Cum au scăpat de active poluante de 44 de miliarde de dolari cei cinci giganți occidentali ai industriei petroliere

Mimi Noel 08/03/2022 | 10:14 Global
Cum au scăpat de active poluante de 44 de miliarde de dolari cei cinci giganți occidentali ai industriei petroliere

Presați de investitori, activiști și guverne, cei cinci giganți occidentali ai industriei petroliere au scăpat de active poluante în valoare de 44 de miliarde de dolari din 2018 încoace și, potrivit firmei de consul­tanță Wood Mackenzie, debarasarea va continua în anii următori – sunt vizate active în valoare de 128 de miliarde de dolari.

Recent, ExxonMobil a anunțat de exemplu că va renunța la exploatările de gaz și de țiței de șist din Canada, Shell scapă de activele miniere din Nigeria. Numai că nu sunt închise definitiv, ci ajung să migreze de pe piețele de capital transparente în mâinile unor proprietari mai puțin transparenți. Din 2016 încoace, valoarea investițiilor în produse financiare care susțin că respectă standardele actuale de mediu, sociale, cât și pe cele de guvernanță (environmental, social, governance, ESG) a crescut de la 23 la 35 de mii de miliarde de dolari.

Potrivit cifrelor celor de la Bloomberg Intelligence, citate de The Economist, ar putea ajunge la peste 50 de mii de miliarde de dolari până în 2025. Pentru cei care investesc în respectivele companii listate pe piața de capital, mesajul sumelor gigantice alocate ESG este că respectivele afaceri își onorează, iată, contribuția la efortul global de combatere a poluării cu efect de seră. Și majoritatea noilor proprietari iau de bune ceea ce vând aceste fonduri și companii.

Doar că buna lor credință e de multe ori de fapt înșelată pentru că nu prea este nimeni în măsură să demaște falsele pretenții ale celor care susțin că luptă pentru pro­tec­ția mediului. Ascensiunea investițiilor ESG și stigma companiilor energetice listate an­trenează un efect secundar involuntar – cele mai murdare active ale lumii occidentale ajung într-o zonă de penumbră, unde raportările privind respectarea standardelor de mediu nu sunt poate cele mai riguroase.

Poluare profitabilă

Companiile lis­tate, inclusiv cele europene precum Shell, dar și companiile miniere și-au scos la me­zat cele mai poluante active pentru a-și mul­țumi investitorii ESG și a-și atinge obiecti­vele privind reducerea amprentei de carbon. După cum am spus însă, puțurile de țiței și minele de cărbune, căci despre ele este vorba, nu vor fi închise. Vor fi cumpă­rate de companii private și fonduri care au surse alternative de capital și care nu sunt sub lumina reflectoarelor.

O mică mirare însă – poate că deținerea de active poluante cere un obraz gros în zilele noastre, dar s-ar putea să rămână ceva profitabil. Deci dezirabil. Doar în ulti­mii doi ani, firmele de private equity au făcut tranzacții de 60 de miliarde de dolari cu active din sectorul combustibilului fosil. Iar apetitul ar putea crește, în contextul tensiu­nilor dintre Rusia și Ucraina, care ar putea urca prețul barilului la peste 90 de dolari.

Refugierea în acționariat privat face parte dintr-o tendință mai largă. Entități mai opace preiau acest gen de active poluante. Giganții petrolieri controlați de state, precum saudiții de la Aramco, nu trebuie să se preocupe prea tare de ceea ce cred investitorii. Nici companiile sau băncile controlate de stat care dețin sau finanțează în regiunea Asiei un întreg lanț de proiecte în jurul căr­bunelui.

Fiscalizarea poluării

Migrarea din zona transparentă a pieței de capital într-o zonă mai puțin rămâne problematică din două motive – primul, pretenția firmelor lis­tate (și fondurile ESG) cum că pun umărul la decarbonizarea planetei este discutabilă. Vânzarea (mai departe) a unui asset murdar nu reduce emisiile, atât timp cât continuă să funcționeze. În al doilea rând, activele poluante ajung în mâini private și este dificil de spus dacă noii proprietari chiar vor să reducă activitatea poluantă sau, dimpo­trivă, să o extindă. În realitate, tot ce s-a făcut este un sistem de pasare de active (vân­zare-cumpărare) în niște aplauze ne­meritate.

Care ar fi însă soluția? În primul rând, ar trebui impuse taxe mai mari pe carbon. Fiscalizarea poluării este cel mai bun instrument pentru alinierea obiectivelor de profit cu imperativul reducerii emisiilor. Astfel, pot fi eliberate forțele pieței libere pentru a realoca capitalul în mod rapid și eficient. Un instrument care poate funcționa în toată economia, nu doar în anumite industrii.

Respinse mult timp ca fiind nerealiste politic, încep să fie încet-încet introduse, pe alocuri. Aproape 50% din emisiile de carbon generate de sectorul energetic în eco­no­miile G20 sunt acoperite de o taxă pe carbon (în creștere de la 37%, cât erau în 2018, potrivit cifrelor OECD). Cu toate acestea, trebuie să crească și mai mult această acoperire (carbonul trebuie să fie tot mai scump), pentru a reduce cât mai eficient cantitatea de emisii.

Celălalt răspuns vine dinspre investitorii instituționali (fondurile de pensii, asigu­ră­torii etc.). Unii se mândresc că sunt beneficiari ai fondurilor ESG care-și curăță portofoliile de active murdare, dar sunt, în același timp, și parteneri ai fondurilor de private equity care cumpără aceste active. Dacă investitorii instituționali sunt serioși când spun că vor să reducă poluarea, atunci trebuie să ia în considerare amprenta de carbon a tuturor companiilor din portofoliu.

În fine, investitorii ar trebui să pună sub semnul întrebării ideea că modul cel mai bun de a-i determina pe operatori să polu­eze mai puțin este să scape de acțiunile lor. Mutarea ar presupune scumpirea capitalului pentru poluatori, ceea ce ar împiedica in­vestițiile în acest gen de companii. Nu funcționează dacă există (și chiar există) o abundență de alternative de capitalizare privată dispuse să cumpere respectivele acțiuni.

Larry Fink, șeful BlackRock, cel mai mare fond de investiții, a sugerat o altă abordare. Investitorii „verzi“ sinceri – și sunt mulți – ar trebui să păstreze în portofoliu și acti­vele murdare, dar să colaboreze cu mana­gerii pentru a reduce amprenta de carbon. Pentru a fi cu adevărat „verzi“, strategiile de investiții trebuie să fie mai puțin în alb și negru, conchide analiza celor de la The Economist.

Eco-dileme

În 2021, doar în SUA au avut loc 20 de eve­nimente climatice care au dus la pagube cumulate de peste 20 de miliarde de dolari.

  • NEUTRI. ­­Autoritățile europene au stabilit obiectivul UE de a deveni neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050. Un obiectiv însă imposibil de atins fără reducerea drastică a combustibililor fosili.
  • COST SAU INVESTIȚIE? ­­Analiștii vorbesc la unison că politicile de protecţie a mediului şi de sustenabilitate în companii, așa-numitul ESG, trebuie privite de companii ca o oportunitate de investiţii și nu ca un cost.
Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.