Cum folosesc liderii africani tehnologia chineză pentru a-și neutraliza adversarii politici

China inundă lumea cu bani ieftini. Țările africane care acum își dezvoltă infrastructura fizică și digitală au nevoie de acest capital ieftin și accesi­bil, dar riscă să plătească un cost ascuns – să semene tot mai mult cu autoritarul stat chinez.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

Prima reclamă de care dau cu ochii pasagerii sosiți la aeroportul internațional din capitala Zambiei, Lusaka, este despre Banca Chinei. În imediata apropiere, o companie chineză construiește un nou terminal. Mergând spre centrul metropolei, în apro­pierea se­­diului companiei chineze de telecom ZTE, răsare un alt panou publicitar, de data aceasta cu o reclamă la camerele de supraveghere produse de Hangzhou Hikvision Digital Technology Co. În fine, ceva mai încolo, se află un centru de date construit de Huawei Technologies Co., unde sunt adăpostite și serverele guvernamentale.

Fosta colonie britanică, bogată în resurse de cupru și de cobalt, cheltuie aproape un miliard de dolari pe tehnologie de supraveghere, transmisie TV și teleco­mu­­nicații made in China. Desantul tehnologic face parte din așa-numitul „Drum Digital al Mătăsii“, subordonat unui proiect și mai ambițios – Belt & Road. Acesta din urmă este o inițiativă multistrategică ce va genera proiecte globale estimate la aproape 80 de miliarde de dolari, potrivit datelor furnizate de RWR Advisory Group, o firmă de consultanță din Washington care monitorizează investițiile chineze din toată lumea. Astfel de investiții au stimulat dezvoltarea economică în Zambia și în multe alte țări, dar există întotdeauna un cost al acestui ajutor.

MODELUL ZAMBIAN. Cele mai multe proiecte de in­fra­structură digitală din Zambia, asemenea celor mai vizibile, precum terminale de aeroport sau au­tostrăzi, sunt construite și finanțate de China. Fondul Monetar Internațional (FMI) nu vede cu ochi buni acest sprijin și atrage atenția asupra riscului tot mai mare de escaladare a datoriei publice. O altă temere ține de un po­­sibil derapaj al democrației zambiene, care riscă să alunece spre modelul chinez de reprimare politică. „Ne-am vândut chinezilor. Libertatea de exprimare și de gândire a oamenilor scade pe zi ce trece“, observă Gregory Chifire, directorul unei orga­nizații care luptă pentru combaterea corupției, care a plecat din Zambia după ce în noiembrie a fost con­damnat la șase ani de închisoare pe baza unor probe contrafăcute, potrivit Amnesty International.

Guvernul zambian apără dependența de tehnologia chineză și neagă că ar fi folosită în scopuri politice. „Este responsabilitatea guvernului să investească în infrastructură“, spune Dora Siliya, ministrul Informa­țiilor. „Modelul de dezvoltare a Zambiei nu este nici occidental, nici chinezesc, ci o încercare de a lua ce e mai bun din ambele. Putem vorbi de un model zambian“, mai spune aceasta.

Ce se întâmplă în Zambia face parte, de fapt, din competiția globală dintre China și SUA, iar lupta acestora se dă pentru supremația viitoare în materie de teh­nologie și de influență globală. Și companiile ame­ri­cane, și cele chineze vând tehnologie în toată lumea, doar că firmele chineze oferă și o pa­­letă largă de so­luții de finanțare relativ ieftine în țări precum Zimbabwe sau Vietnam. Și au un avan­taj în plus în țări precum Zambia, aflate în plin pro­ces de modernizare a infrastructurii tehnologice.

O CORTINĂ DE FIER. Dusă astfel, competiția dintre americani și chinezi este o rivali­tate care însă riscă să divizeze lumea cu o Cortină de Fier digitală. Schisma este deja vizibilă – aliații SUA, in­clusiv Australia și Noua Zeelandă, au interzis companiilor Huawei și ZTE să furnizeze echipamente pentru tehnologia 5G, invo­când motive de securitate națională. Și să ne amintim că autoritățile canadiene au arestat-o acum o lună pe Meng Wanzhou, directoa­rea financiară și fiica fondatorului Huawei, pe motiv că ar fi încălcat regimul de sancțiuni internaționale impus Iranului.

