Culisele vânzării Divan: „Afacerea este construită să poată funcționa și fără mine”

Cristina Dobreanu 10/03/2017 | 17:15 Oameni
Culisele vânzării Divan: „Afacerea este construită să poată funcționa și fără mine”

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Puțini oameni de acțiune au fost capabili să facă un exit elegant la timpul potrivit, spunea scriitorul și omul de televiziune britanic Malcom Mug­geridge. Andrei Iușut, fondatorul lanțu­lui de restaurante Divan, a făcut însă pasul la momentul potrivit. Dar nu și planificat.

Dacă ar fi să rezumăm povestea, aceas­­ta ar suna astfel: un tânăr antreprenor român, al cărui străbunic, pe care nu l-a cunoscut niciodată, trăia la Edirne, în Turcia, a construit un lanț de restaurante cu parfum mediteranean (turcesc și grecesc) pe care l-a vândut recent unor investitori turci. „Un ro­mân care a făcut un restaurant turcesc pe care l-a vândut chiar turcilor părea o idee pu­­țin probabilă“, mărturisește acum, amu­­zat, Andrei Iușut. Are relaxa­rea antreprenorului care știe că a luat cea mai bună decizie, cu toate că în urmă cu câțiva ani nu ar fi văzut aface­rea altfel decât în familie, ba chiar intenționa să o ducă și peste granițe. „Sunt mul­­țu­­mit cu decizia pe care am luat-o. Lumea îmi spu­ne că am vândut «copilul», dar afa­ce­­rile nu sunt copii“, punctează el.

Totuși, grupul Divan a fost vreme de opt ani ca un copil pentru el. A pornit afacerea în 2009, pe când avea 28 de ani, împreună cu soția sa. Atunci s-a născut restaurantul din Centrul Vechi, iar, trei ani mai târziu, miza și pe un restaurant grecesc – Meze – situat tot în ace­­eași zonă. Anul următor, a inaugurat restaurantul Divan din Floreasca, iar, în 2014, a lansat conceptul Divan Express, cel ca­­re a devenit stindardul grupului, și care a ajuns, în prezent, la trei unități.

Tot în acel an a închis Divanul din Centrul Vechi, unde a amenajat o unitate express, iar clienții fideli au putut migra către restaurantul omonim din Floreasca, pe care a decis să nu îl mai re­­plice. Cel mai nou „copil“ al grupului es­­te restaurantul Kuzina, tot cu speci­fic grecesc, deschis în noiembrie 2016 în zona Barbu Văcărescu.

EXIT FĂRĂ INTENȚIE. Practic, în cei opt ani de antreprenoriat, Iușut a construit un business de 4,3 milioane de euro (2016) și 211 angajați. Dacă în aface­­rea cu restaurante a învățat din mers cum func­­țio­­nează lucrurile și exitul l-a fă­­­­cut tot așa. Reprezentanții fondului de in­­vestiții, cu o capitalizare de 30 mili­oa­ne de dolari, care au reușit să devină noul pro­­­­prietar al grupului, veneau ade­sea să mănânce la restaurantul Divan din Flo­­reas­­ca. Așa s-au îndrăgostit de acest loc. „Mă tot suna managerul din Flo­reasca să îmi spună că niște clienți vor să cumpere afacerea. Nu le-am dat curs“, își aminteș­­te.

De altfel, nu era pentru prima dată când auzea o astfel de propunere, pentru că un business cu o rată de profit care s-a menținut constant în jurul a 15% a intrat pe radarul multor potențiali investitori. „Au fost mulți cu care am avut dis­­cu­­ții, inclusiv cu un fond chinez. Dar sunt complet diferiți față de noi“.

Mai aproape de profilul businessului au fost investitorii turci a căror identitate nu a fost făcută publică. De notat că este prima investiție cu active în România. Mai mult, fiind vorba de o afacere de suflet pentru aceștia, și oferta mai gene­roasă a fost probabil printre argumentele decisive care l-au determinat pe Andrei Iușut să facă exit.

Inițial, i-au propus un parteneriat, dar an­treprenorul a mers pe varianta „totul sau nimic“. Negocierile au fost complicate și au durat șapte luni. Fiecare departament și unitate a trecut prin eva­luări și auditări. Noii proprietari voiau să se asi­gu­re că totul funcționează bine și pe hârtie, și în practică. Nu de multe ori a vrut să renunțe. Avea oricum planuri de dezvoltare a grupului pe care le gân­dise din timp, cu mult înainte de a demara dis­­cuțiile, la care nu voia să renunțe.

Noul proprietar a vrut să îl coopteze și pe el în noua structură rezultată după preluare, însă acesta a refuzat cu fermitate. „Era dificil să fiu și eu implicat în business. Aveam un sistem de management bine pus la punct, nu era cazul. Afacerea era construită să poată funcționa și fără mine“, mai spune antreprenorul. Pentru omul care a mărturisit de multe ori că nu este angajatul ideal și că a ales calea antreprenoriatului tocmai pentru a avea „o oarecare libertate“, ar fi fost de altfel difi­cilă rămânerea în companie.

URMEAZĂȚI VISUL. Și cel mai dificil lucru ar fi fost să accepte ca altcineva să facă regulile în compania pe care a fondat-o, iar cuvântul său să nu mai aibă o greutate la fel de mare. Contractul a fost finalizat și semnat pe 23 februarie, iar semnarea propriu-zisă a durat mai bine de șase ore, de la 16 până la orele 22. „Când am ieșit de acolo ne simțeam de parcă am ieșit de la saună“. Are însă mul­țumirea că a lăsat afacerea pe mâini bune și cu promisunea că noul proprie­tar va investi în dezvoltare.

„Probabil voi face un restaurant de suflet; m-am obișnuit să găsesc mânca­rea gata făcută“, spune post-exit antreprenorul, fără a exclude însă nici intrarea pe segmentul dezvoltărilor imobiliare re­­zi­­den­­țiale. Zona HoReCa îi rămâne dragă însă nu se teme de noi începuturi în alte domenii. De alt­­fel, a testat antrerenoriatul încă din ul­­ti­­mul an de facultate, atunci când a în­fiin­­țat agenția de turism AA Travel, pe care o mai are și acum. Deo­camdată, ia o pau­­ză bine­meritată. E și de înțeles.

Are 36 de ani iar în conturile sale stau acum sume cu șase zerouri care îi permit să gândească la rece care vor fi următorii săi pași. De altfel, în primul weekend după ce a fost parafată tranzacția a dormit opt ore, mult peste media din ultimii ani. „Uitasem cum este“. Următorul an și-a propus să îl dedice familiei, astfel că se pregătește de o vacanță de o lună și jumătate în Ame­ri­ca de Sud împreună cu soția și fetița lor. Dar nu uită să spună că le-ar recomanda tinerilor antreprenori să nu renunțe la visul lor, oricare ar fi difi­cul­tățile atunci când își pun în minte să dezvolte o afacere.

De altfel, un vechi proverb turcesc spune că „un om este înțelept după felul în care gândește, nu după anii pe care îi are“, iar Andrei Iușut a demonstrat deja că în afacerea Divan a mizat pe cartea câștigătoare.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cine sunt turcii românilor” color=”juicy_pink”][vc_column_text]În ultimii 20 de ani, investițiile totale ale companiilor turcești în România au depășit 4 miliarde de euro.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • CIFRE. Turcia ocupă locul 15 în rândul investitorilor străini cu aproape 14.600 de firme înregistrate la 31 august 2016, având o valoare a capitalul social de 518 milioane de euro, potrivit MAE. Câteva exemple sunt celebre.
  • ARCTIC. Din 2002, Arçelik a investit în Arctic peste 110 milioane de euro în noi tehnologii, în sisteme moderne de management al producției și în creșterea capacității de producție a fabricii de la Găești, care este a doua cea mai mare fabrică de frigidere din Europa a grupului.
  • COSMOPOLIS. Ahmet Buyukhanli (45 de ani) este artizanul cartierului Cosmopolis și cel care a adus în România conceptul de comunitate închisă, cu un plan urbanistic integrat. Astăzi, „miniorașul de lângă oraș“ are peste 5.000 de locatari.
  • KASTAMONU. Grupul Kastamonu a achiziționat, în 1998, pachetul majoritar al Prolemn din Reghin, producător de produse stratificate din lemn. În 2015, afacerile Kastamonu au ajuns la aproape 130 de milioane de euro, iar profitul la 960.000 de euro, potrvit datelor de la Ministerul de Finanțe.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


FOTO: La cei 36 de ani, Andrei Iușut a făcut un exit de câteva milioane de euro. Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.