Cum a reluat Polonia importul de forță de muncă din Ucraina, după ridicarea restricțiilor sanitare

În ciuda retoricii antiimigraționiste a guvernului de la Varșovia, numeroase afaceri poloneze se ba­zează pe forța de muncă străină, muncitori din diverse părți ale Europei de Est. Măsurile de izolare și închi­derea granițelor i-au obligat însă pe o mare parte dintre aceștia să revină acasă.

Sfârșit de mai. Aproape 180 de ucraineni sosesc pe aero­portul din Varșovia. Mai întâi sunt consultați de un echipaj de pe o ambulanță. Se trece apoi la controlul actelor. Sunt transportați cu autobuze în diverse lo­curi din Polonia, unde timp de 14 zile rămân în ca­rantină înainte de a-și începe munca.

După ce, la jumătatea lunii martie, guvernul polo­nez a adoptat unele dintre cele mai dure măsuri de izolare din Europa, circa 150.000 de ucraineni stabiliți în Polonia au plecat în țara de baștină. Recent însă, pe măsură ce economia poloneză începe să-și revină, com­paniile caută soluții pentru a-i aduce înapoi sau pentru a-i înlocui. Însă piedicile de care se lovesc scot în evidență limitele modelului polonez de imigrare, după cum remarcă o analiză amplă a publicației Fo­reign Affairs.

În ultimii ani, Polonia a devenit unul dintre cei mai mari importatori europeni de forță de muncă străină – ultimul record datează din 2018, cu 635.000 de permise de rezidență acordate, o cincime din totalul emis la nivelul Uniunii Europene. Din 2014, aproape două milioane de ucraineni și-au găsit un loc de muncă în agricultură, construcții, producție și logistică în Polonia.

Sunt, practic, cei care au făcut să zbârnâie până acum economia poloneză, în condițiile în care țara are o populație tot mai îmbătrânită, o rată scăzută a na­ta­lității, iar numeroși polonezi pleacă să muncească în alte țări europene. Drept urmare, Polonia a acceptat un val fără precedent de imigranți, spre deosebire de alte state europene, care au frânat fenomenul, pe fondul creșterii resentimentelor conaționalilor.

DEFICITE

Numai că, și în Polonia, imperativele economice s-au ciocnit de atitudinea antiimigraționistă ostilă adoptată de partidul naționalist aflat la guvernare, Dreptate și Justiție (PiS).

La începutul lunii iunie, alături de alte șase state mem­bre ale Uniunii Europene, Polonia s-a raliat „experimentului cultural“ de relocare a „imigranților ilegali“ în interiorul Europei, înainte de adoptarea în cursul acestei veri a unui nou Pact european privind azilul și imigrarea.

Dar, odată cu închiderea frontierelor din cauza pan­demiei, mulți au avut probleme să intre în Polonia (iar transportul aerian și cel feroviar au fost doar parțial reluate). Și transportul terestru e încă restricționat în mare măsură și, în plus, nu toată lumea are mașină. O altă problemă – mulți ucraineni nu au resurse sau nu au unde să stea în cele 14 zile de carantină obligatorie. Sistemul consular a frânat fluxul de imigranți, acordând prioritate doar anumitor sectoare.

Drept urmare, unele companii au fost nevoite să se bazeze pe forța de muncă disponibilă în Polonia. Fa­brica de procesare a somonului BG Production din localitatea Ustronie Morskie a completat cele 180 de locuri de muncă vacante cu muncitori din Indonezia și din Filipine, anterior angajați în restaurante și în de­pozite, dar rămași fără loc de muncă din cauza pan­demiei.

În agricultură, presiunea este și mai mare. Un pro­ducător de coacăze din localitatea Olchowiec anga­jează anual 800 de muncitori sezonieri. În 2014, 90% erau polonezi și 10% ucraineni. Anul trecut însă, aproape toți erau ucraineni, le-a spus celor de la Fo­reign Policy Yosyp Gusak, specialistul în resurse umane din cadrul companiei. Anul acesta, noi grupuri etnice s-au ală­turat producătorului – studenți din India, Nigeria, Zimbabwe și Rwanda, care acum sunt nevoiți să studi­eze online din cauza crizei sanitare.

În prima lună de la anunțarea pandemiei, mai bine de o pătrime din muncitorii străini din Polonia și-au schimbat sectorul de activitate, potrivit datelor unui sondaj al agenției de recrutare EWL. Mobilitatea lor dintr-un sector în altul nu rezolvă însă problema.

„Nu este doar o chestiune de cifre, ci și de pregă­tirea fiecăruia“, spune și Agnieszka Kulesa, economist în cadrul Centrului pentru Cercetare Socială și Eco­no­mică din Varșovia. „Când polonezii merg în Germania an de an pentru a culege sparanghel, sunt din ce în ce mai eficienți comparativ cu un novice german“, exem­plifică aceasta. Anul acesta, fermierii britanici au adus români pentru a-i pregăti pe novicii lor britanici, dă ea un alt exemplu. „Iar viteza este esențială la culesul căp­șunelor“, adaugă aceeași Kulesa.

ADAPTARE

Guvernul polonez pare să fie receptiv la această situație și a adoptat recent măsuri de relaxare privind carantinarea muncitorilor străini, care pot acum să-și înceapă munca imediat ce ajung, dar cu respectarea unor condiții sanitare speciale. În plus, muncitorii sezonieri primesc din partea statului teste gratuite, privilegiu de care nici profesorii nu au bene­ficiat, deși s-au întors la clasă de la finalul lui mai. Dar chiar dacă, punctual, chestiunea forței de muncă sezoniere a fost cât de cât gestionată, pandemia a acutizat probleme mai adânci legate de politica națională de imigrare.

Sistemul actual este conceput cu predilecție pentru contractele temporare. Cetă­țenii din Ucraina și din alte cinci foste re­publici sovie­ti­ce au drept de muncă în Po­lonia timp de șase luni fără a avea nevoie de viză. Situație care i-a îngrijorat me­reu pe oamenii de afaceri. Faptul că Polonia se bazează preponderent pe o singură sursă de forță de muncă ex­ternă este un risc pentru că aceasta poate fi afectată de schimbarea contextului economic, politic sau social. Și iată că pande­mia a adus o schimbare radicală a contextului.

La izbucnirea crizei sa­nitare, o mare parte din forța de muncă străină s-a grăbit să revină în țările de baștină, de teamă să nu ră­mână blo­cată în Polonia fără job și fără bani. Impactul asupra afacerilor care se bazează pe forță de muncă temporară a forțat guvernul de la Varșovia să extindă termenul de șe­dere legală. „Numai că Polonia repetă greșelile din programul Germaniei din anii ’70 privind muncitorii străini, care punea semn egal între migranți și sezonieri“, atrage atenția Cezary Kaz´mier­c­zak, președintele Uniunii Antreprenorilor și Angajatorilor.

Este limpede deja că actuala pandemie a adus o schimbare radicală în viețile muncitorilor imigranți și, indiferent dacă vor reveni în țările de baștină sau nu, cert este că se vor duce unde este de muncă, notează publicația poloneză Visegrad Insight. În ultimele zile din martie, ambasadorul Ucrainei la Varșovia spunea că, în doar zece zile, peste 100.000 de ucraineni au ales să revină acasă.

SCENARII

Potrivit unui raport trimestrial despre eco­­nomiile europene realizat de UniCredit Bank România, estimările arată că aproape 300.000 de emi­granți au revenit acasă din Europa Occidentală, în special din Italia, Spania și Portugalia. Întrebarea este: cât de sem­ni­ficativă e tendința de relocare a forței de muncă din țările europene și cum le va influența eco­no­miile de baștină?

Fiind cea mai mare economie a grupului de la Vi­se­grád, Polonia are cel mai mult de pierdut din cauza fenomenului de relocare, prin urmare urmărește atent evoluția, remarcă pentru Visegrad Insight Barbara Jancewicz, șefa departamentului de cerce­tare din Centre of Migration Research din Varșovia.

Implicațiile posibile ale acestui flux al forței de muncă în Uniunea Europeană sunt strâns legate de motivul pentru care oamenii aleg să se relocheze sau nu – pe lângă cel invocat, privind sistemul medical mai bun, cel mai logic și important este siguranța locului de muncă. În condițiile în care mai toate econo­miile europene au pro­bleme, pri­ma întrebare a mi­granților va fi aceasta – unde pot fi mai sigur de locul de muncă și unde voi beneficia de sprijin dacă rămân fără job?“, sugerează Jancewicz.

