Cum poate deteriora relațiile dintre SUA și China arestarea directorului financiar al gigantului Huawei

Mimi Noel 01/02/2019 | 11:17 Global
Cum poate deteriora relațiile dintre SUA și China arestarea directorului financiar al gigantului Huawei

Un jurnalist american stabilit la Beijing de șapte ani face o radiografie a dete­ri­o­­rării relațiilor dintre SUA și China, care va afecta nu doar econo­miile și po­poarele celor două state, ci și echilibrul mondial, dacă situația va continua să se înrăutățească.

Acest articol a apărut în numărul 57 (21 ianuarie – 3 februarie 2019) al revistei NewMoney

Pentru un jurnalist american (autorul arti­colului, n.r.) care trăiește la Beijing, ști­rea că directorul financiar al gigantului glo­bal Huawei Technologies, Meng Wanzhou, a fost arestată în Canada pe 1 decembrie a picat ca un bolovan. Reținută în nume­le autorităților americane, Meng a fost acu­zată că afacerile din Iran ale com­paniei pe care o conduce ar fi în­căl­cat sanc­țiunile internaționale impuse de SUA.

Dincolo de impactul mediatic, acest fel de acțiuni în forță (arestarea unor personaje-cheie sau extrem de importante) este cea mai îngrijorătoare etapă din confruntarea dintre SUA și China. Suntem în punctul în care ceva pornit ca o ciondăneală pe tarife și deficite comerciale, devenit apoi o ciocnire pentru controlarea tehnologiilor viitorului, ar putea degenera într-un soi de război unu la unu, în care sunt vizate direct anumite persoane din ambele tabere.

Dacă un important director american al unei companii din domeniul tehnologiei ar trebui să ajungă acum în China, „nu ar fi bine, în sensul că ar fi prea ris­cant“, a comentat sec și tranșant pentru CNBC directorul executiv al firmei de cercetare China Beige Book. Potrivit Reuters, Departamentul de Stat al SUA ia în calcul să transmită o alertă de călătorie în China pentru cetățenii americani.

DECLICUL. Cum s-a ajuns atât de departe? Trista ironie este că această saga urâtă a început în plină sărbătorire a 40 de ani de când China s-a deschis lumii. În decembrie 1978, liderul suprem de atunci, Deng Xiaoping, și-a îndemnat colegii de partid să se emancipeze și le-a cerut să se rupă de doctrina maoistă, să-și împrospă­teze abordarea, pentru că numai astfel pot ajuta națiunea chineză. A fost momentul care a declanșat reformarea economiei chineze prin adoptarea unui capitalism sui generis care a deschis țara și a pus-o pe harta economiei globale, punând astfel capăt unui izolaționism economic care nu făcea decât să conserve starea de sărăcie endemică a populației. Infuziile de capital și tehnologizarea au contribuit la miraco­lul economic al Chinei și au transformat-o în superputerea de azi.

Un ingredient adesea mult subestimat al acestei rețete de succes în materie de inte­grare în globalismul economic sunt oamenii. Străinii au jucat un rol neașteptat în remodelarea economiei chineze după mo­del capitalist. Proprietate intelectuală nu înseamnă doar cod de software sau rețeta unei băuturi precum Coca-Cola, ci și expe­riența în materie de gestionare a unei fabrici moderne, de pildă, și a fluxurilor de capital în mai toate industriile, de la automobile la fast-food.

Cum era de așteptat, totul s-a dovedit o investiție rentabilă – prosperitatea gene­rată a fost folosită pentru a cumpăra automobile Buick, cafea de la Starbucks ori pentru a umple hotelurile din Times Square sau pentru vizite în Disney World.

În deceniile de după deschiderea Chinei către lume, americanii și chinezii au reușit să lase deoparte numeroasele divergențe de ordin politic și să găsească un teren comun pe care să negocieze. Pentru ameri­cani, fascinația față de fabulosul Regat de Mijloc (perioadă de grație considerată o „epocă de aur“ din istoria Chinei, n.r.) este cumva o extensie modernă a poveștilor de secol al XIV-lea ale lui Marco Polo despre mărețul Cathay (denumire istorică a Chinei, n.r.). China a fost și este un tărâm de basm, un loc al palatelor imperiale și al unor bogății neștiute, dar și al unor opor­tunități aproape nelimitate. Iar pentru chinezi, America rămâne un reper în materie de libertate și speranță.

CONFLICTUL. Acum, mulți se tem că aceste oportunități ar putea dispărea. Ad­mi­nistrația Trump a început, de exemplu, să limiteze numărul de vize pentru anumite categorii de studenți chinezi, de teamă că ar putea fura tehnologie ameri­cană. La rândul ei, nici China nu le întinde covorul roșu străinilor. Autoritățile media­ti­zează în mod regulat înregistrări video sau mesaje scrise ori vizuale în care le atrag atenția cetățenilor chinezi să fie atenți la străini pentru că ar putea fi spioni.

Chiar dacă politicienii chinezi spun că susțin talentele mai ales în domeniul teh­no­logiei indiferent de țara din care provin, de fapt le descurajează prin politicile adoptate. În 2019, guvernul va mări taxele pentru o anumită categorie de străini, ceea ce face din China un loc neatractiv – nu este doar foarte poluat, ci și cu un cost al vieții tot mai ridicat.