China exportă spre cel puțin 18 țări sisteme de supraveghere care pot identifica amenințări la adresa ordinii publice și care au înlesnit reprimarea liber­tății de exprimare în alte 36 de țări, potrivit unui raport pu­blicat în octombrie de Freedom House. „Ce fac (chinezii, n.r.) este să transmită și altora cum tehnologia poate controla o societate“, spune Adrian Shahbaz, autorul raportului, adăugând că Zambia a retrogradat din punctul de vedere al libertății de ex­pri­mare în presă și în online. „Amintește cumva de dis­topia orwelliană «1984» și asta te sperie“, observă și Nadège Rolland, membru al Biroului Național pentru Cerce­tare Asiatică, un think tank din Washington.

O discuție cu orice oficial zambian începe aproape invariabil cu o lecție de istorie – primul este reproșul adresat Occidentului, care ce a făcut pentru zambieni în afară de a-i exploata?! Și continuă cu un laudatio la adresa Chinei, care le-a arătat mereu prietenia. Este de fapt un mod lesnicios de a apăra dependența tot mai mare de proiectele chineze, care pe de o parte au dezvoltat economia, iar pe de alta au crescut datoria publică a Zambiei până la 3,1 miliarde de dolari, o treime aproape din totalul datoriei externe.

În aceeași linie a curs și interviul din decembrie cu Brian Mushimba, ministrul zambian al Transporturilor și Comunicațiilor. Fiind unul dintre cei 16 copii ai familiei din Copperbelt, Mushimba (44 de ani) a studiat ingi­neria la Universitatea din Arizona, a lucrat pentru Pratt & Whitney în Hartford și s-a căsătorit cu o ame­ri­cancă. Cu toate acestea, el este un apărător ferm al agendei chineze în materie de investiții de dez­voltare precum cele din Zambia, argumentul fiind același – sunt proiecte care au scos milioane de oameni din sărăcie. „China nu numai că a făcut asta chiar cu po­porul ei, dar iată că face la fel și cu alte po­poare și ne dă finan­țare ieftină pentru a ne ajuta. Modelul este foarte interesant și foarte diferit de cum a ales și alege Occi­dentul să interacționeze cu Africa. China este un model care merită replicat.“

Ministrul a ținut să amintească (tot pe un ton admi­rativ) și „maniera chinezească“ de a-i gestiona pe gi­ganții internetului, Google și Facebook, pe care i-a ame­nințat cu închiderea pe teritoriul său pe motiv că au permis derularea unor campanii de dezinformare în Myanmar și în alte țări. Consideră că feno­menul fake news este o amenințare la adresa secu­rității na­țio­­nale și a recomandat autocenzura, susținând că gu­­­ver­nul are capacitatea de a monitoriza toate dispozitivele digitale din țară.

PEDEPSE CU ÎNCHISOAREA. Un pro­iect de lege cibernetică progra­mat să intre în dezbatere în Aduna­rea Națională în cursul acestui an prevede și înființarea unei agenții care va avea dreptul și pu­te­rea de a decide dacă anumite infor­mații care apar în mediul online sunt sau nu o amenințare la adresa secu­rității na­țio­nale. Dacă da, va fi pre­văzută pe­­deapsa cu închisoarea. Cei care sus­țin libertatea presei spun că vizate sunt evident canalele media care ex­pun actele de corupție. După ce l-au criticat pe preșe­din­tele Edgar Lungu în numeroase pos­tări pe re­țe­lele sociale, mai multe persoane au ajuns la închisoare sub acuzația de defăimare.

