Cu un deficit major de forță de muncă, România se bazează tot mai mult pe muncitorii străini

România se bazează tot mai mult pe muncitorii străini, care câștigă aici într-o lună cel puțin cât într-un an în țările lor de origine.

La o mică spălătorie auto ascunsă printre străduțele din vestul Capitalei, Bhagatveer Singh (42 de ani) e o pre­zență inedită. Indianul sikh, cu ten măsliniu, mus­tață de dimensiuni impresionante și un turban care-i face pe colegii lui să-l strige „Turcu’“ își vede nestinghe­rit de treabă, fredonând din când în când o melodie care-i aduce aminte, probabil, de locurile din care a plecat. Rupe doar câteva cuvinte în română, destul cât să-și cumpere pâine și legume de la magazin.

Dacă-l întrebi, povestește totuși stingher, într-o en­gleză cu accent puternic, că a venit aici de câțiva ani să câștige mai bine decât acasă. Este originar din Punjab, provincie împărțită între India și Pakistan, iar familia lui a rămas, la separarea din 1947, de partea pakistaneză a frontierei. Acolo, venitul mediu net ajunge la aproape 500 de dolari americani pe an. În România, Singh câș­tigă aceeași sumă, din ce-i dă patronul și ce-i lasă clienții, într-o singură lună. Inițial, voia să ajungă în vestul Europei, în Germania sau în Marea Britanie, unde oamenii l-ar fi privit, poate, mai puțin mirați. S-a oprit în România în 2017, pentru doar câteva luni, credea el. Și până la urmă a rămas aici, s-a obișnuit.

Indianul de 42 de ani este doar unul dintre miile de muncitori asiatici care și-au clădit o nouă viață în Ro­mâ­nia. Mai nou îi vedem peste tot: vietnamezii care lu­crează la izolarea termică a blocurilor, srilankezii din brutării, nepalezii din agricultură sau din restaurante, thailandezii din recepțiile hotelurilor de pe litoral. Și, bineînțeles, celebrele bone interne filipineze.

Salarii atractive

Câștigul unui muncitor asiatic ne­calificat e de cel puțin 450 de dolari pe lună, indiferent de domeniu, spune Romulus Badea, tax partner la firma de consultanță Soter & Partners și vicepreședinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă. În construcții, câștigul e și mai bun. În lipsa muncitorilor români, care au plecat tot după salarii mai bune în Occident, înlocuitorii lor asiatici obțin cel puțin 3.000 de lei/lună, adică în jur de 700 de dolari. Cât ar lua acasă în aproape doi ani, în funcție de țara din care provin.

Astfel de salarii presupun însă un program de opt ore pe zi, șase zile pe săptămână, precizează Yosef Gavriel Peisakh, general manager al firmei Work From Asia. Tot el spune că acestor salarii li se adaugă și costurile aferente cazării și meselor, susținute exclusiv de către angajatorii personalului străin. „Pachetul cel mai frecvent cuprinde salariul net, cazare, masa zilnică și asigurarea medicală (prin contri­buția obligatorie la sănătate, n.r.)“, întărește Romulus Badea, aflat în călă­torie de recrutare în Sri Lanka la momentul discuției cu NewMoney.

În baza asigurării de sănătate obligatorii, mulți dintre muncitorii străini care trăiesc în România au beneficiat, de altfel, de vaccinarea anti-COVID-19, încă de astă-vară, când românii ocoleau centrele de imunizare. La costurile suportate de angajatorii români se adaugă biletul de avion pentru muncitorii veniți din Orientul Îndepărtat. Sau biletul de autocar pentru muncitorii ve­niți din zone geografice mai apropiate, precum Turcia. Costul inițial al importului de forță de muncă se ridică de la câteva sute până la 1.000 de euro de muncitor.

„Depinde de țara din care provine muncitorul, dar un lucru e sigur: către statul român trebuie achitate taxe de aviz de muncă, de permis de ședere, traduceri, în total cel puțin 320 de euro din această sumă totală“, precizează vicepreședintele Patronatului Importatori­lor de Forță de Muncă.

