Cum se vor descurca anul acesta școlile private cu educația și siguranța copiilor

Școala începe pe 14 septembrie pentru toți copiii, dar nu toate școlile încep la fel. Ca să evite falimentul, cele private au luat din timp măsuri de siguranță cât se poate de temeinice. Au înțeles că doar așa își puteau păstra clienții: părinții elevilor care învață aici, preocupați atât de educația, cât și de siguranța copiilor lor.

Puse în fața lentorii decizionale a guvernului, școlile private și-au cântărit opțiunile, și-au suflecat mânecile și s-au pus pe trea­bă încă de la începutul verii, când restul lumii se gândea la vacanțe, iar purtatul măștii încă părea opțional.

„Pentru noi, pregătirea anului școlar 2020-2021 a început chiar din 15 iunie, adică din prima zi de vacanță a copiilor, ime­­diat după încheierea cursurilor“, spu­ne Mona Mușat, fondatoarea școlii pri­vate Aletheea, din nordul Bucureș­tiu­lui. Cele trei scenarii de care vorbesc auto­ri­tățile de câteva săp­tă­mâni le-au fost pre­zentate părinților elevilor școlii încă de atunci. Iar acum, ținând cont de „spațiile și designul sălilor de clasă, numărul redus al copiilor în clase, nume­roasele căi de ac­ces în clădirea școlii“, des­chi­derea cursu­rilor cu toți copiii la școală a fost o decizie ușor de luat. După șase luni de vacanță forțată, copiii au nevoie să se întâlnească și să învețe împreună, estimează Mona Mușat.

Ce a lipsit

„Se puteau crea nu trei, ci zece scenarii, și fiecare cu normele lui de aplicare, astfel încât în momentul în care ajungeam în situația în care trebuia să des­chidem școala conform «Scenariului 5», să zicem, să știm exact ce avem de făcut“, spune și Elena Lotrean, fondatoarea Școlii Finlandeze din Sibiu.

Aceasta atrage atenția că școlile particulare și-au formulat propu­ne­­rile către guvern privind redeschiderea școlii încă din primăvară. Ce a lipsit: „O asu­­mare din par­tea Ministerului Sănătății. Cineva care să spună – «Domnule, facem așa!». Și atunci, fiecare din școli, fie că era par­ti­culară sau publică, putea să spună – «Pu­tem sau nu putem să procedăm în felul ăsta»“.

Școlile private preferă educația față în față chiar dacă elevii lor au fost primii care au primit cursuri online, iar școala a continuat de acasă, fără o întrerupere evidentă a procesului educativ în perioada pandemiei.

Reorganizare

Mai greu a fost pentru gră­di­nițe. „În această perioadă, părinții au fost nevoiți să-și asume rolul de educator al co­­­pilului“, spune Valentina Chelan, directoarea Grădiniței Bambi Step by Step din centrul Capitalei.

Cum era evident că familiile celor mici au avut de făcut eforturi sem­nificative, gră­dinița a redus conside­rabil taxele școlare în perioada în care cursurile s-au ținut online.

„Chiar și așa, au fost familii care au decis încetarea colaborării cu Grădinița Bambi“, spune Valentina Chelan. „Aspectul financiar a fost, în mod clar, una din cele mai mari provocări ale acestei perioade, iar lipsa de transparență și neconcor­dan­țele legislative din acest domeniu ne-au făcut misiunea cu atât mai grea“, preci­zează directoarea grădiniței din apropiere de Piața Alba Iulia.

Cum vor fi primiți copiii după redeschidere? În lipsa unor recomandări clare din par­tea autorităților, fiecare instituție pri­vată și-a luat precauțiile pe care le-a consi­derat necesare.

La Grădinița Bambi, „distanțarea copiilor este asigurată în acest moment prin reorganizarea spațiilor și activităților“, spu­ne Valentina Chelan. Bambi are șansa unei clădiri cu spațiu generos, completat cu o curte de 1.500 de metri pătrați. Măș­tile de protecție sunt asigurate de grădiniță pentru întreg personalul.