Sectoarele cele mai afectate sunt cele care lucrau cu forță de muncă din import – mai ales în ser­­vicii, dar și în retail și în pro­duc­ție. Pe de altă parte, con­struc­­țiile, logistica și pro­ducția de alimente au nevoie de mai mulți angajați. „Sunt angajatori care își plătesc an­ga­jații veniți de afară chiar și în peri­oada carantinei, cei plecați odată cu izbucnirea pandemiei și care acum vor să revină“, adaugă aceasta.

Dacă oferta de forță de muncă din țările Grupului de la Visegrád nu va acoperi cererea, în regiune va începe concu­rența. Cât de mare va fi aceasta depinde de cât de lovite vor fi economiile respective. Pre­dic­țiile economiștilor indică o cădere mai lină comparativ cu cele din zona euro, ceea ce va fi bine atât pentru angajați, cât și pentru angajatori.

„În cel mai pesimist scenariu, dacă șomajul crește foarte mult, guvernele ar putea lua în calcul să limi­teze drepturile muncitorilor de afară. Dar este foarte puțin probabil“, remarcă Marta Jaroszewicz, tot de la Centre of Migration Research din Varșovia. Deo­cam­dată, guvernul polonez a prelungit automat cu 30 de zile durata permiselor de muncă. Ce va urma e greu de anticipat pentru oricine. Restricțiile de trafic, ca­ran­tina obligatorie și incerti­tudinea generală vor in­fluența puternic circulația for­ței de muncă străine în Polonia, în întreaga regiune și în Uniunea Europeană, dar, la finalul zilei, este clar că fiecare pune pe primul loc siguranța economică și medicală.

ANTREPRENORIAT

O altă observație făcută de Fo­reign Affairs ține de schimbarea naturii imigrației în Polonia. Anul trecut, guvernul le-a acordat ucrainenilor cu aproape 40% mai multe permise de muncă comparativ cu anul precedent, iar durata șederii a fost prelungită la trei ani. Mulți dintre muncitorii străini ajung să lucreze în sectoare mai bine plătite, precum industrie și servicii, iar numărul ucrainenilor rămași să lucreze în agricultură s-a înjumătățit după 2014 încoace.

„Mulți dintre ei lucrează sub calificarea lor, ceea ce le lasă mult spațiu de manevră pentru a avansa“, ob­servă Tomasz Wróblewski, președintele unui think tank din Varșovia, Enterprise Institute. Anul trecut, un număr-record de noi companii au fost deschise de străini. „Această categorie este extrem de valoroasă și guvernul ar trebui să facă tot posibilul pentru a-i reține în Polonia până la drept de ședere permanentă“, mai spune Wróblewski.

Chiar și așa, chestiunea integrării nou-veniților con­tinuă să fie băgată sub preș. După ce a ajuns la putere în 2016, PiS a șters cu buretele politica de imigrare a guvernului anterior și s-a apucat să redacteze un nou document, cu accent pe repatrierea diasporei polo­neze. Draftul respectivului document s-a scurs și a stâr­nit o întreagă controversă privind planurile de asimilare extensivă. Au mai ieșit în evidență un capitol despre riscurile isla­miș­tilor și sugestia de a-i taxa suplimentar pe cei care nu au copii.

„Toate schimbările ar fi trebuit să se întâmple tacit. Când a devenit public, guvernanții au bătut în retra­gere și de atunci nu s-a mai spus nimic de politica de imi­grare“, observă Kulesa.

Între timp, spune Wróblewski, companiile germane au început să-i curteze pe muncitorii ucraineni califi­cați în Polonia. „Repetăm greșeala făcută și cu ai noștri – îi educăm, apoi îi lăsăm să plece“, adaugă Wróblewski, referindu-se la vizele care expiră în cazul studenților străini veniți să învețe la universitățile poloneze.

DEPENDENȚĂ

Chestiunile administrative au blocat aducerea mai multor muncitori din zone mai înde­părtate. În trecut, Polonia a acceptat, de exemplu, 36.000 de nepalezi, 20.000 de indieni, 18.000 de lu­crători din Bangladesh, dar agențiile de recrutare nu prea vor să mai aducă din zone atât de îndepărtate, din cauza costurilor și a dificultăților logistice. „Trebuie să așteptăm mult după documente, apoi sunt și di­ferențele culturale, plus bariera lingvistică, pro­ble­mă care, la fel, îngreunează totul“, spune Tomas Bogdevic, directorul agenției de recrutare Gremi Personal.

