Cum luptă o mică piață din Sibiu cu marea evaziune

Printr-o inițiativă, deocamdată, unică, într-o piață din Sibiu s-a introdus plata prin card. Este o pre­mieră interesantă și mai mult decât simbolică. Pare doar un pas minor, dar este mai mult decât atât.

Marea temă este cea a plăților electronice. Se știe deja, dincolo de ușurința folosirii, cardul bancar are rolul de a lupta cu evaziunea fiscală. Banii care trec prin bănci lasă urme și deci pot fi monitorizați. Invers, cash-ul înseamnă în economia de astăzi suspiciune. Suspiciunea că banii provin din activități ilegale și că pot fi utilizați pe canale suspecte.

Există reglementări care luptă împotriva spălării banilor. Băncile sunt obligate să raporteze tranzac­țiile peste un anumit nivel și au loc schimburi de informații între băncile din toată lumea și agențiile fiscale. Doar cu unele excepții, toate statele, inclusiv majoritatea covârșitoare a rezidențelor considerate paradisuri fiscale, au semnat protocoale de schimb de informații fiscale. Este un sistem gândit de Orga­nizația pentru Coo­pe­rare și Dezvoltare Economică, care a impus la nivel internațional reguli împotriva spălării banilor și pentru o corectă finanțare a afacerilor și a persoanelor fizice. De asemenea, Consiliul European a adoptat recent o directivă prin care se stabilesc normele de utilizare a informațiilor financiare pentru prevenirea, depistarea, investiga­rea sau urmărirea penală a unor infracțiuni econo­mice.

Modelul suedez. Plățile electronice sunt deja una dintre condițiile importante în ceea ce pri­vește lupta cu spălarea banilor. De exemplu, sunt state pre­cum Suedia care aproape că au exclus plă­țile cash din economie. În foarte multe locuri din Suedia, în hoteluri, restaurante, magazine sau în autobuze, este afișat mesajul „Nu primim cash“. Dar, în conti­nuare, statele lumii au procentaje destul de di­fe­rite în ceea ce privește utilizarea plăților electronice.

Desigur, nu este vorba doar despre lupta împo­triva spălării banilor, ci și despre simplitatea efec­tuării plăților. Cardurile bancare nu doar că au intrat în viața consumatorilor, persoane fizice sau juridice, ci au și inspirat companiile de tehnologie să moder­nizeze plățile electronice, în sensul că acum se pot face plăți direct de pe telefonul mobil sau de la un computer. Este un mijloc care va fi utilizat, spun specialiștii, pe scară largă. De altfel, schimbările tehnologice au deja un impact important asupra sectorului bancar. Așa-numi­tele fintech-uri amenință supremația sistemului bancar internațional, dar pro­blema reglementării acestor noi companii tehnolo­gice rămâne una extrem de sensibilă.

Două Românii. Ca și în alte domenii, și în cel al plăților electro­ni­ce, există două Românii. Una a cardului și a tranzacțiilor electronice, alta a cash-ului.

În principiu, cele două Românii sunt despărțite aproape natural, în mediul rural și în cel urban, dar și în funcție de nivelul veniturilor. Chiar dacă o parte din pensionari încasează pensia pe card bancar, încă există multe „zone goale“ în ceea ce privește plă­țile electronice. De exemplu, în spațiul rural ro­mâ­nesc, băncile sunt încă destul de puțin prezente din punctul de vedere al filialelor și chiar al den­si­tății automatelor de plăți. Desigur, o întrebare pertinentă este: ce ar putea face locuitorii satelor din România cu cardul bancar? Aproape nimic, dacă ne gândim că o bună parte din cumpărăturile din zona rurală se fac cash sau cu plata la salariu, adică pe datorie. Majoritatea zonelor rurale din România su­feră de lipsa plăților electronice.

Sunt companii bancare care au pus accentul pe dezvoltarea online. Toate băncile au servicii de internet banking pentru clienții lor, companii sau persoane fizice. Recent, o bancă a luat chiar o măsură radicală, desființând casieriile fizice și păstrând doar tranzacțiile online.

Cel mai important este, însă, efortul general al mo­­dernizării informatice a instituțiilor publice. Ar trebui să existe o interfață online mult mai dezvol­tată între public și administrație, nu doar cu privire la plățile efectuate către administrația locală, ci și în ceea ce privește, de exemplu, înființarea unei firme, dialogul cu autoritățile sau obținerea de autorizații de funcționare. Există o aplicație de succes dezvol­tată la nivelul administrației locale din București, dar pare un demers insuficient. Ar trebui să vorbim despre o modernizare și o interconectare a bazelor de date ale instituțiilor publice.

România a implementat sau a vrut să introducă reglementări legislative care să încurajeze plățile electronice. De la obligativitatea folosirii plăților doar prin sistemul bancar pentru sume peste un anumit nivel până la reducerea comisioanelor bancare pentru plățile electronice. Rezultatele nu sunt spectaculoase. Plățile online au în continuare o pondere mo­destă în economia românească. De aceea, introducerea POS-urilor în piața din Sibiu pare un gest ne­­sem­nificativ, dar, de fapt, este esențial prin pute­rea exemplului. El trebuie să deschidă ușa plăților electronice și acolo unde, deocamdată, este închisă.