Potrivit lui Bogdan Badea, chief executive officer (CEO) al platformei eJobs, o nouă ten­dință e că mulți mun­citori asiatici au început să-și caute de lucru în Ro­­mânia pe cont propriu. „Își fac profil pe site și aplică la locuri de muncă. Sunt mai ales cetățeni din India, Bangladesh, Nepal, Vietnam. Unii dintre ei sunt chiar specialiști pe anumite domenii, și mă refer aici la me­se­riași“, precizează Bogdan Badea. Acesta își explică situația prin „reclama pe care agen­țiile de recrutare au făcut-o, fără să vrea, locu­rilor de muncă și salariilor din România“. Bogdan Badea adaugă că spe­cialiștii platformei pe care o conduce au verificat IP-urile conturilor respective și sunt create, într-adevăr, în statele asiatice de unde au venit mulți muncitori în ultimii ani. „Acești oameni aplică, se uită la anumite poziții pentru care sunt, de altfel, potriviți, și căutarea lor e destul de co­rectă din acest punct de vedere“, spune CEO-ul eJobs.

Costurile unui fermier

Constantin Șandru (42 de ani) deține o exploatație integrată în Mănărade, lângă Blaj (Alba). Anul trecut i-a adus la lucru pe primii cinci ne­palezi. Are 600 de hectare de teren, o fermă cu 450 de vaci și o făbricuță de produse lactate. Și prea puțină mână de lucru. „Dacă aș fi găsit români care să vrea să muncească, nu aș fi angajat niciodată din afară. Ei au altă cultură, altă gândire, sunt diferiți. Nu cunosc limba, dacă vrei să îi treci de pe un post pe altul, e problemă“, spune Șandru. Fermierul se plânge că „nu mai sunt ro­mâni care să vrea să facă munca de jos“ și estimează, pesimist, că „în 10 ani dispare zootehnia nu doar din România, ci din toată Europa“.

Șandru a plătit pentru acte către statul român aproxi­mativ 2.700 de lei de muncitor. Iar pentru primii cinci muncitori nepalezi pe care i-a angajat, costurile achitate firmei de recrutare „au fost undeva la 10.000 de lei, adică 2.000 de euro, cu tot cu comisionul de intermediere“, își amintește el.

Acum, la ferma lui Constantin Șandru lucrează 8 mun­citori nepalezi. Au fost 11 la un moment dat, dar unul a plecat imediat, nu s-a obișnuit, altul s-a întors acasă după încheierea primului contract. Încă unul e în concediu, iar angajatorul nu e sigur că acesta se va mai în­toar­ce la fermă.

Soluție temporară

Pentru fermierul ardelean, ca și pentru alți angajatori, importul de forță de muncă nu poate fi decât o soluție de avarie, pe termen scurt.

Și industria hotelieră a apelat la muncitori din Asia în vara acestui an, din cauza lipsei acute de personal, spune Cristian Bărhălescu, manager al firmei Icar Tours Con­stanța și membru în conducerea Asociației Națio­nale a Agențiilor de Turism (ANAT). „Pe termen lung, asta nu poate fi o soluție, e nevoie și de personal califi­cat. Trebuie, în primul rând, să vorbească limba. Ba­ri­era ling­vistică este foarte importantă, mai ales că pe litoralul ro­mânesc turiștii sunt, în marea lor majoritate, români“, explică Bărhălescu. Pentru acești angajatori, intenția Guvernului de a dubla numărul de permise de muncă pentru străini în 2022, până la aproximativ 100.000, nu va schimba prea mult situația. Și nici acest număr s-ar putea să nu fie de ajuns.

Joburi multe , angajați puțini

Potrivit Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în august 2021 erau 160.405 joburi vacante, în creștere cu aproape 3% față de perioada similară a anului anterior. Iar aproape 30.000 din aceste locuri de muncă au fost declarate vacante în mod repetat de către angajatori.

Chiar dacă pe termen lung alte soluții ar fi de prefe­rat, pentru 2022 angajatorii nu-și pot permite să facă na­zuri privind forța de muncă ce li se oferă. „Odată ce au văzut exemplul altora, firmele românești devin mult mai dispuse să folosească muncitori de import. Recru­tează mai puțin de pe piața liberă, mai mult prin intermediul agențiilor specializate. Motivul e că procedurile care trebuie urmate sunt destul de complicate. Nu e la fel de ușor ca atunci când angajezi cetățeni români: asta e oferta de angajare, mâine să zicem că ți-o ac­ceptă un candidat, poimâine îl trimiți la medicina muncii, iar de săptămâna viitoare intră în pâine“, precizează CEO-ul platformei eJobs, Bogdan Badea. El spune că oamenii de afaceri din industriile cu cel mai ridicat deficit de forță de muncă, adică din construcții și din HoReCa, sunt cei mai deschiși să angajeze muncitori din afara Uniunii Europene. „Altfel e foarte greu să mai găsești oameni“, adaugă Bogdan Badea.

PNRR, cu muncitori străini

În construcții, cel puțin, prezența muncitorilor asiatici este vitală. Pentru Romulus Badea, tocmai ăsta a fost sco­pul călătoriei în Sri Lanka: să recruteze pentru viitoarele șantiere rezi­dențiale și de infras­truc­tură. „Ne așteptăm ca în 2022 să fie o explozie a cererii de forță de muncă în acest do­meniu, pentru că vor începe marile proiecte pre­vă­zute în PNRR (Planul Național de Redresare și Rezi­liență, n.r.), iar România nu are nici pe departe suficient personal. Mai sunt și construcțiile civile, și tocmai de aceea domeniul rămâne în top“, spune Romulus Badea.

Nu doar construcțiile duc lipsă de muncitori ieftini. „În fabrici e nevoie de forță de muncă necalificată la lucru pe bandă, pentru sarcini repetitive, pentru ambalare și manipulare marfă. Va fi nevoie de lucrători în logistică, toate centrele mari sunt în penurie de lucră­tori în depozite“, adaugă vicepreședintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă.

„Există cerere pentru aproape toate domeniile de activitate, cele mai multe în domeniul construcțiilor, dar și în HoReCa, special pentru sezonul estival. Noi putem răspunde cu ușurință solicitărilor, avem expe­riența aducerii de personal străin pentru aproape toate tipurile de business. Livrăm forța de muncă în urma susținerii unor probe video și a unor interviuri online cu potențialii angajați“, explică procesul de recrutare Yosef Gavriel Peisakh, de la Work from Asia.

Firma pe care o conduce primește, de asemenea, multe solicitări pentru service-uri auto, pentru agricul­tură și pentru personal domestic. „De la bone și menajere la asistenți domestici, care se ocupă de asigurarea serviciilor de transport, mentenanță pentru partea elec­trică și instalații“, exemplifică managerul.

„Interesant e că, în multe cazuri, acești cetățeni stră­i­ni sunt angajați cu salarii mai mari decât ar fi avut ce­tă­țenii români pe poziții similare“, precizează Bogdan Ba­dea. Motivul e că statele din care pro­vin muncitorii impun, de cele mai multe ori, un prag mi­nim de venituri pentru a le permite să plece la muncă. Chiar dacă își ma­jorează costurile cu forța de muncă, angajatorii ro­mâni se declară mulțumiți, susține Bogdan Badea, pentru că „muncitorii veniți din Asia sunt mai stabili și chiar mai serioși decât angajații români în ceea ce privește activitatea la locul de muncă“.