Ministrul Mushimba admite că o guvernare în care nu există voci critice este în conflict cu democrația și cu libertatea presei din Zambia, dar neagă că guvernul încearcă să limiteze libera exprimare și susține că sunt doar măsuri care nu fac decât să impună res­pec­tarea legii. „Internetul este o armă puternică. Nu poate fi lăsat să fie folosit necontrolat. Guvernul are intenții bune – să mențină pacea, ordinea și securita­tea în țară“, a mai spus Mushimba.

Bloomberg a discutat despre cenzura guvernamen­tală și cu Richard Mulonga (39 de ani), fondatorul gru­pului Bloggeri din Zambia, grup care pledează ca guvernul de la Lusaka să adopte standardele europene în materie de legislație cibernetică. Fotojurna­list, Mu­longa a rămas fără serviciu pe când lucra pentru un ziar controlat de stat după ce a publicat pe pro­priul blog poze pe care publicația i le refuzase. „Cetățenii au dreptul să îi tragă la răspundere pe pu­ternicii zilei. Doar prin liberă exprimare putem participa cu ade­vărat la exercițiul democratic“, a spus acesta, în timp ce își bea cafeaua într-un hotel din Lusaka.

Între 2013 și 2014, guvernul a blocat cel puțin patru site-uri, exact pe modelul cenzurii adoptate în China, potrivit organizației Open Observatory of Network Interference, o rețea care monitorizează la nivel global măsurile de cenzură luate în mediul online. Organi­zația nu poate demonstra că a fost folosită chiar teh­no­logie chineză pentru asta, dar susține cu informații că Zambia a instalat echipamente produse de ZTE și de Huawei care permit monitorizarea site-urilor și eventual blocarea lor, dacă dorește cineva acest lucru. Purtătorul de cuvânt al companiei Huawei din Lusaka a răspuns că nu știe dacă tehnologia produsă de compania sa este sau nu folosită în astfel de scopuri.

Printre cele patru site-uri blocate se numără și Zambian Watchdog, care urmărește cu predilecție fap­tele de corupție. În prezent, postă­rile sale, când sunt menționate, sunt etichetate drept fake news de către oficialii guvernamentali. Editorii Mast, o pu­bli­cație critică la adresa guvernului, au vorbit des­chis des­pre climatul de teamă indus de noile tehnologii. „Ca jurnalist, dacă vrei să suni o sur­să, ei bine, ei știu deja că ur­mează să suni“, spune editorul Larry Moonze. „Ins­ti­tuțiile media lu­crează me­reu cu teama că autorită­țile sunt cu ochii pe ele și asta se întâmplă cu ajutorul chinezilor“, adaugă și directorul executiv Likezo Kayongo, al cărui frate a fondat o pu­blicație închisă de guvern în 2016.

ZTE instalează camere de suprave­ghere și în spa­țiile publice din Lusaka, în cadrul proiectului Un oraș sigur, în valoare de 201 mili­oane de dolari. Contractul a fost anulat în 2013, din cauza neregulilor descope­rite în procedura de atribuire, apoi a fost reluat în 2015. Pro­iec­tul este gân­­dit să sporească puterea poli­țienească într-un oraș care este deja considerat cel mai sigur din regiunea sud-africană.

CONTRACTE CU PROBLEME. Este știut deja că auto­ri­tă­țile chineze recurg mai nou la sistemele de supraveghere (acum, cu programe de recunoaștere facială) pentru a-i compara pe cetățenii monitorizați cu cei în­­regis­trați din anumite motive în bazele de date guvernamentale, ceea ce permite identificarea celor care au opinii divergente. În Zambia, „nu vor fi folosite politic și nu facem decât să ne apărăm interesele“, asi­gură Chileshe Mulenga, secretar permanent la Ministerul de Interne și responsabil de acest proiect. Cum era de așteptat, reprezentanții ZTE în Zambia și China au refuzat să discute despre proiectele companiei. Pur­tă­torul de cuvânt al companiei Huawei, Hansen He, a fost ceva mai vorbăreț. Spune că inițiativa Smart Zambia a companiei sale include și planul de a duce in­ter­net și telefonie mobilă și în sate unde nu există acoperire. „Noi furnizăm doar soluțiile tehnologice, cei care livrează serviciile sunt operatorii“, mai spune He.

