La capătul bulevardului pe care locuiesc se află o bancă. Sau, mai exact, o agenție a unei bănci care a fost privatizată în anii 2000. Sediul de pe bulevardul unde locuiesc a fost ridicat înainte de privatizare. Drept urmare, a fost gândit și construit cu maximă generozitate. Am fost de multe ori în agenție. În anii 2000, era coadă de fiecare dată când mergeai la bancă. Românii descoperiseră antreprenoriatul și, cum fiecare firmă trebuia să aibă un cont bancar, în bănci era tot timpul înghesuială. Plățile firmelor se făceau prin ordine de plată (OP-uri) fizice, iar patronii veneau la bancă pentru a-și scoate bani din companie. Românii mergeau și ei la bancă. Primeau bani, economiseau sau schimbau lei în dolari (în anii aceia, valuta la care se raporta toată lumea era dolarul). Astfel că un drum la bancă însemna totdeauna o jumătate de oră de stat la coadă. Banca de la capătul bulevardului pe care locuiesc era construită aerisit, avea două etaje, multe ghișee, aliniate unul lângă altul, astfel că erau șanse ca așteptarea să fie mai scurtă. Este adevărat că pentru o operațiune destul de simplă trebuia să mergi la două ghișee.
La unul primeai ștampila pe document, la al doilea mișcai banii. La fel cum se întâmplă și astăzi la fisc, tot la două ghișee trebuie să ajungi pentru a plăti o taxă sau un impozit. Dar sediul băncii era atât de generos în materie de spațiu, încât măcar cozile erau mai suportabile și respirabile.
ÎN ALTĂ EPOCĂ. Peste câțiva ani însă, intram tot mai puțin în bancă. Ajungeam acolo mai mult când aveam treabă la bancomat. Erau vreo trei-patru automate bancare instalate, la un moment dat, singurele din zonă.
Totodată, banca era un reper pentru orientarea cetățenilor. Unui taximetrist, dacă trebuia să îi spui pe ce drum să o apuce, îi dădeai ca reper banca. Dacă aveai o întâlnire cu un prieten, îi explicai cum să ajungă orientându-l în funcție de bancă. Sediul băncii era acolo, intrase în peisaj, chiar dacă timpul trecea și cozile din interior se mai răriseră.
Intrasem deja în altă epocă. Funcționarii băncilor, în general, insistau în fața clienților să lucreze prin internet. Băncile trecuseră la un prim val de digitalizare, astfel că rugau și, ceva mai târziu, le impuneau clienților să folosească internet banking. Ceea ce s-a și întâmplat. Adică, mai întâi, de la cozile făcute la ghișeele băncilor au dispărut contabilii și administratorii firmelor. Aceștia și-au mutat în online relația cu banca. Apoi, încet-încet, și persoanele fizice au început să facă tranzacțiile curente de pe computer sau chiar de pe telefonul mobil, iar banca a devenit tot mai goală. Criza din 2009-2012 și digitalizarea au accentuat tendința. După ce ani întregi, la fiecare colț de stradă vedeai o filială bancară, acum personalul de la ghișeu este restructurat sau chiar pus pe liber. De asemenea, băncile își reduc vizibil sediile fizice și se dezvoltă în online. Ba chiar una din bănci a renunțat deja la toate sediile fizice.
DEMOLARE CA LA CARTE. În acest context, zilele trecute, am văzut cu oarecare surprindere că banca de pe bulevard se demolează. Nu mai fusesem de câteva săptămâni prin zonă și într-o zi, trecând pe acolo, m-am trezit că văd banca pe jumătate dărâmată. Era o demolare cum scrie la carte, cu macarale și buldozere, iar peisajul era spectaculos. Doar o jumătate din bancă mai era în picioare, erau bucăți rupte din placajul construcției și câteva colțuri neregulate care se vedeau proiectate pe cer, semn că dărâmarea construcției nu era desăvârșită.
Contează mai puțin ce se va construi în locul băncii. Fie că va fi un bloculeț, fie un magazin de cartier, ceea ce contează este că banca de la capătul bulevardului pe care locuiesc, simbolul anilor 2000, va dispărea fizic.
O NORMALITATE. Nu este nici primul, nici ultimul sediu bancar care se desființează. Dimpotrivă, băncile s-au mutat în online, iar sediile agențiilor sunt tot mai puține și în spații tot mai mici. De altfel, băncile au tot mai mult un model digital și mai puțin unul fizic. Revolut, un fel de bancă, a avut succes. Conceptul a fost simplu: să faci o bancă fără ghișee și fără funcționari bancari. Doar cu telefonul, cu computerul și cu cardul. Nu putem numi asta o bancă în sens clasic, pentru că până de curând nu era autorizată, scăpa de reglementările tradiționale și nu oferea nicio garanție celor care își pun banii în conturile firmei. Recent, a obținut o autorizare de la Banca Lituaniei.
Clienții sunt, însă, mulțumiți și au și o doză de încredere că nu își vor pierde banii. Sunt încântați că toate tranzacțiile sunt online și că nu trebuie să mai meargă la bancă pentru a completa hârtii. Una peste alta, companiile tehnologice din domeniul financiar (nu se pot numi bănci în sensul adevărat al termenului) au „priză“ la consumatori.
Tendința digitală este îmbrățișată și de sectorul bancar clasic. Suntem într-o altă lume față de acum 20 de ani. Într-o lume a tehnologiei în care s-au mutat și băncile. De aceea, dărâmarea fizică a băncii de pe bulevardul pe care locuiesc este o normalitate. Este un exemplu despre cum arătau și cum s-au schimbat băncile și economia, în general.
