Cum poți să faci profit într-o industrie în care nu ai niciun control asupra prețului materiei prime

Răspunsul vine de la Alro Slatina și e cu valoare adău­gată mare.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

„Noi suntem integrați, avem rafinăria de alumină de la Tulcea, precum și mina pe care o deține Alro prin Alum, pe bauxită, mineralul din care se produce aluminiu, în Sierra Leone. Iar lucrul acesta ne oferă un acces la metal pe care foarte mulți nu-l au“, spune Marian Năstase, pre­ședintele Consiliului de Administrație al Alro Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din Europa continentală, după capacitate (cu excepția Rusiei și a Peninsulei Scandinave).

Ce înseamnă asta? Compania are atât acti­vități upstream, cât și downstream, asi­gurându-și întregul flux de producție, de la exploatarea și rafinarea materiilor pri­me până la producția și vânzarea de pro­duse de aluminiu primar și procesat.

 VALOARE ȘI DIVERSIFICARE. Pe primele nouă luni ale anului trecut, Alro a avut o cifră de afaceri de 2,29 miliarde de lei, în creș­tere cu 12,54% față de aceeași peri­oadă a lui 2017, vânzări din care jumătate au fost asigurate de produsele cu valoare adăugată mare și foarte mare, pe fondul unor parteneriate cu clienți din industria aeronautică, precum Boeing și Airbus, sau din industria componentelor auto.

Năstase punctează două lucruri majore pe care, în general, trebuie să le urmărești când dezvolți o astfel de afacere: „suste­na­­­bili­tatea cererii și costurile“, mai ales că vor­bim de o piață pe care oricând se poate întâmpla ceva care să schimbe pre­țul aluminiului. Iar decizia Alro de a miza pe produsele cu plus de valoare – atât pe ​​seg­mentul de aluminiu primar, cât și pe cel de aluminiu procesat – e strâns legată de impactul cotației aluminiului. Practic, pe măsură ce adaugi valoare produselor, ești supus mult mai puțin fluctuațiilor de preț din piață.

În primele trei trimestre ale lui 2018 au fost raportate prețuri mai ridicate ale aluminiului, cotația medie a acestuia la Bur­sa de Metale de la Londra fiind de 2.157 de dolari pe tonă, față de 1.924 de dolari/tonă în T1-T3 din 2017. Un studiu publicat anul trecut de Coface arăta că piața globală a metalelor este în plină dezvoltare, dar „riscurile rămân ridicate“. Astfel, o cerere în creștere a avut loc încă din perioada ce a urmat crizei din 2008, fapt care, în raport cu un dolar american mai slab, a dus la o majorare a prețurilor pentru metale, aluminiul înregistrând un avans de 37% în prima parte a lui 2018.

Planul companiei este să ajungă, până în 2022, la o capacitate de producție de 120.000 de tone pentru aluminiu procesat, de la 90.000 de tone, în momentul de față, pe fondul unor investiții în valoare totală de aproximativ 60 de milioane de dolari, finalizate anul trecut.

Din 2006 încoace, producția Alro a înre­gistrat creșteri anuale de aproximativ 20%. Foarte mulți jucători din industria de aluminiu au produse cu valoare adău­gată, dar nu au și o sursă proprie de aluminiu, explică Năstase, astfel că sunt ne­voiți să îl cumpere de pe London Metal Exchange, cea mai mare piață pentru tran­­zac­ționarea aluminiului, cuprului, nichelului și zincului. Numai că au existat situații în care livrările s-au făcut și după doi sau chiar trei ani de așteptare, astfel că multe companii au fost nevoite să se închidă pentru că nu au mai avut acces la materie primă.

PLUS, MINUS, PLUS. „În 2004, erau 33 de uzine de aluminiu în Europa, acum sunt 11. În principiu, tot ce se mișcă și folo­sește motoare caută să înlocuiască oțelul cu aluminiu, din motive de eficiență ener­getică. Inclusiv la vagoanele de marfă se substituie oțelul cu aluminiu. De ce? Simplu: la aceeași cantitate cărată, masa to­tală e mai mică și atunci consumi mai puțină energie. La fel și la vapoare“, mai spune Năstase.

Alro nu doar că și-a crescut veniturile în fiecare an, dar a și reușit să iasă din cri­ză pe profit. „La șase luni, în 2009, eram singura firmă pe plus de pe glob din industria aluminiului. Prețul aluminiului se prăbușise de la 3.300 de dolari la 1.280 de dolari“, explică Marian Năstase. To­tuși, a existat și o perioadă în care planu­rile companiei au fost destabilizate de alți factori, ceea ce a condus la trei ani consecutivi de pierderi (2013-2015). Năstase spune că Alro a plătit peste 180 de mili­oane de euro certificate verzi într-un interval de timp relativ scurt, iar principala problemă, în opinia lui, a fost că atunci când s-a aplicat această schemă în Parlament, nu s-a făcut și un studiu de impact. Și tot în aceeași perioadă, compania a amâ­­nat un proiect care i-ar fi asigurat in­de­pendența energetică: o centrală de ener­gie pe care plănuise să o construiască la Tulcea.