Huawei a anunțat și construirea centrului național de date, care gestionează toate datele și serverele gu­vernamentale. Zeko Mbumwae, directorul general al centrului, spune că oficialii nu au nicio teamă că ar putea fi folosit centrul pentru serviciile de spionaj chineze sau pentru colectarea de date. „După ce ți-a construit cineva o casă, schimbi încuietorile, nu? La fel am făcut și noi“, adaugă sigur pe el Mbumwae.

Trecerea de la analog la digital în transmisia TV este un alt proiect cu finanțare chineză, gestionat de TopStart Communications Co., o alianță 60-40 între gru­pul chinez StarTimes Group și televiziunea publică din Zambia – ZNBC. Chifire, activistul anticorupție, a numit proiectul drept cel mai mare scandal financiar din istoria modernă a Zambiei. Cu aproape 17 mili­oa­ne de locuitori, Zambia va plăti pentru această tranziție aproape 280 de milioane de dolari, altfel spus, 16,6 dolari per capita (cu aproape 50% mai mult decât alocă, de exemplu, Africa de Sud). Zambia a împrumutat cam toată suma de la banca chineză de export-import.

Posturile TV independente s-au plâns deja că vor deveni furnizoare de conținut pentru rețeaua guver­namentală și au contestat taxele lunare de 72.000 de dolari pe care trebuie să le achite pentru a fi inserate în grila TopStar. Sunt atât de mari taxele, încât aceste posturi sunt practic scoase de pe piață, iar singura care va mai pu­tea emite la nivel național va rămâne ZNBC cu al ei partener chinez. „Nu refuzăm să plătim, ci refuzăm să dăm o sumă prin care suntem de fapt scoși cu forța din business“, spune Costa Mwansa, CEO al postului Diamond TV.

Autoritățile se apără și spun că tranziția la transmi­sia digitală costă enorm, pentru că proiectul include opt noi studiouri, care de transmisie, călătorii în Chi­na pentru pregătirea a sute de jurnaliști ai ZNBC etc. „Cine critică aceste cifre compară mere cu pere. Insinuarea că la mijloc este vorba de corupție este pur și simplu eronată“, susține ministrul Informațiilor, Siliya. Cam acesta este tipul de polemici care tra­ver­sează în acest moment aproape întreg continentul african și lumea, pe măsură ce infrastructura digitală made in China reușește să se răspândească global.

În țara vecină Zambiei, Zimbabwe, unde camerele de supraveghere ale companiei Hikvision sunt instalate chiar în capitala Harare, CloudWalk Techno­logy Co., din Guangzhou, a câștigat, anul trecut, un con­tract pentru derularea primului proiect în zona inte­ligenței artificiale într-o țară africană. Proiectul a stagnat în momentul în care guvernul a cerut o reducere, după ce a aflat că datele de recunoaștere facială vor ajunge în China pentru a ajuta compania să-și per­fec­ționeze tehnologia, spune Shingi Magada, un consultant zimbabwian stabilit în China și care a intermediat contractul. O contraofertă a venit de la compania Hikvision, iar guvernul din Zimbabwe este decis să meargă mai departe cu proiectul, adaugă Shingi Ma­gada, dar la prețul corect. Cele două companii chineze nu au dorit să comenteze aceste in­for­mații.

POLIȚIE POLITICĂ. În Mauritius, Huawei instalează nu mai puțin de 4.000 de camere de supraveghere. Poli­ticienii din opoziție se tem că va spori semnificativ monitorizarea. „Este un adevărat Big Brother. Vor putea să îi supravegheze pe toți opozanții și să controleze astfel activitatea politică“, spune Xavier-Luc Duval, fost premier și acum liderul forțelor de opoziție din Parlamentul acestei țări.

Temerile că tehnologia chineză ar putea fi folosită în scopuri politice s-au adâncit când publicația fran­ceză Le Monde a informat că, de ani buni, date din se­diul Uniunii Africane din Addis Abeba (Etiopia) au ajuns în China. Sediul cu pricina a fost construit de o companie chineză cu finanțare chineză (a costat circa 200 de milioane de dolari). China a respins acuzațiile, iar Uniunea Africană, după ce inițial a acuzat China de spionaj, a revenit și a retractat.

În Vietnam, prin 2016, hackerii au preluat controlul asupra comunicațiilor audio pe două dintre aeroporturile importante ale țării. Motivul? Să transmită pe ecranele aeroporturilor și prin voce mesaje de propa­gandă care susțineau cauza Chinei în Marea Chinei de Sud. Incidentul a alarmat guvernul vietnamez, care le-a solicitat instituțiilor și companiilor să reducă tot mai mult dependența de echipamentele din China.

Acest tip de riscuri ce țin de securitatea unui stat a determinat țări precum Statele Unite ale Americii, Australia și Japonia să adopte contramăsuri pentru a tempera avansul global al tehnologiei made in China. Cele trei s-au opus planurilor companiei Huawei de a interconecta prin cabluri submarine Australia de Papua Noua Guinee și Insulele Solomon, în Pacificul de Sud. Proiectul submarin cu Papua Noua Guinee merge însă mai departe.

Se pare că Statele Unite au mai mult succes în blo­carea penetrării sistemelor de telecomunicații 5G ale celor de la Huawei, iar interdicția impusă de SUA a fost adoptată și de Australia, și de Noua Zeelandă, și de Japonia. „Se ajunge încet-încet la un mediu ostil și la o mentalitate «noi versus ei». Există riscul să revenim la abor­darea din timpul Războiului Rece“, este de părere Jonathan Pryke, directorul programului Pacific Islands, în cadrul Lowy Institute din Sydney.

Recent, SUA au decis să capitalizeze cu 60 de miliarde de dolari Overseas Private Investment Corp. (OPIC) pentru a spori finanțarea proiectelor tehnologice din țările în curs de dezvoltare și pentru a contracara banii ieftini de finanțare aruncați pe piața glo­bală de statul chinez. În decembrie, consilierul ameri­can pentru securitate națională John Bolton a anunțat o nouă strategie pentru Africa privind finanțarea proiec­telor de infrastructură, adăugând că influența chineză crește riscurile pe acest continent.

SUA rămân cel mai mare donator pentru Africa, dar cei mai mulți bani sunt direcționați spre sănătate, agri­cultură și proiecte de dezvoltare a surselor de apă potabilă. Bolton a ținut să anunțe că de acum vor fi finanțate și alte tipuri de proiecte și a menționat în mod particular că Zambia este într-o zonă de risc.

Pentru activiști precum Chifire, care au avut de su­fe­rit și au părăsit țara, modelul chinez pare că are câș­tig de cauză. „Doar numele a mai rămas din demo­cra­ția zambiană“, a spus el amar într-o discuție tele­fonică dintr-un loc rămas necunoscut.

SUA vs China

Dacă ne uităm la multe dintre piețele emergente, se pare că infuzia de capital chinez accesibil și mai ieftin pare să fie mai seducătoare pen­tru autoritățile locale.

BELT & ROAD.

În 2015, preşe­dintele Xi Jinping a avut ideea de a re­crea vechiul Drum al Mătăsii printr-o re­țea complexă de infrastructură. Pentru multe din statele de pe traseu, pro­iectul era o formulă de atragere de in­vestiții, care la nivel strategic implica interconectarea Asiei și a Europei, o ini­țiativă ce ar putea genera proiecte globale de aproape 80 de miliarde de dolari.

Opic.

Fondată în 1971, Overseas Private Investment Corp. este o instituție finan­ciară guverna­men­tală care promo­vează și susține investițiile americane în 160 de țări. Entitatea sprijină companiile americane să intre pe piețe emergente, promovând totodată interesele diploma­tice și obiectivele de securitate ale SUA.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de  Sheridan Prasso, adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Taonga Clifford Mitimingi, Kamlesh Bhuckory, Matthew Hill și a lui Yuan Gao

FOTO: Guliver / Getty Images