Polonia are șase consulate care deservesc 40 de milioane de ucraineni, dar doar două pentru cei aproape 1,5 miliarde de indieni. Dacă, în țări din regiune, guvernele se implică direct în procesul de atra­gere a forței de muncă străine, în Polonia a rămas apanajul firmelor de recrutare, în condițiile în care eco­nomia poloneză va continua să depindă în viitorul apropiat de muncitorii de afară mai mult decât vrea să admită guvernul conservator de la Varșovia.

„Creșterea economică susținută din ultimii zece ani nu ar fi fost posibilă fără această forță de muncă“, spune Kulesa. Un raport recent al Băncii Centrale a Poloniei estimează că, anual, muncitorii ucraineni au sporit cu aproape un procent forța de muncă polo­neză între 2013 și 2018, ceea ce a adus în produsul intern brut (PIB) o creștere cu 0,5% în același interval.

Sunt și multe voci care spun că, dacă nu s-ar mai aduce de afară mână de lucru ieftină, salariile polonezilor ar crește. Cu toate acestea, atâta vreme cât economia poloneză rămâne dependentă de munca in­tensivă, mâna de lucru ieftină este cea care menține exporturile competitive. Iar acestea au amortizat sim­țitor impactul actualei crize. „După pandemie, vor fi multe locuri de muncă de acest gen pe care polonezii nu le-ar accepta niciodată. Cele murdare, periculoase și dificile“, remarcă Kulesa.

Cât timp politica imigraționistă a Poloniei rămâne un amestec de naivitate și abordări pe termen scurt, ucrainenii continuă să vină să muncească aici, mai ales că Ucraina se resimte puternic din cauza pan­­demiei. „Numeroase companii mici și-au închis por­țile, salariile sunt de până la șase ori mai mici decât în Polonia, așa că mulți vor să plece din Ucraina“, detaliază Bogdevic.

RISCUL SOCIETAL

Dacă e cineva curios să vadă cum imigrația schimbă Polonia, e suficient un drum spre centrul Varșoviei. Dacă iei un Uber, foarte probabil șoferul este din Belarus, chelnerii și bucătarii-șefi sunt ucraineni, pe scuterele care livrează mâncare dai cu ochii de indieni sau de sud-asiatici, remarcă un articol din săptămânalul britanic The Economist, publicat în februarie, când pandemia nu cuprinsese încă planeta.

Polonia, locuită de 38 de milioane de oameni și una dintre cele mai omogene țări din punct de vedere etnic, a devenit în ultimii ani o țară a imigranților, remarcă și publicația britanică. De exemplu, în 2018 accepta forță de muncă din afară de cinci ori mai mult decât Germania. Din 2014 încoace, aproape două milioane de ucraineni au ajuns în Polonia, forțați de instabilitatea politică din țara lor, dar și atrași de salariile mai mari din Polonia.

Premoniție sau nu, analiza britanică vorbea în fe­bruarie de un risc – acela că Polonia s-ar putea să nu se mai poată baza pe forța de muncă ucraineană în condițiile în care economia Ucrainei începea să-și re­vină, iar Germania să ușureze procedura de imigrare, programată pentru martie.

Fără să mai stea după politicile oficiale, companiile poloneze începuseră deja să caute forță de muncă în țări mai îndepărtate din Asia de Sud, India, Nepal. Problema este că o schimbare rapidă a țesăturii etnice poate duce la dezechilibre în politica internă, cum au aflat deja partidele mari din Europa Occidentală, notează The Economist.

Când este vorba de migrație, cea mai europeană tră­sătură a guvernului polonez este să bage tema sub preș. Poate pentru că acest guvern este gestul cel mai ipo­crit dintre toate, PiS fiind unul dintre cele mai ili­be­rale partide europene. E ca un secret compromi­ță­tor. Când un ministru a recunoscut că imigrația a fost ingredientul vital care a alimentat creșterea eco­no­mică, a fost dat afară. Asemenea vecinilor occidentali, puterea de la Varșovia a ales un mix între naivitate, amăgire și spe­ranța că lucrurile se vor așeza de la sine. Poate că aceasta este calea europeană, dar este puțin probabil că va da roade, concluziona publicația britanică.