Pe de altă parte, Alro a continuat să își diversifice piețele pentru export și să încheie noi parteneriate. Astăzi, circa 70-80% din tot ceea ce se produce la Slatina înseamnă export. Europa rămâne principala piață de desfacere, „dar vindem și în Asia de Sud-Est și dezvoltăm masiv piața americană“, explică Năstase.

Totodată, Alro a investit într-un segment aflat în fază incipientă în România: reciclarea de deșeuri din aluminiu, proces ce are ca efect direct și o reducere impor­tantă a costului cu energia. „Reciclând aluminiu, folosești doar 5% din energia ne­cesară, iar lucrul acesta ne permite mă­rirea capacității fără să avem nevoie de o cantitate substanțială de energie“, deta­liază Năstase. Capacitatea de reciclare va fi extinsă la 90.000 de tone, anul acesta, de la 30.000 de tone, printr-o investiție de 18 milioane de dolari.

RESURSE PE TERMEN LUNG. Și tot la ca­pitolul investiții, Gheorghe Dobra, directorul general al Alro Slatina, a declarat re­­cent, într-o conferință de presă, că in­ves­­tițiile în departamentul de cercetare-dezvoltare ajung la circa 25 de milioane de euro (115 milioane de lei) și vizează îmbu­nă­tă­țirea infrastructurii de cercetare pe seg­mentul de tablă tratată termic din aliaje de aluminiu cu aplicații industriale de înaltă calificare.

Toate aceste investiții, cumulate cu alte măsuri strategice, au ținut în echilibru chel­tuielile cu energia – care în industria aluminiului reprezintă aproximativ 35% din totalul costurilor de producție –, Alro fiind cel mai mare consumator industrial de energie din România. „Sunt două mari probleme în această industrie: prima se re­feră la costurile cu energia, al cărei preț nu poate fi controlat, iar a doua are legă­tură cu ce se întâmplă la nivel interna­țio­nal“, explică Petru Ianc, consilier pe pro­bleme industriale. „În momentul de față, energia, dacă ne uităm pe partea de electrolitic, are o pondere mai mare de 35% decât ar trebui să fie. Dacă ne uităm pe total companie, suntem sub cei 35%“, punc­tează și Năstase.

La sfârșitul anului trecut, Alro a trecut și printr-o schimbare de acționariat, după ce frații Dragoș și Adrian Pavăl, fondatorii lanțului de retail de bricolaj Dedeman, cu o cifră de afaceri de 1,4 miliarde de euro în 2017, au investit 107,8 milioane de euro (495 de milioane de lei) într-un pachet de 23,16% din acțiunile companiei. O tran­zacție despre care oficialii producătorului de aluminiu spuneau la acel moment că „va aduce beneficii pe termen mediu și pe termen lung atât societății, cât și investitorilor, prin îmbunătățirea semnificativă a lichi­dității și a vizibilității companiei pe piața de capital“.

Bani există, la fel și resursele naturale. Alro își extrage bauxita din minele din Sierra Leone, unde estimează resurse de 53,6 milioane de tone. Adică, o cantitate su­ficientă pentru a asigura producția ur­mă­toarelor două decenii.

În câteva repere

Alro Slatina este unul dintre cei mai mari pro­ducători integrați pe verti­cală din Europa, cu o capacitate de pro­ducție ins­talată de 265.000 de tone/an.

• STARTUL. În 1961, Guvernul Româ­niei decidea să construiască la Slatina prima (rămasă și singura) uzină de aluminiu din țară, Alro. Prima șarjă de aluminiu a fost produsă în 1965.
• INTRAREA PE BVB. În 1997, Alro SA a fost transformată în societate pe acțiuni tranzacționate la BVB. După prima etapă de privatizare, Guvernul încă deținea pachetul majoritar de acțiuni în companie.
• PRIVATIZAREA. Privatizarea Alro SA a fost propusă în 2001-2002, conform programului PSAL II convenit cu Banca Mondială. Procesul de privatizare s-a încheiat prin selecta­rea în calitate de investitor strategic la Alro a consorți­u­lui Marco Group, devenit Vimetco, al miliardarului rus Vitali Matsitsk.
• ACȚIONARIATUL. Astăzi, principalii acționari sunt: Vimetco N.V. (54,18%), Pavăl Holding (23,16%), Fondul Pro­prie­tatea (10,21%), NN Pensii S.A.F.P.A.P. S.A. (4,41%) și AZT Viitorul Tău / Allianz PP (3,26%).

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney