Cum a fost afectat învățământul, la nivel global, și când vom vedea efectele cursurilor online

Potrivit UNESCO, educația a aproape 1,6 miliarde de copii din 190 de țări – aproape 90% din copiii de vârstă școlară – a fost afectată în această pandemie. Cei săraci au fost cei mai afectați, astfel că pandemia a adâncit inegalitățile de edu­cație și sociale peste tot în lume. Repercusiunile ar urma să fie resimțite ani la rând.

Nimeni nu a fost cu adevărat pregătit pentru lockdownul în care planeta a plonjat din cauza pandemiei de COVID-19. Dar când Olanda a închis școlile în decembrie, un liceu din suburbiile Amsterdamului, Herman Wesselink College, era mai pre­gătit decât altele. Explicația? Cam jumătate din elevii acestui liceu au părinți cu studii superioare și aproape toți au propria ca­meră în care pot învăța nederanjați.

De ani buni, au primit din partea școlii laptopuri, iar în primul lockdown din pri­mă­vara trecută, trecerea la cursuri la dis­tanță a fost destul de lină pentru acești elevi. Directorul spune că elevii săi nu au rămas deloc în urmă cu materia, doar abi­litățile de învățare au cam lâncezit.

În cazul unui alt liceu, Mundus, dintr-un cartier mai sărac al metropolei olandeze, trecerea la învățământul la distanță a fost însă mai dură. Cam o treime din elevi pro­vin din familii de imigranți sau de re­fu­giați. Învățământul vocațional este mai di­ficil de urmat de la distanță.

Orele s-au ținut cu efectivul de elevi redus la jumătate, „dar este imposibil de res­pectat distanțarea în cazul celor care fac școala de asistente medicale“, spune Dia­na Brummelhuis, directoarea școlii: „Nu poți explica prin lecții online cum să ma­ne­vrezi un scaun cu rotile, de pildă“. Brum­melhuis estimează că elevii au pierdut până la un sfert din ritmul normal de învățare.

Abordări în Europa

Cele două exemple sunt eloc­vente pentru contrastele care au marcat con­tinentul european în acest an, comen­tează într-o analiză publicația britanică The Economist. În pofida măsurilor de pro­tecție socială, închiderea școlilor a lărgit clivajele la nivel de educație, etnie și statut social.

Comparativ cu restul lumii, se poate spune că Europa a trecut binișor peste pandemie. Cele mai multe școli s-au des­chis în toamna trecută, în timp ce în Ame­rica de Sud și în sudul Asiei au rămas în mare parte închise. Numai că al doilea val al pandemiei și al doilea lockdown impus au forțat și închiderea multor școli din Europa.

Fără excepții, toți copiii sunt afectați, dar mai ales cei săraci și vulnerabili. Mi­nistrul francez al educației a ținut să spună că lockdownul din primăvara trecută a mărit semnificativ distanța dintre notele obținute la școlile normale și cele obținute de copiii din zone defavorizate.

În Germania, primul lockdown a redus orele de studiu pe zi de la 7,4 la 3,6. O ana­liză a rezultatelor la examenele naționale susținute anul trecut în Olanda a scos la iveală faptul că, în lockdownul din primă­vară, cei mai mulți elevi nu au învățat aproape nimic. Copiii ai căror părinți au studii medii s-au descurcat și mai rău – după primele două luni de școală online, știau mai puține decât la începutul ei.

Dintre toate țările europene, Franța s-a arătat cea mai decisă să nu închidă școlile, argumentând că riscurile pe care le-ar implica pentru nivelul de educație și coeziunea socială sunt mai mari decât cele la adresa sănătății publice. Primăvara tre­cută, președintele francez, Emmanuel Macron, a trecut peste recomandările epidemiologilor și a decis redeschiderea școli­lor. Au rămas deschise, iar din noiembrie, cele mai multe școli au funcționat în ture.

Germania și-a închis școlile din 16 decembrie 2020 până pe 15 februarie 2021. Guvernele federale ar dori să le redes­chidă, însă cancelarul Angela Merkel aș­teaptă o scădere la jumătate a ratei de infectare actuale. Europa de Nord a mers în mare pe modelul german, cu excepția Sue­diei, care le-a închis pentru puțin timp în ianuarie.

În sudul Europei, puține state au ținut școlile închise. Spania le-a lăsat deschise, doar liceele au funcționat la distanță. Au mai fost angajați suplimentar aproape 40.000 de profesori și asistenți pentru a permite reducerea numărului de elevi din clase.

În Italia, cei din ciclul primar au mers normal la școală, liceele s-au închis în no­iembrie, dar s-au redeschis între timp. În ambele țări au fost probleme cu în­vă­ță­mântul online din cauza vitezelor slabe ale internetului și a lipsei computerelor în cazul celor săraci.

Aceleași probleme au fost resimțite și în estul european mai sărac. Închiderea șco­lilor a fost mai strictă. În Polonia s-au închis de la finalul lui octombrie și s-au re­des­chis în ianuarie doar pentru cei din ciclul primar. Un sondaj realizat toamna trecută printre cadrele didactice poloneze arată că majoritatea știu elevi care nu au mai frecventat cursurile de când s-a trecut în online.

Școlile din România au rămas închise aproape tot anul, din martie 2020 până pe 8 februarie 2021, deși mai bine de un sfert din elevi nu dispun de echipamente pentru școală online, după cum arată ONG-ul Salvați Copiii. Până în ianuarie, guvernul a reușit să distribuie circa 250.000 de ta­blete, dar mai sunt 280.000 de elevi care nu au primit și nu-și pot achiziționa din resurse proprii.

Impactul cursurilor online

Majoritatea experților se tem însă cel mai mult de impactul emoțional și asupra dezvoltării copiilor pe care această perioadă îl are. Informațiile sunt confuze. Un sondaj realizat printre asistenți sociali arată că, în Polonia, neglijarea emoțională a copiilor pe care îi aveau în îngrijire a fost mai mare în aceeași perioadă a anului 2017.

La fel, deși unii copii spun că au pri­mit mai puțină afecțiune în familie, alții susțin contrariul. Alții se tem pentru pă­rinții nevoiți să rămână acasă pentru a pu­tea avea grijă de copii – în Polonia, aproape 15.000 de mame au renunțat la locul de muncă din martie anul trecut, potrivit datelor oferite de economistul Piotr Lewandowski.

Deocamdată, amenințarea la adresa edu­cației s-a mai ameliorat, odată cu re­des­chiderea școlilor în februarie în Austria, Danemarca, Olanda și în România (ciclul primar și liceal).

Întrebarea este ce vor decide guvernele dacă rata infecțiilor va crește în primăvară – vor închide din nou școlile sau vor recurge, în compensație, la alte restricții?

Criza

Potrivit unui raport al organizației neguvernamentale Salvați Copiii, aproape 10 mili­oane de elevi s-ar putea să nu mai vină niciodată la școală după această pandemie.

• VULNERABILITATE. Înainte de pandemie, 258 de milioane de copii și ado­lescenți aban­donaseră deja școala. Potrivit unui index al vulnerabilității, copiii (mai ales fetele) din 12 țări, majoritatea din Africa Centrală și de Vest, riscă să nu mai vină la școală.
• DEFICIT. O urgență educațională latentă: pandemia a generat un deficit de 77 de miliarde de dolari în materie de cheltuieli alocate educației în cazul copii­lor din 12 țări.

Acest articol a apărut în numărul 111 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty