Cum se poate adopta un copil în România

În prezent, adopția este reglementată în România conform Legii nr. 273/2004, care se referă la două mari categorii de adopție: internă (adoptatorii și adoptatul își au reședința în România) și internațională (adoptatorii și adoptatul își au reședința în state diferite). 

În primul rând, adoptatorul sau adoptatorii trebuie să îndeplinescă o serie de condiții morale și materiale. După aceea, există și o serie de interdicții. Este interzisă adopția pentru persoanele condamnate pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, pentru infracţiunea de pornografie infantilă sau pentru infracţiuni privind traficul de droguri/precursori.

Mai mult, nu pot adopta persoana/familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti şi nici persoanele care vor să adopte singure şi au soţi bolnavi psihic/cu handicap mintal.

O altă condiție generală se referă la consimțământul părinților firești la adopție și, în cazul în care minorul care ar urma să fie adoptat a împlinit 10 ani, a acestuia, potrivit avocatnet.ro. Bineînțeles, va fi nevoie și de consimțământul adoptatorului/ familiei adoptatoare, în fața judecătorului.

Primul pas pentru adopție: atestatul

Spuneam, mai sus, că adoptatorul/adoptatorii trebuie să îndeplinească o serie de garanții morale și materiale. În plus, pe lângă aceste aspecte, se va ține cont și de caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc cu adoptatorii.

Îndeplinirea condițiilor de mai sus este dovedită prin intermediul unui atestat eliberat de autorități. Pentru eliberarea atestatului, se va ține cont de:

• personalitatea şi starea sănătăţii persoanelor care vor să adopte, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil;
• situaţia economică a adoptatorilor analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei;
• motivele pentru care se doreşte adopţia;
• impedimente relevante pentru capacitatea de a adopta.

Dacă rezultatele sunt favorabile, se va elibera un atestat de persoană/familie aptă să adopte. Valabilitatea acestuia e de doi ani.

Există, totuși, două cazuri când obținerea atestatului nu e obligatorie:

• dacă este vorba de adopţia unei persoane care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
• dacă este vorba de adopţia unui copil de către soţul părintelui firesc/adoptiv.

Între adoptatori și adoptat trebuie să existe o potrivire

Înainte ca adopția să aibă loc, trebuie să existe o potrivire a adoptatului cu adoptatori. În acest sens, autoritățile vor urmări să găsească adoptatori care să fie potriviți cu nevoile copilului, urmând a se stabili compatibilitatea. Revenind la condiția atestatului, vor fi considerate persoane potrivite doar persoanele care au un atestat valabil de adoptator.

O modalitate concretă prin care pot fi găsite persoane potrivite pentru copil este de a se acorda prioritate rudelor copilului din familia extinsă (cele până la gradul al patrulea) și altor persoane cu care copilul a avut o viață de familie timp de cel puțin șase luni.

Ulterior perioadei de potrivire, se va întocmi un raport în care să existe concluzii cu privire la potrivirea dintre adoptator și adoptat. Dacă acesta este favorabil, instanța va dispune încredințarea copilului, în vederea adopției, pentru 90 de zile. În aceasta perioadă, se vor face rapoarte de progres, cu privire la relația dintre adoptator(i) și adoptat. La finalul perioadei de 90 de zile, raportul final va fi trimis instanței, care se va pronunța cu privire la adopție.

Instanța este cea care se pronunță cu privire la adopție

Ulterior perioadei de încredințare, instanța se va pronunța cu privire la adopție. Solicitarea de adopție va fi introdusă de către adoptator sau de către direcţia de asistenţă socială şi protecţia copilului. Acestă solicitare va fi trimisă alături de următoarele acte:

• certificatul de naştere al copilului (copie legalizată);
• certificatul medical privind starea de sănătate a copilului;
• raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de zece ani, în vederea exprimării consimţământului;
• atestatul valabil al adoptatorilor;
• hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
• certificatele de naştere ale adoptatorilor (copie legalizată);
• certificatul de căsătorie al adoptatorilor (copie legalizată);
• cazierul judiciar al adoptatorilor;
• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorilor (de la medicul de familie);
• hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei a copilului;
• raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
• documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
• declaraţia notarială pe propria răspundere (atunci când copilul adoptat are un singur părinte — necăsătorit –, iar acesta se află într-o relaţie cu o persoană de sex opus — necăsătorită).

