Foarte multă cerneală a curs despre rezultatul alegerilor din Statele Unite ale Americii și încă va curge, având în vedere că președintele în exercițiu, republicanul Donald Trump, candidat la propria-i succesiune, nu și-a recunoscut încă înfrângerea, iar procesul de numărare în derulare în Arizona, Georgia și Carolina de Nord, la ora închiderii ediției, va continua să întrețină sentimentul unui proces electoral neterminat.
Este chiar o realitate care acoperă și alegerile pentru Camera Reprezentanților și pentru Senat, cele două camere ale Congresului SUA. Pentru camera superioară, avem chiar o situație destul de rară, întrucât în statul Georgia se va organiza un al doilea tur pentru cele două locuri de senator, iar acesta va avea loc abia la 21 ianuarie. Acum să trecem la analiza propriu-zisă a acestui proces electoral.
O LUPTĂ STRÂNSĂ. Nu a avut loc nicio victorie eclatantă a Partidului Democrat. Candidatul la președinție Joe Biden a câștigat la limită în anumite state-pivot, așa-numitele swing states, cele care decid în ce parte se înclină victoria. Observatorii europeni sunt adeseori intrigați de faptul că votul popular, cu alte cuvinte numărul alegătorilor la nivel național, nu este cel luat în calcul pentru a stabili dacă este vorba de o victorie categorică sau chiar de o victorie pur și simplu.
Destul de frecvente au fost momentele când candidații care au obținut cele mai multe voturi la nivel național nu au avut câștig de cauză. De vină este sistemul federal, fiecare stat având atribuit un număr de mari electori. De exemplu, în California, statul cel mai populat, cu aproximativ 40 de milioane de locuitori, sunt 55 de mari electori, dar este vorba de un bastion istoric al democraților, unde aceștia obțin un vot masiv, care contribuie la ridicarea numărului alegătorilor la nivel național. În alte state cu o populație notabilă, cum este Florida, situația este ceva mai echilibrată, dar câștigătorului îi sunt atribuiți toți cei 29 de mari electori.
Concluzia este că a fost o luptă foarte strânsă între Joe Biden și Donald Trump, deși primul a avut un avans la nivel național de aproape cinci milioane de voturi. Da, iată că sondajele, cu excepția notabilă a grupului britanic Trafalgar, au fost iarăși departe de realitate, toate plasându-l pe Joe Biden la diferențe de 8 și chiar 12 procente în față. Nu a fost deloc așa, după cum, în ceea ce privește alegerile pentru Congres, rezultatele nu arată strălucit pentru Partidul Democrat, care spera la un vot masiv în favoarea sa, care să permită o întoarcere definitivă a paginii Donald Trump.
La Senat, adversarii republicani își vor păstra majoritatea și după scrutinul din Georgia, din 21 ianuarie. Acest lucru îi va îngrădi destul de serios libertatea viitorului președinte democrat, care va moșteni și o Curte Supremă de Justiție cu o majoritate clară conservatoare.
La Camera Reprezentanților, democrații își păstrează majoritatea, dar pierd locuri în favoarea republicanilor. Având în vedere radicalizarea celor două tabere, frustrările mari determinate de pierderea la limită a alegerilor prezidențiale, frustrări întărite de acuzațiile de fraudă, situația dificilă de gestionat, atât sanitară, dar mai ales economică, victoria candidatului democrat Joe Biden este destul de amară. Aș îndrăzni să spun, chiar cu o perspectivă deloc optimistă la orizontul lui ianuarie 2023, când vor avea loc alegerile de la jumătatea mandatului Congresului, așa-numitele midterm, și unde are șanse mari să se aleagă cu un parlament potrivnic pe de-a-ntregul. Cu atât mai mult cu cât Donald Trump va continua, fără îndoială, să galvanizeze electoratul. Nimeni, cred, nu își face iluzii că acesta va face un profil bas tradițional de fost președinte!
Câteva observații legate acum de marea dispută a alegerilor falsificate. În primul rând, acuzele din partea perdanților reprezintă un fapt destul de banal. Există o lungă tradiție a acuzațiilor de fraudare a alegerilor, după cum există o lungă tradiție a neregulilor. Procesul electoral din noiembrie 2000 din statul Florida, care a dus la câștigarea celor 29 de mari electori de către candidatul republican George W. Bush la o diferență de 537 de voturi, în condițiile în care 10.500 de buletine de vot nu au fost niciodată numărate, este exemplul cel mai eclatant și recent.
DEMOCRAȚIE VIVACE. În același timp, în ciuda acestor probleme, există o extraordinară vivacitate a democrației americane, care s-a văzut nu numai din campania atât de dinamică, din participarea cu totul excepțională la vot – cei doi candidați au înregistrat un adevărat record al numărului de alegători –, dar mai ales din mobilizarea celor care s-au ocupat de procesul electoral, de numărarea și renumărarea voturilor și care sunt voluntari neremunerați, dar care se implică deoarece cred în importanța unei democrații participative.
Acest articol a aparut în numărul 103 al revistei NewMoney
