Cum poți să faci profit într-o industrie în care nu ai niciun control asupra prețului materiei prime

NewMoney 19/02/2019 | 15:46 Companii
Cum poți să faci profit într-o industrie în care nu ai niciun control asupra prețului materiei prime

Răspunsul vine de la Alro Slatina și e cu valoare adău­gată mare.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

„Noi suntem integrați, avem rafinăria de alumină de la Tulcea, precum și mina pe care o deține Alro prin Alum, pe bauxită, mineralul din care se produce aluminiu, în Sierra Leone. Iar lucrul acesta ne oferă un acces la metal pe care foarte mulți nu-l au“, spune Marian Năstase, pre­ședintele Consiliului de Administrație al Alro Slatina, cel mai mare producător de aluminiu din Europa continentală, după capacitate (cu excepția Rusiei și a Peninsulei Scandinave).

Ce înseamnă asta? Compania are atât acti­vități upstream, cât și downstream, asi­gurându-și întregul flux de producție, de la exploatarea și rafinarea materiilor pri­me până la producția și vânzarea de pro­duse de aluminiu primar și procesat.

 VALOARE ȘI DIVERSIFICARE. Pe primele nouă luni ale anului trecut, Alro a avut o cifră de afaceri de 2,29 miliarde de lei, în creș­tere cu 12,54% față de aceeași peri­oadă a lui 2017, vânzări din care jumătate au fost asigurate de produsele cu valoare adăugată mare și foarte mare, pe fondul unor parteneriate cu clienți din industria aeronautică, precum Boeing și Airbus, sau din industria componentelor auto.

Năstase punctează două lucruri majore pe care, în general, trebuie să le urmărești când dezvolți o astfel de afacere: „suste­na­­­bili­tatea cererii și costurile“, mai ales că vor­bim de o piață pe care oricând se poate întâmpla ceva care să schimbe pre­țul aluminiului. Iar decizia Alro de a miza pe produsele cu plus de valoare – atât pe ​​seg­mentul de aluminiu primar, cât și pe cel de aluminiu procesat – e strâns legată de impactul cotației aluminiului. Practic, pe măsură ce adaugi valoare produselor, ești supus mult mai puțin fluctuațiilor de preț din piață.

În primele trei trimestre ale lui 2018 au fost raportate prețuri mai ridicate ale aluminiului, cotația medie a acestuia la Bur­sa de Metale de la Londra fiind de 2.157 de dolari pe tonă, față de 1.924 de dolari/tonă în T1-T3 din 2017. Un studiu publicat anul trecut de Coface arăta că piața globală a metalelor este în plină dezvoltare, dar „riscurile rămân ridicate“. Astfel, o cerere în creștere a avut loc încă din perioada ce a urmat crizei din 2008, fapt care, în raport cu un dolar american mai slab, a dus la o majorare a prețurilor pentru metale, aluminiul înregistrând un avans de 37% în prima parte a lui 2018.

Planul companiei este să ajungă, până în 2022, la o capacitate de producție de 120.000 de tone pentru aluminiu procesat, de la 90.000 de tone, în momentul de față, pe fondul unor investiții în valoare totală de aproximativ 60 de milioane de dolari, finalizate anul trecut.

Din 2006 încoace, producția Alro a înre­gistrat creșteri anuale de aproximativ 20%. Foarte mulți jucători din industria de aluminiu au produse cu valoare adău­gată, dar nu au și o sursă proprie de aluminiu, explică Năstase, astfel că sunt ne­voiți să îl cumpere de pe London Metal Exchange, cea mai mare piață pentru tran­­zac­ționarea aluminiului, cuprului, nichelului și zincului. Numai că au existat situații în care livrările s-au făcut și după doi sau chiar trei ani de așteptare, astfel că multe companii au fost nevoite să se închidă pentru că nu au mai avut acces la materie primă.

PLUS, MINUS, PLUS. „În 2004, erau 33 de uzine de aluminiu în Europa, acum sunt 11. În principiu, tot ce se mișcă și folo­sește motoare caută să înlocuiască oțelul cu aluminiu, din motive de eficiență ener­getică. Inclusiv la vagoanele de marfă se substituie oțelul cu aluminiu. De ce? Simplu: la aceeași cantitate cărată, masa to­tală e mai mică și atunci consumi mai puțină energie. La fel și la vapoare“, mai spune Năstase.

Alro nu doar că și-a crescut veniturile în fiecare an, dar a și reușit să iasă din cri­ză pe profit. „La șase luni, în 2009, eram singura firmă pe plus de pe glob din industria aluminiului. Prețul aluminiului se prăbușise de la 3.300 de dolari la 1.280 de dolari“, explică Marian Năstase. To­tuși, a existat și o perioadă în care planu­rile companiei au fost destabilizate de alți factori, ceea ce a condus la trei ani consecutivi de pierderi (2013-2015). Năstase spune că Alro a plătit peste 180 de mili­oane de euro certificate verzi într-un interval de timp relativ scurt, iar principala problemă, în opinia lui, a fost că atunci când s-a aplicat această schemă în Parlament, nu s-a făcut și un studiu de impact. Și tot în aceeași perioadă, compania a amâ­­nat un proiect care i-ar fi asigurat in­de­pendența energetică: o centrală de ener­gie pe care plănuise să o construiască la Tulcea.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

m