Doi metri de jur împrejur

La Școala Finlandeză din Sibiu sunt trasee distincte, pauze diferențiate, dozatoare de dezinfectant peste tot și este „spațiu suficient încât să-i putem primi pe copii respectând cele mai stricte norme de distanțare“, afirmă fon­datoarea Elena Lotrean. Aici nu sunt mai mult de 18 copii într-o clasă și e spațiu destul încât fiecare elev să aibă doi metri de jur împrejur. Din acest motiv, elevii Șco­lii Finlandeze nu au separatoare din plexiglas între ei și nu sunt obli­gați să poarte mască la ore. Trebuie să o poarte însă în toate spațiile comune, inclusiv în curte. Școala le asigură elevilor măști textile, tratate astfel încât să reziste la 40 de spălări – antibacterian și la 5 spă­lări – antivirus.

Nimic de acasă

La Școala Aletheea din București, „toată activitatea ține cont de acest context sanitar special, astfel încât să oferim copiilor educație de calitate fără să punem în pericol sănătatea nimănui“, spune fondatoarea Mona Mușat. Ea adaugă că „toți elevii și angajații școlii vor purta permanent mască de protecție sau vizieră. Copiii vor avea locuri individuale în bănci, fixe, care nu se vor schimba pe întreg parcursul anului școlar“.

Asta este o schimbare față de modul în care orele se desfășurau până la pandemie. Pentru limbi străine, arte, muzică, geo­grafie și științe în școală există laboratoare pe care copiii le foloseau cu plăcere. Acum, „ei se vor deplasa în alte spații ale școlii strict pentru orele de informatică-TIC, la științe, doar pentru a face experimente care nu pot fi realizate în sala de clasă, și pentru orele de sport“. Mona Mușat spune că pentru aceste situații au fost decise măsuri suplimentare de pro­tecție: separatoare din plexiglas în laboratoare, curățarea și dezinfectarea spațiilor folosite în comun de mai multe ori pe zi, ori de câte ori este nevoie.

O altă precauție: copiii vor folosi doar materiale primite de la școală, nimic în comun sau adus de acasă. Toate sălile de clasă, toaletele, vestiarele, sala de mese au fost dotate cu dozatoare cu senzor pentru dezinfectantul de mâini, la intrarea în spa­țiile comune au fost plasate marcaje de po­dea pentru păstrarea distanței.

Și pentru servirea mesei la școală au fost luate măsuri noi: au fost montate se­pa­ratoare din plexiglas în sala de mese, iar personalul școlii va supraveghea permanent păstrarea distanței.

„Adevărul este că am avut de făcut in­vestiții neprevăzute consistente și nu am făcut economie de la nimic. Numai respectarea măsurilor minimale – purtarea măș­tilor de protecție sau a vizierelor de către toți angajații școlii, dezinfectarea supra­fe­țelor cu substanțe avizate, asigurarea dezinfectantului de mâini la tot pasul în școală ne aduc cheltuieli lunare considerabile“, spune Mona Mușat. Potrivit acesteia, cu toate cheltuielile neprevăzute, școala a înțeles că toată lumea traversează o peri­oadă dificilă din punct de vedere financiar, iar „fiecare familie are povestea ei“.

Tarifele nu cresc

În aceste condiții, Aletheea, care achită 1.000.000 de euro în taxe, anual, statului român, nu a luat în cal­cul, cel puțin pentru moment, oportunita­tea majorării taxelor școlare în acest an. Un an de școlarizare costă 6.900 de euro pentru ciclul primar și 7.300 de euro pentru gimnaziu.

Aletheea, ai cărei elevi au avut, în medie, 9,15 la Evaluarea Națională din vară, a încheiat anul școlar precedent cu 250 de elevi și se redeschide cu 290, chiar dacă nu­mărul de noi înscrieri a fost, în această vară, mai mic decât de obicei.

