F-Secure Corp. Siilasmaa a condus compania pe durata negocierilor de vânzare către Microsoft, care furnizează deja sistemul de operare pentru telefoanele Nokia.
În Finlanda, tranzacția a fost resimțită ca un fel de traumă națională. A fost însă cea mai bună soluție pentru a rezolva o stare care se înrăutățea pentru companie, astfel că aceasta a putut, din acel moment, să se concentreze pe segmentul său profitabil de business – producția de echipamente wireless.
O NOUĂ BORNĂ. De la preluarea mandatului de CEO, în 2009, Rajeev Suri a reușit o revenire spectaculoasă: de la pierderi a ajuns la margini operaționale de 12%, reducând costurile și concentrându-se pe SUA, Japonia, Coreea de Sud sau pe alte piețe prospere. Până la jumătatea lui 2013, Nokia a cumpărat tot pachetul de acțiuni deținut de Siemens în Nokia Siemens Networks (un joint-venture făcut de cele două în 2006 în businessul de echipamente pentru telefonia fixă și mobilă, n.r.). În același timp, spune Siilasmaa, cei din board analizau dacă să cumpere o parte din rivalul francez Alcatel-Lucent. Anul trecut, Nokia a achiziționat întreaga companie.
Telefoanele Nokia nu au dispărut complet de pe piață. Anul trecut, Microsoft, al cărui business de telefoane mobile a dus-o la fel de prost ca atunci când era în portofoliul Nokia, a vândut mai departe divizia producătorului chinez de telefoane Foxconn Technology Group. În parteneriat cu compania finlandeză HMD Global Oy, Foxconn lucrează la o linie de telefoane și tablete Nokia poziționate pe segmentul începător-mediu. Primul model care rulează Android a fost lansat pe piață la începutul anului.
NOUL MODEL NOKIA. Cea mai mare parte a veniturilor Nokia vin din vânzarea de echipamente către furnizorii de servicii wireless precum AT&T, T-Mobile, Korea Telecom sau Deutsche Telekom – radio-transmițătoare, switch-uri, servere, antene și software. Compania setează rețelele, le testează, contra cost, apoi le gestionează. După achiziția Alcatel, Nokia vinde și sistemele fixe prin care companiile de cablu furnizează date gospodăriilor.
Și chiar dacă furnizorii de telefonie mobilă trebuie permanent să înlocuiască părți din infrastructură, adevărata mină de aur este atunci când toată lumea ajunge să fie convinsă că trebuie adoptată o platformă de generație nouă. Însă următorul G presupune un set de cerințe tehnice care întrunesc mai multe standarde internaționale astfel încât să fie asigurată interoperabilitatea echipamentelor.
Cerințele pentru 5G vor aduce îmbunătățiri semnificative în materie de viteză de descărcare, fiabilitate, număr maxim de dispozitive ce pot fi funcționale într-o zonă dată etc. Verizon, AT&T, T-Mobile au anunțat cu toții teste în anumite orașe americane, iar South Korea Telecom a promis că va instala noul sistem până în februarie, când Coreea de Sud va găzdui Jocurile Olimpice de Iarnă.
Majoritatea spun însă că problemele pe care 5G le ridică încă pot fi depășite. Potrivit lui Lauri Oksanen, directorul diviziei de R&D a Nokia, „cea mai mare problemă este aerul, altfel spus cum se stabilește comunicația între antene și dispozitivul mobil“. Echipa sa lucrează la o serie de soluții tehnice care pot asigura această legătură în 5G. O parte din soluție presupune accesarea unor frecvențe mai înalte din spectrul radio. Nokia și competitorii săi concep antene care transmit în zone dintre microunde și infraroșii, o frecvență mult mai înaltă decât cele folosite de telefoanele mobile de azi. Dezavantajul folosirii acestor benzi de frecvențe foarte mari (de la 26GHz în sus) este că nu penetrează diverse obiecte – pereți, carcase, acoperișuri, copaci etc.) și deci se propagă mai greu în special în interiorul clădirilor, mai explică Oksanen. Ceea ce înseamnă că operatorii de telefonie mobilă vor trebui să amplaseze antene mici peste tot, în interioarele clădirilor sau pe acoperișuri. Ceea ce va ridica o altă problemă, de data aceasta netehnologică – vor trebui să negocieze cu proprietarii clădirilor.
Nu este limpede dacă și clienții vor sesiza toate îmbunătățirile pe care Nokia și concurenții săi le promit. Principala temă în cadrul Congresului mondial al telefoniei mobile de la Barcelona din această primăvară a fost dacă 5G chiar este o revoluție sau doar o găselniță de marketing. Suri înțelege scepticismul. Pentru un utilizator tipic de iPhone sau Android, 4G are deja latență suficient de mică (intervalul de timp necesar datelor pentru a ajunge de la sursă la destinație, n.r.). „Acum avem nevoie de 50 de milisecunde pentru a intra în rețea. Dacă acest timp ajunge la o milisecundă, e foarte tare, da, poți descărca un film în trei secunde. Este ceva tare, dar nu cred că nici eu, nici dumneavoastră. nu sunteți dispuși să dați mai mulți bani pentru asta“, spune Suri. Promisiunea consistentă a 5G ține de varietatea de utilizări – scăderea latenței la o milisecundă ar permite o mai bună coordonare între mașinile fără șofer, de exemplu. Roboții din fabrici pot fi deconectați de la cabluri, permițând liniilor de asamblare să fie mai fluide. Casele pot fi conectate wireless la internet, ceea ce ar aduce un nou concurent în oligopolul pe care firmele de cablu îl dețin azi. Se discută chiar de chirurgie robotică efectuată la distanță (telemedicină).
PLANUL B. De cealaltă parte, scepticii invocă în primul rând costurile mari pe care le presupune un salt la 5G pentru operatorii de telefonie. Bill Ray de la Gartner crede că toate aplicațiile futuriste de care cei de la Nokia vorbesc pot fi făcute la fel de bine în actualele rețele wireless sau via Wi-Fi.
Este însă genul de scepticism cu care a fost întâmpinată fiecare nouă generație wireless. Cei de la Nokia sunt siguri că cererea pentru furnizarea wireless din informații mai rapid, mai consistent și cu acoperire 100% va crește. Și au și nevoie să creadă în asta. Chiar și după achiziția Alcatel, Nokia rămâne mult în spatele chinezilor de la Huawei la nivel de vânzări de echipamente de rețea.
Nokia mai are însă și un plan B. Nu a abandonat complet afacerea cu electrocasnice. Anul trecut, a cumpărat compania franceză Withings, care produce dispozitive de monitorizare pentru fitness și pentru bebeluși. Dacă portofoliul Nokia de produse care să aibă aderență la publicul larg se lărgește este încă o veste bună pentru viitorul finlandezilor.
O lume 5G
Anul acesta, la Davos s-a vorbit de a patra revoluție industrială pe care 5G ar putea să o aducă omenirii, cu miliarde de dispozitive interconectate via internet.
PROMISIUNILE 5G. Roboții din fabrici vor putea fi deconectați de la cabluri, locuințele vor fi conectate wireless la internet, ceea ce ar elimina firmele de cablu și chiar chirurgia s-ar putea face de la distanță.
B2C. Nokia nu a abandonat complet afacerea cu electrocasnice. A cumpărat compania franceză Withings, în 2016, și produce în prezent sub brandul Nokia dispozitive de monitorizare pentru fitness și bebeluși.
VIRTUAL REALITY. Nokia a lansat pe piață Ozo – o cameră de filmat sferică, profesională, pentru realitatea virtuală (costă 40.000 de dolari). Tehnologiile pentru realitatea virtuală ar putea stimula trecerea la 5G, dat fiind că necesită viteze foarte mari de transfer al datelor și o latență mică.
FOTO: Getty Images