Cel mai probabil, schimbările politice din cele două țări au dus la această formă de ostilitate reciprocă. Președintele Xi Jinping și guvernul său au lansat chiar o campanie împotriva „valorilor occidentale“ (de pildă, s-a scos din manuale aproape în totalitate conținutul internațional). Din des­chiderea către lume pornită de Deng Xiaoping, care a dus la miracolul chinez, a rămas doar o retorică fluturată ocazional, înlocuită de o realitate tot mai naționalistă îmbrățișată de guvernul de la Beijing.

În consecință, reformele capitaliste au stagnat în favoarea programelor tot mai pregnant etatiste, menite să ducă la formarea și propulsarea de campioni econo­mici locali. În discursul din 18 septembrie de sărbătorire a celor 40 de ani de reformă, Xi a preferat un ton sfidător, în care atră­gea atenția lumii că nimeni nu dictează Chinei ce să facă.

Între timp, mantra „America pe primul loc“ a omologului său de la Casa Albă pro­iectează implicit o imagine a unei Chine amenințătoare, care fură tehnologie ame­ricană și amenință securitatea națională și supremația economică a Americii în lume.

Pe lângă tarifele impuse, Washingtonul a introdus și controale mai stricte asupra investițiilor străine chineze, o mutare me­nită în mod evident să țină tehnologiile americane cât mai departe de mâinile Chinei.

efectele SCHISMei. Sunt miș­cări și schimbări în registru ostil făcute de ambele părți și care nu fac decât să înde­părteze două economii strâns legate încă prin lanțurile de furnizare, schimburile co­­merciale și fluxurile de capital.

Un sondaj recent care a inclus companii americane active pe piața chineză a relevat că aproape o cincime dintre respon­denți analizează o posibilă relocare a ope­ra­țiunilor de producție din cauza disputei comerciale și a deteriorării relațiilor bilaterale. Trump încurajează această mutare și ia la țintă pe rând companiile ameri­cane, de la General Motors până la Apple, pe motiv că produc în China, și nu în SUA.

În oglindă, investițiile chineze în SUA s-au prăbușit și pentru că au­to­ritățile de la Beijing au început să controleze atent unde investesc companiile chineze în străinătate.

China a ajuns să blocheze marile rețele sociale americane – Facebook, YouTube, Instagram –, dar și alte servicii ame­ricane de internet. Asta face ca utilizatorii chinezi de internet să fie nevoiți să folo­sească doar serviciile chineze – WeChat în loc de WhatsApp, Sina Weibo în loc de Twitter sau Baidu în loc de Google.

Această schismă economică și politică este deja nocivă pentru relația sino-ame­ricană și va deveni cu atât mai îngrijoră­toare cu cât se extinde la nivelul cetățe­nilor de rând. Dacă directorii, investitorii, studenții și turiștii încep să se teamă să călătorească între cele două țări, atunci men­ținerea unor relații pașnice între cele mai mari puteri economice ale lumii va fi un exercițiu extrem de dificil.

Sunt semne că actuala tensiune ar putea să fie ameliorată, totuși. La un dineu din decembrie, după summitul G20 din Argentina, Trump și Xi au anunțat un armistițiu în războiul comercial și au promis reluarea negocierilor. Meng de la Huawei a fost ares­tată chiar în ziua dineului pacifist, iar Beijingul a dat dovadă de tact și a rămas angajat pe calea negocierilor. Spre șocul multora, Trump a lăsat să se înțeleagă că ar putea interveni în rezolvarea cazului Meng doar pentru a accelera finalizarea acestor negocieri care să pună capăt războiului comercial. Și poate că, în șase luni de acum înainte, tensiunile se vor ameliora simțitor, iar americanii vor putea vizita fără vreo emoție Marele Zid Chinezesc.

 

Care pe care

Relațiile Chinei cu Statele Unite s-au în­răutățit de la sfârșitul Războiului Rece încoace, este observația multor sinologi americani și din diaspora chineză deo­potrivă.

 

  • RESTRICȚII. Doar în ultimul an academic, peste 360.000 de studenți chinezi au ales să studieze în universitățile americane, un număr-record pentru China și cel mai mare număr în rândul studenților străini veniți în SUA. 
  • Context. Elitele politico-militare chineze se tem că planurile strategice și acțiunile actuale și viitoare ale SUA și ale Japoniei ar putea frâna ascensiunea către statutul de prima mare putere a lumii. Similar cu revi­zionismul rusesc, este un vis care rezonează cu imaginea din trecut a Chinei ca Regatul din Mijloc, esența civilizației și a valorilor morale, regat înconjurat și amenințat de barbari.
  • Ostilitate. Datele unui sondaj realizat de Camera de Comerț Chineză în 2018 pe un eșantion de oameni de afaceri americani arată că trei din patru nu se simt bine primiți în China. Autoritățile de la Beijing penali­zează prompt o companie străină care aduce în vreun fel atingere sensibilităților politice ale Chinei. La începutul lui 2018, grupului hotelier Marriott i s-a cerut să-și închidă site-ul în limba chineză după ce operatorul a distribuit online un chestionar în care Taiwan, Hong Kong și Tibet erau menționate ca state independente.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de  Michael Schuman, adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.