Victimele birocrației

În ciuda lockdownurilor dictate de pandemie în mai multe state asiatice, precum India și Nepal, importul de forță de muncă din aceste zone e în plin avânt. Aproape 4.500 de muncitori au fost aduși în 2021 doar din aceste țări. Surpriza anului e însă Turcia, de unde au venit cei mai mulți străini care voiau să lucreze în România: 2.770. Turcii le-au luat locul vietnamezilor în topul preferințelor la angajare, după ce, în ultimii ani de dinaintea pandemiei, Vietnamul era țara din care veneau cei mai mulți muncitori străini, cu un re­cord de aproape 6.300 de oameni în 2019.

„Acum“, spune Romulus Badea, „Vietnamul este închis, nu se poate intra acolo. Iar pentru India, Nepal și Bangladesh, vizele se dau la Consulatul României din New Delhi, unde sunt foarte multe solicitări și întârzieri uriașe, de ordinul lunilor“. Recrutorul spune că un mun­citor din aceste zone ajunge, de fapt, în România, la aproape zece luni de când este selectat. „Problema este la Consulatul României, al cărui personal este subdimensionat față de cererea existentă. Dar asta nu se întâmplă doar pe subcontinentul indian, ci peste tot“, precizează Badea.

Directorul general al firmei Work from Asia are o expe­riență similară. „Ne lovim de probleme birocratice, care ne împiedică să ne optimizăm strategia de business“, spune Yosef Gavriel Peisakh. „Ideal ar fi ca deci­zia de creștere a contingentului de muncitori străini cu drept de lucru în România să fie dublată și de o creștere a personalului care lucrează la Inspectoratul General pentru Imigrări și la ambasadele României, pentru eli­be­rarea vizelor de muncă și a vizelor de intrare în țară. Spe­răm ca și autoritățile să înțeleagă necesitatea su­plimentării de personal“, adaugă Peisakh.

O piață a candidaților

Chiar dacă autoritățile din România vor dubla nu­mărul de permise de muncă acordate străinilor, la 100.000, anul viitor, multe joburi vor rămâne vacante și în 2022, crede Bogdan Badea, CEO-ul platformei eJobs. Ceea ce va duce, inevitabil, la o creștere a salariilor oferite de către angajatori. „E din ce în ce mai greu să găsești oameni calificați sau cu talentele necesare în anumite industrii. Iar cel mai mare pericol este că pe măsură ce piața din vestul Europei își va reveni și va începe să crească, tot mai mulți ro­mâni vor pleca la rândul lor pentru câști­gu­rile mai bune din Occident“, atrage atenția Bogdan Badea. Acesta estimează că pot pleca din țară, în următorii ani, zeci de mii de români, iar cel mai mult vor pierde tot sectoarele care suferă deja din cauza deficitului mare de muncitori: construcțiile, transporturile (unde companiile caută mai ales șoferi de TIR) și domeniul medical. Bogdan Badea apreciază că „această presiune va duce la o creștere și mai accentuată a sala­riilor în 2022“, după creșterea generalizată a lefurilor oferite la angajare în 2021.

România migratoare

730.000 de români spun că vor să emigreze în 2022. E rezultatul unei cer­ce­tări rea­lizate de think tankul ReThink Romania. În ultimii 30 de ani, milioane de români au părăsit țara în favoarea Occidentului.

• Italia. 1,3 milioane de români trăiesc cu acte în regulă în peninsulă, potrivit asociațiilor de români din Italia.
• Spania. Peste 1,1 milioane de români sunt rezidenți oficiali în Spania, cei mai numeroși străini cu drept de ședere în această țară, potrivit guvernului de la Madrid.
• Marea Britanie. Aproape un milion de români erau raportați în vară cu permis de rezidență în Marea Britanie, de departe cea mai numeroasă minoritate din țară. Cifra ar putea fi dublă, ți­nând cont de românii cu dublă cetă­țenie și de cei care încă nu și-au făcut acte.
• Germania.  Aproape 800.000 de români au emigrat în Germania, în special după 2010.

Acest articol a apărut în numărul 129 al revistei NewMoney

Ilustrație: Vali Ivan