Nici Grădinița Bambi nu le cere părin­ților taxe mai ridicate, deși, potrivit directoarei Valentina Chelan, doar „echipamentele de protecție pentru personal, igienizarea și dezinfectarea periodică a spațiilor prin nebulizare și utilizarea lămpilor UV (cu ultraviolete, n.r.), reamenajarea spa­țiilor și instalarea unui sistem profesional de monitorizare a temperaturii au generat într-o primă etapă costuri suplimentare de 30.000 de lei“. La Bambi, programul scurt până la 12.30, la o grupă cu predare în limba engleză, ajunge la 3.550 de euro pe an.

„Nu am crescut tarifele și nici nu o să le creștem“, anunță fondatoarea Școlii Finlandeze din Sibiu. „Vrem să apelăm la alte sur­se de finanțare: credite, sponsorizări, do­nații. Și pentru părinți este o perioadă destul de grea, mai ales cei cu afaceri în do­meniul turismului, care mergeau foarte bine până când s-au trezit peste noapte fără obiectul muncii“, explică Elena Lo­trean. Taxele Școlii Finlandeze din Sibiu, care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 3.000.000 de lei, sunt cuprinse între 13.500 de lei la clasele primare și 14.500 de lei la gimnaziu.

La stat, în așteptare

Pregătirile fă­cute de școlile private puteau exista, mă­car în parte, și în cele de stat. Șefii acestor instituții nu sunt însă antrenați să ia decizii, ci, dimpotrivă, să aștepte hotărârile au­torităților centrale și locale. Pentru mulți dintre ei, situația în care vor fi nevoiți să decidă singuri în ce scenariu se reiau cursu­rile s-ar putea dovedi o provocare dură.

Cu doar câteva zile înainte de începerea școlii, părinții elevilor care învață la stat nu știu cum vor arăta clasele copiilor lor, ce măsuri de siguranță s-au luat și nici câte ore pe zi vor sta copiii lor la școală.

„Directorii/echipele de conducere pot face diferența dintre școli“, apreciază Mă­riuca Talpeș, cofondatoare a companiei Bit­defender și membră a Grupului pentru Educație din Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR). „În sistemul privat, fiind cu plată“, spune Măriuca Talpeș, „supra­vie­țuirea unei școli depinde de perfor­manța ei, de satisfacția părinților față de pro­gresul copiilor“. Aceasta ar fi și expli­cația pentru care, spre deosebire de șco­lile de stat, cele private „au făcut cu ade­vărat școală în această perioadă, s-au adap­tat rapid la noul context, încât performanța lor să nu scadă“.

Un studiu realizat de CDR arată că pentru cel puțin o treime din școlile de stat cursurile online nu au început decât în mai, la aproape două luni de la suspenda­rea orelor fizice. Mai grav, nu s-au ținut ore efectiv decât la foarte puține materii, majo­ritatea profesorilor limitându-se să tri­mită fișe ori să dea teme.

Cele mai întâlnite ore au fost cele de limba română și de matematică, dar, și aici, aproximativ jumătate dintre elevii de gimnaziu spun că în cel mai bun caz au făcut una-două ore pe săptămână.

„O mare parte a profesorilor din România nu era obișnuită înainte de pandemie cu folosirea intensivă a digitalului în edu­ca­ție“, precizează Măriuca Talpeș, în opi­nia căreia limitările tehnice sunt însă „cea mai simplă parte a problemei“. Concluzia sa: „Noua situație impunea noi abordări pedagogice, o trecere de la școala făcută în masă, pentru elevul mediu, la educație adaptată fiecărui grup, de la cei mai puțin avansați până la vârfuri. Aceste abordări nu sunt specifice sistemului românesc de educație“.

Acest articol a aparut în numărul 98 al revistei NewMoney