Cum încearcă sud-coreenii să transforme muzica pop locală într-un fenomen global

Acest articol apare în numărul 23 (11-24 septembrie) al revistei NewMoney

Streamingul de muzică sud-coreeană pe canale digitale precum Spotify sau Apple Music s-a dublat în prima jumă­tate a anului. Combinația de sunete de sintetizator cu coregrafie elaborată și artiști fotogenici poate face din așa-numitul K-Pop al treilea succes sud-coreean la export după telefoane și mașini.

Într-o stațiune montană la sud de Seul, câteva zeci de aspiranți care vor să de­vină vedete pop exersează mișcări de dans și cântă la peturi în loc de microfoane. Și o țin așa parcă la nesfârșit, sub ploaia de critici a trainerilor. Cei mai sensibili plâng, alții ajung la consiliere psi­­ho­­logică pe parcursul celor 11 săptă­mâni pe cât se întinde reality show-ul televizat care vrea să arate cum ia naș­tere o trupă de cântăreți pop. Difuzarea „Școlii Idolilor“ a început în iulie și face parte dintr-un efort mai larg, menit să transforme muzica pop sud-coreeană într-un fenomen global.

Amalgamul muzical de interpreți fo­to­genici, sunete de sintetizator și coregrafie elaborată, ar putea face din așa-numitul K-Pop (pop coreean) al treilea produs de succes la export după telefoane și mașini pentru Coreea de Sud. Veniturile din străinătate din vânzarea de CD-uri, de bilete la concerte, transmisia pe diverse canale digitale a piese­lor muzicale și vânzarea de diverse alte produse și servicii conexe s-au dublat din 2013 încoace, ajungând la 4,7 miliarde de dolari, potrivit datelor unei agenții guvernamentale care moni­to­ri­zează producția culturală coreeană.

Din 2012, vizualizările pe YouTube ale vi­deoclipurilor primilor 200 de artiști K-pop s-au triplat. Anul trecut, au fost urmărite de 24 de miliarde de ori, 80% din vizualizări venind din afara Coreii de Sud, spun cei de la YouTube.

Trupa de băieți BTS are mai multe vizua­lizări per pagină decât Lady Gaga, Selena Gomez sau Drake. „Ar fi fost imposibil ca artiștii K-pop să câștige o asemenea popularitate globală fără platforma YouTube“, spune Sun Lee, director al par­te­neriatului muzical dintre Coreea de Sud și China în cadrul YouTube și Google Play. „K-pop sunt deja un fenomen în SUA și nu cred că este ceva trecător“, a mai adăugat el.

ÎN SUNET DE BUSINESS. Serviciile de streaming muzical, precum Spotify (cel mai mare), Apple Music sau AccuRadio au deja canale dedicate muzicii K-pop, la fel și cel mai mare furnizor de streaming muzical din China – QQ Music, deținut de Tencent Holdings Ltd., care are zilnic peste 100 de milioane de utilizatori activi. Big Bang este cea mai în vogă trupă pe QQ Music, cu peste 11 milioane de fani.

Producătorul reality show-ului „Școala Idolilor“, considerat rampa de lansare pentru artiștii K-pop, este CJ E&M Corp., parte a conglomeratului CJ Group cu o valoare de piață de aproape 18 miliarde de dolari. Compania a început cu un busi­ness în industria zahărului, s-a extins ulte­rior în biotehnologie, logistică și în indus­tria de entertainment. CJ E&M Corp ges­tionează cele mai po­pu­lare play­listuri pe YouTube și Spotify, organizează cel mai mare festival de mu­zică din regiune și de­ține mai multe posturi de televiziune, între care și Mnet, ver­siunea asiatică a MTV.

Shin Hyung-kwan (47 de ani), directorul executiv al CJ, a crescut cu muzica lui Michael Jackson, Queen sau Duran Duran. În timpul interviului din biroul său de la Seul, plin cu autografe înrămate ale diver­șilor artiști K-pop deja consa­crați, face des referire la legende muzicale ale lumii precum Madonna sau Beatles, când vor­bește despre planurile sale de a face din K-pop un succes mondial de durată. „Cău­tăm momentul nostru Michael Jackson“, spune el, referin­du-se la lansarea ve­detei pop de către MTV în 1982 („Thriller“ a ră­mas cel mai bine vândut album al tutu­ror timpurilor). „Muzica asiatică nu a fost niciodată în prim-plan internațional. Ideea este să creăm ceva cu sens pentru piața interna­țională, dar în special pentru cea ameri­cană“, a mai explicat Hyung-kwan.

Coreea de Sud, cu o populație de 51 de milioane de locuitori, este a opta mare piață muzicală (muzică înregistrată) a lumii în termeni de venituri, potrivit Fede­rației Internaționale a Industriei Fonografice. Este mai mare decât China sau India, unde pirateria este endemică. Anul trecut, vânzările (inclusiv licențele și mark­e­tingul) în străinătate au contribuit cu peste 750 de milioane de euro la PIB, potrivit Korea Foundation for International Culture Exchange. CJ E&M și alte companii sud-coreene din industria de entertainment speră să crească și mai mult aceste cifre, popularizând și mai mult artiștii K-Pop în afara țării. Toate acestea fac parte integrantă din ceea ce a fost deja numit Valul Coreean sau hallyu, prin care companii precum Samsung, Tonymoly (cosmetice) sau Bibigo (mâncare) au devenit branduri de talie globală. Este genul de fenomen care stimulează enorm și turismul. Numărul turiștilor străini care au vizitat Coreea de Sud a crescut cu 76% din 2011 până în 2016, cel al turiștilor chinezi s-a triplat, iar cel al americanilor a crescut cu 31%.

„Toate aceste aspecte diferite ale culturii sud-coreene au devenit atractive, astfel că există un interes tot mai larg al străinilor față de produsele cosmetice coreene, de emisiunile televizate sau față de mâncarea sud-coreeană“, remarcă Jeff Benjamin, care scrie despre fenomenul K-pop pentru cunoscuta revistă ameri­cană Billboard.

Fenomenul K-pop poate implica și diverse companii din cadrul celebrelor chaeboluri sud-coreene care domină economia de 1.400 de miliarde de dolari a țării. Divizia de fashion a Samsung co­la­­borează cu G-Dragon, solistul Big Bang, cea mai în vogă trupă a momentului, iar divizia de electronice promovează trupa Wanna One în clipuri în care face recla­mă porto­felului digital al Samsung. Companiile occidentale precum Amazon, AT&T sau McDonald’s au semnat contracte de sponsorizare pentru mai multe festiva­luri de K-pop organizate în SUA.

DECLICUL. Curentul K-pop a luat naștere pe la mijlocul anilor ’90, dar abia în 2012 a cunoscut succesul internațional prin hitul Gangnam Style. Videoclipul melodiei a fost primul care a depășit pe YouTube un miliard de vizualizări și i-a asi­gu­rat lui Psy o apariție în cadrul talk-show-ului celebrei Ellen DeGeneres.

Potrivit celor de la Spotify, streamingul de muzică sud-coreeană s-a dublat în pri­ma jumătate a anului, audiența din SUA reprezentând o pătrime. Pentru un gen de muzică într-o limbă străină dintr-o cultură atât de diferită, este uimitor cum curentul K-pop reușește să se impună pe scena globală, remarcă Eve Tan, director în cadrul echipei Spotify pentru Asia, având sediul în Singapore.

Pe ritmuri de K-Pop

Amazon, AT&T sau McDonald’s sunt companii care deja au semnat contracte de sponsorizare pentru mai multe festivaluri de K-pop organizate în SUA.

• ÎNCEPUT. Curentul K-Pop a luat naștere pe la mijlocul anilor ’90, dar abia în 2012 a cunoscut succesul internațional prin hitul Gangnam Style.
• BILANȚ. Transmisia pe diverse canale digitale a pieselor muzicale și vânzarea de diverse alte produse și servicii conexe s-au dublat din 2013, ajungând la 4,7 miliarde de dolari.
• DIMENSIUNI. Cu o populație de 51 de milioane de locuitori, Coreea de Sud este, în termeni de venituri, a opta mare piață muzicală înregistrată a lumii.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Sohee Kim / adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Lulu Yilun Chen

FOTO: Guliver / Getty Images