Cum au reînviat familiile chineze cu bani o tra­diție veche de secole

Familiile chineze cu bani se uită la gineri cu educație, dar săraci. O practică a Chinei moderne, dar cu rădăcini într-o tra­diție veche de secole.

Încă din vechime, templul din Hangzhou i-a atras dintotdeauna pe cei care caută bine­cuvântare divină, când vine vorba de copii sau de căsătorie. Mai pot fi văzuți și azi vizitatori ai templului care, cu bețișoare de tămâie deasupra capului, îndreptate spre statuia lui Guanyin, se roagă pentru a le fi ascultate dorințele.

De fapt, cu secole în urmă, tot ce puteau să facă majoritatea chinezilor și mai ales fe­­meile era să se roage. Căsătoriile erau strict o tranzacție între familii, fără nicio le­gătură cu dragostea. Invariabil, prin că­să­torie, femeile se mutau în casa soțului, iar ajunse acolo, rolul era de a face copii, pre­ferabil băieți, și de a avea grijă de pă­rinții acestuia în momentul în care ajun­geau la bătrânețe.

O femeie nu putea avea nimic. Mai mult, după schimbul pe care familiile îl făceau între zestre și plata nunții, familia fetei nu prea se alegea cu mare lucru. Este și motivul crud pentru care fetele erau adesea ucise la naștere.

„Ginere“ de închiriat

Existau și foarte puține căsătorii altfel. Începând cu dinastia Qin, în secolul al III-lea, o familie fără bă­ieți adulți putea angaja un băiat sărac, dar sănătos, care să joace rolul de ginere și să aibă grijă de gospodărie, chiar să aibă copii. Unii semnau și un contract în care specificau că viitorii copii vor purta numele mamei sau că vor avea grijă cu prio­ritate de așa-zișii socri, în detrimentul propriilor lor părinți.

Lucrurile s-au schimbat însă în dinastiile Yuan și Ming (undeva între secolele al XIII-lea și al XVII-lea). Băieților care erau singurii bărbați în familie li s-a interzis să intre în astfel de uniuni. Cei care o făceau erau dis­prețuiți public, fiind numiți zhuixu (în tra­ducere, „ginere ipotecat“) sau, ceva mai po­liticos, shangmen nuxu (în traducere mai liberă, „ginere pe ușa din dos“).

Lucrurile nu puteau rămâne așa. Prin urmare, China modernă a devenit tot mai deschisă în materie de ce înseamnă întemeierea unei familii bune. De fapt, chinezii cam au motive să se îngrijoreze din acest punct de vedere – datele unui recensământ făcute publice la jumătatea lunii mai arată că populația chineză îmbătrânește rapid și are una din cele mai scăzute rate ale nata­lității.

Deficit de femei

Deși din 2016 politica „un singur copil“ a devenit mai permisivă în majoritatea orașelor, permițând doi copii per familie (sunt discuții să devină și mai permisivă), efectele ei negative rămân de durată.

Copilul unei familii este obligat să aibă grijă de părinții săi bătrâni de unul singur, neavând niciun ajutor, motiv pentru care mulți dintre ei nu vor să aibă propriii copii. Și cum, în China, numărul femeilor este mult mai mic, foarte mulți bărbați nu se că­să­toresc niciodată.

Anii de avorturi ilegale, în care mamele renunțau dacă erau însărcinate cu fete, au deformat profund raportul fete/băieți în rata natalității în China. Potrivit recensă­mân­tului, se nasc 111 băieți la 100 de fete. Cu mai puține femei, este ușor de imaginat că acelea care se căsătoresc au un ascendent puternic asupra soțului.

Mai sunt și alte motive pentru care China tradițională lasă loc Chinei moderne. Cea mai populată țară a lumii s-a urbanizat enorm. Circa 376 de milioane de chinezi trăiesc azi în alt oraș decât cel din documentele oficiale de reședință, așa-numitul hukou, care în mod normal limitează aria în care pot trăi, lucra sau accesa servicii de sănătate publice etc.