În cazul în care consideră adopția ca fiind în interesul superior al copilului, instanța va admite cererea de încuviințare a adopției. De asemenea, în cinci zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, autoritățile informează părinții firești ai copilului.

În final, mai există o etapă. Ulterior hotărârii favorabile a instanței, va mai exista o perioadă de monitorizare de minimum doi ani. În timpul acestei perioade, vor fi întocmite rapoarte trimestriale cu privire la evoluția copilului adoptat și a relațiilor dintre acesta și adoptator(i). Abia după aceea se poate încheia complet procedura adopției, prin întocmirea raportului final de închidere a cazului.

Persoanele care vor să adopte beneficiază de o serie de facilități

Conform Legii nr. 273/2004, oricare dintre părinții familiei care adoptă un copil poate cere un concediu de acomodare și poate avea dreptul la o indemnizație aferentă. Concediul este unul plătit și poate dura maximum un an.

Adopţia din străinătate

Dacă doriți să adoptați un copil din România, în condițiile în care aveți domiciliul într-o altă țară, trebuie să știți că, pentru prima etapă, aceea de obținere a atestatutului de parinte/parinti adoptiv(i), demersurile se fac în țara unde locuiți, dar pentru perioada de potrivire este necesar sa veniti in tara.

Persoana/familia cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate formula cerere de adopţie internaţională (modelul tip) care se înaintează A.N.D.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii centrale sau al organizaţiei străine autorizate (direct sau prin persoane împuternicite în acest sens).

Lista autorităţilor centrale cu atribuţii în materia adopţiei internaţionale poate fi consultată pe site-ul Convenţiei de la Haga www.hcch.net – secţiunea Adoption, Central and other Authorities).

Lista organizaţiilor străine autorizate de către A.N.D.P.D.C.A. pentru a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale şi acreditate în statul de primire poate fi consultată pe website-ul A.N.D.P.D.C.A. la secţiunea Activitate – Adopție – Adopție Internațională (http://www.copii.ro/activitate/adoptie/adoptie-internationala).
Modelul cererii de adopţie internaţională este publicat pe website-ul A.N.D.P.D.C.A. la secţiunea Activitate – Adopţie – Formulare adopţie internaţională (http://www.copii.ro/activitate/adoptie/adoptie-internationala/formulare-adoptie-internationala/).

Dupa obtinerea atestatului de parinte/familie adoptatoare, urmeaza procedura de potrivire inițială – se realizeaza la nivel local, de către responsabilul de caz al copilului, din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul (D.G.A.S.P.C.), şi presupune identificarea şi selectarea din Registrul National de Adoptii (R.N.A.) a adoptatorului/familiei adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate, aflată în evidenţa R.N.A care, din punct de vedere teoretic, corespunde nevoilor copilului.

In urma realizării potrivirii iniţiale, persoana/familia adoptatoare are obligaţia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul.

Relaţionarea copilului cu adoptatorul/ familia adoptatoare se realizează în sectorul/judeţul de domiciliu al copilului, prin vizite şi întâlniri la locuinţa copilului, în spaţii de joacă şi recreere, precum şi în alte locaţii stabilite de responsabilul de caz care să permită acomodarea şi interacţiunea dintre aceştia.
După finalizarea procedurii de potrivire practică, urmeaza etapa de încuviinţare a adopţiei, obtinerea documetelor de identitate a copilului, dar si cele de calatorie.
Orice alte solicitări de clarificare pot fi adresate direct autorității de profil la email: [email protected]