Cum a trecut Nokia de la producția de camioane și bocanci pentru URSS la a ”patra revoluție” industrială – 5G

Mimi Noel 27/07/2017 | 13:51 Global
Cum a trecut Nokia de la producția de camioane și bocanci pentru URSS la a ”patra revoluție” industrială – 5G

După ce au dominat piața internațională mai bine de un deceniu cu telefoanele mobile cu un design mai baroc, spun unii, business pe care însă l-au abandonat în fața rivalilor de la Apple sau Samsung, finlandezii de la Nokia sunt în toiul pre­­gă­­ti­­rilor pentru a „patra revoluție“ industrială: 5G.

Sunt mulți care se gândesc nostalgic doar la celebrele telefoane mobile, când aud cuvântul „Nokia“. Timp de 14 ani, compania tehnologică a dominat piața internațională a telefoanelor mobile, fiind cel mai mare producător mondial și totodată campionul economiei Finlandei.

Declinul companiei a fost însă meteoric. În 2012, Nokia înregistra pierderi de 4 miliarde de dolari. În 2013, și-a vândut către Microsoft divizia de telefoane, care avea la acel moment 32.000 de angajați. „Este evident că Nokia nu are resurse pentru a fi­­nan­­ța dinamica accelerată de pe piața telefoanelor mobile și a dispozitivelor inteligente“, admitea preșe­­din­tele companiei, Risto Siilasmaa, la momentul anun­țului vânzării.

Chiar dacă a mai pierdut din active, businessul Nokia rămâne unul mare, cu vânzări de 26,1 miliar­­de de dolari anul trecut. Este o companie foarte dife­­ri­­tă comparativ cu ce era în vremea de glorie a tele­foa­­nelor ei simple, solide si simpatice. În gene­­ral, Nokia nu prea mai face lucruri pe care consumatorii le pot cumpăra.

PARIUL PE 5G. În prezent, faimosul logo se află pe majoritatea procesoarelor de rețea, ruterelor, uni­­tăților de acces radio pentru stațiile de bază și alte com­­po­nente care compun infrastructura invizibilă din spa­tele internetului mobil.

Problemele pe care Nokia trebuie să le rezolve pentru a face față cererii tot mai mari pentru infor­­ma­­ții sunt extrem de complexe.

După ce, alături de rivalii săi – suedezii de la Erics­­son și chinezii de la Huawei Technologies – Nokia a reinventat turnul de telefonie celulară cu un software sofisticat, în următorii doi ani compania fin­­lan­­deză va trebui să se pregătească pentru lansarea unei noi generații de rețele wireless – 5G. Noua ge­­ne­­rație va putea transfera un volum mai mare de date și mult mai rapid decât 4G, iar cei de la Nokia sunt convinși că vor apărea noi tehnologii – mașini fără șofer, telemedicină și alt gen de schimbări pe care deocamdată trebuie doar să ni le imaginăm. „Vrem să fim o companie care ajută marile afaceri să se di­­gitalizeze“, spune directorul companiei, Rajeev Suri.

Pariul companiei pe 5G este cel mai mare pe care finlandezii l-au făcut de când au renunțat la divizia de telefonie mobilă. Dacă va eșua, va fi nevoită să se reinventeze total încă o dată.

INFLUENȚA SOVIETICĂ. Nokia este mai veche decât însăși Finlanda. Fabrica de celuloză, prima a celor de la Nokia, a fost construită în 1865 în apropiere de orașul Tampere (sud-estul a ceea ce reprezenta odinioară marele regat al Ru­­siei). Și chiar dacă Finlanda și-a câștigat inde­­pen­­dența în 1917, istoria sa economică a continuat să fie modelată de proximitatea Rusiei. Finlanda s-a aliat cu Germania nazistă împotriva URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după a fost nevoită să plătească despăgubiri de război împovărătoare Rusiei sovietice conduse de Stalin – 300 de milioane de dolari. Faptul că Stalin i-a cerut Finlandei să producă trenuri și camioane pentru URSS a forțat practic fosta țară agrară să se industrializeze.

Iar Nokia s-a aflat în centrul acestei transformări. La începutul secolului al XX-lea, compania producea deja echipamente electrice și de telefonie, cauciucuri și încălțăminte. Până la jumătatea secolului, devenise un conglomerat care făcea aproape orice, de la televizoare la măști de gaze. La începutul anilor ’60, Nokia dădea drumul producției de aparate radio pentru uz militar. În 1982, a lansat un te­­le­­fon pentru mașină și a intrat în businessul cu echi­­pa­­mente de rețea (un comutator electronic pentru telefoane). La finalul anilor ’80, compania începea să investească tot mai mult în afacerea cu telefoane mobile, care se do­­ve­­dea tot mai înfloritoare.

Contribuția companiei la ni­­velul economiei și societății fin­­landeze în general poate fi eva­­­luată cu greu. Ascensiunea glo­­bală a companiei a ajutat economia fin­­lan­­de­­ză să-și revină din recesiunea se­­ve­­ră cauzată parțial de căderea URSS, până atunci cel mai mare partener comercial. În 2000, Nokia contribuia cu o treime la PIB-ul țării, potrivit cifrelor ETLA, un think-tank din Helsinki. Ta­­xele plătite de companie și furnizorii locali nu­­me­­roși au contribuit la prosperitatea finlandezilor și la dezvol­­ta­­rea unuia dintre cele mai performante sis­­teme educaționale din lume. Nokia contribuie cu o treime la investițiile naționale – private și publice – în cercetare și dezvoltare (R&D). La acel moment, Finlanda aloca cel mai mare procent din PIB în R&D comparativ cu orice altă țară din lume, amintește Jari Gustafsson, secretar permanent în cadrul Ministe­rului pentru Afaceri și Muncă.

APETIT PENTRU RISC. Parțial, succesul poate fi atribuit dezvoltării așa-numitului sistem nordic de telefonie mobilă (Nordic Mobile Telephone – NMT). Agențiile guvernamentale responsabile pentru re­gle­mentarea comunicațiilor în țările nordice s-au coordonat pentru a concepe o platformă care să le permită utilizatorilor ei să nu rămână fără semnal nici când călătoresc în afara țării. La început, a fost vorba de un sistem analogic, care era capabil să re­zolve pro­­ble­­ma localizării abonaților pe măsură ce aceș­­tia călătoreau și să transmită semnalul de la un turn celular la altul. Practic, toate G-urile de atunci în­­coace, inclusiv 5G, sunt descendenții acelui NMT.

Inițial, noua industrie a fost dominată de Moto­rola, dar în 1999 Nokia devenea lider, când a lansat un sistem digital mai rapid și mai sigur, în timp ce rivalii americani au rămas analogici. „Nokia a avut dintotdeauna acest apetit pentru risc“, explică Tero Kuittinen, confondator și strateg-șef al firmei de in­­ves­­tiții în aplicații mobile Kuuhubb. „Când Nokia a intrat puternic pe segmentul telefoanelor mobile la începutul anilor ’90, mulți au spus că este o ne­­bu­­nie, pentru că era percepută drept un produ­­că­­tor de echipamente. Iar când au decis să treacă de la analogic la digital, multe voci au spus că este o mutare prea agresivă“, a completat acesta.

Deși au fost avangardiști la momentul adoptării digitalului, cei de la Nokia s-au dovedit prea lenți când a fost vorba de trecerea la telefoanele in­­te­­ligente. Costul ridicat al ecranelor de tip iPhone i-a împins pe finlandezi să opteze pen­­tru versiuni mai ieftine sau chiar să re­­nun­­țe la ele. Meniurile complicate păreau inutil de baroce comparativ cu eleganța ecra­­ne­­lor cu atingere ale telefoanelor Apple. În scurt timp, Samsung, LG și, evi­­dent, Apple i-au lăsat mult în urmă pe finlandezii de la Nokia.

Implicit, problemele Nokia au devenit problemele Finlandei. Declinul celei mai mari companii finlandeze și al par­­te­­ne­rilor ei de business a afec­tat puternic eco­­nomia, care se resimțea deja din cau­za creș­­te­­rii costurilor cu for­ța de muncă și a cheltuieli­­lor publice. Parte a zonei euro, Finlanda nu și-a putut devaloriza moneda pentru a stimula cheltuielile guvernamentale, astfel că întreaga economie s-a cufundat într-o stagnare prelungită, și abia acum se întrevăd semne că economia va reveni la creș­­te­­re.

Când Siilasmaa a fost numit președintele boardu­lui companiei în 2012, „compania se afla într-o po­­zi­­­ție extrem de dificilă pe mai multe paliere“, re­­me­­mo­­­­rează acesta, dintr-un birou situat la parterul se­­diului companiei din Espoo (al doilea mare oraș du­­pă capitala Helsinki). Este început de iunie și ge­­nul de vreme pe care finlandezii îl așteaptă cu nerăbdare după lunga și întunecata iarnă tipică acestei țări.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.