În plus, China este tot mai educată, având peste 200 de milioane de absolvenți de universitate. Din 2009, numărul fetelor cu studii liceale este mai mare decât al bă­ie­ților. Și încă o schimbare – familiile care dețin un imobil într-un oraș mare au devenit mai prospere odată cu boomul imobi­liar care durează de decenii, mai ales dacă respectivele locuințe au fost cumpărate în urmă cu cel puțin 20 de ani.

Ascendentul fetelor

Un sondaj rea­li­zat de Beijing College arată că mai multe fete provin din familii urbane prospere com­parativ cu băieții care tind să provină din familii mai sărace din provincie. În timp ce fetele preferă artele liberale, băieții merg în direcția științelor tehnice și ingine­riei, ceea ce reflectă dorința părinților ca odraslele lor să obțină locuri de muncă bine plătite în zona tehnologiei.

Cu aceste cifre pe masă este evident că nu este foarte greu să găsești o femeie educată, urbană, care vrea mai mult de la viață.

La templul Hangzhou, autorul articolului publicat în ediția chineză a revistei The Economist a dat peste un cuplu. I-a întrebat pe cei doi pentru ce s-au rugat. „M-am rugat să putem trece testul timpului, nu știu el pentru ce s-a rugat“, spune Chen Jiajia, pri­vindu-și sfioasă partenerul, Chen Jingsheng. În vârstă de 25 de ani, cei doi s-au cunoscut la liceu și sunt împreună de șap­te ani.

„Majoritatea fetelor vor ca băiatul să aibă propria casă înainte să se căsăto­rească“, spune Chen Jingsheng. Este o presiune mare într-o metropolă precum Guangzhou, unde lucrează în IT. Născut în orășelul Meizhou, Chen nu are acel hukou în Guangzhou, ceea ce este un alt obstacol atunci când vrea să cumpere o casă. Ea însă are reședința în Guangzhou, iar fami­lia ei i-a ajutat să-și cumpere un apartament. „L-au văzut cu ochi buni de la înce­put, îl văd că este ambițios. Altfel, familia mea nu ne-ar fi susținut astfel“, explică tâ­năra, care lucrează în zona de e-commerce.

Mai puțin previzibil este faptul că aceste tendințe sociale readuc la viață vechea tra­diție zhuixu. Li Jiyan are o afacere în care găsește perechea potrivită – mai exact s-a specializat să găsească tineri absolvenți din provincii mai sărace care să se însoare cu femei care au propria casă și care locu­iesc în Hangzhou.

Li este o vedetă în mass-media locală, din 1999 încoace având nu mai puțin de o mie de astfel de căsătorii în portofoliu. Pu­blicul său țintă sunt bărbații cu studii superioare sau absolvenții unui liceu voca­țio­nal care câștigă în jur de 15.000 de do­lari pe an și au peste 1,70 metri înălțime. Cel mai important, nu este nevoie să aibă casă în Hangzhou.

Se poate spune că modelul de business al lui Li se bazează fundamental pe o inegalitate perpetuată din China tradițională și alterată de China modernă. Iar uneori, ce­lor care nu se încadrează în noua matrice, tot ce le rămâne este să se roage.

Cu ochii pe trecut

Cele mai scumpe școli din China au ajuns să fie cele în care programa caută să recupereze tradiția chineză în ce are ea mai valoros.

• Nou & vechi. ­­După decenii de preamărire a curentelor occidentale, tot mai multe familii tinere sunt interesate de întoarcerea la tra­diții. Educația guoxue recuperează filo­sofia și gândirea clasică chineză, în special cea aso­ciată cu confucianismul.
• Politică. ­­Încercarea de a recupera tradiția este motivată de un tot mai puternic sentiment al pierderii identității culturale. În plus, președintele Xi Jinping face demersuri de a recupera idei confucianiste.