Cu sânge pe pereți

Îți cumperi o helancă neagră în stilul lui Steve Jobs, păstrezi discreție totală asupra ideii care stă în centrul afacerii tale, îți „construiești“ o voce gravă, cooptezi în Consiliul de Administrație o legendă a diplomației americane și atragi o finanțare de 700 de milioane de dolari de la diverși investitori. În cele din urmă, se dovedește că această imagine frumoasă ascunde o fraudă de proporții.

Așa sună, în variantă condensată, povestea măririi și decăderii uneia dintre cele mai răsfățate antreprenoare din istoria recentă a Statelor Unite, pe numele său Elizabeth Holmes, fondatoarea companiei de tehnologie medicală Theranos. În vremurile sale bune, startup-ul ajunsese la o valoare de piață de nouă miliarde de dolari, iar Elizabeth Hol­mes era cea mai tânără miliardară în dolari prin forțe proprii din istorie. Cartea „Bad Blood: Secrets and Lies in a Silicon Valley Startup“, publicată recent sub semnătura jurnalistului american de in­vestigații John Carreyrou, expune frauda în detaliu.

Theranos descoperise, chipurile, o tehnologie revoluționară care, prin prelevarea unei cantități mici de sânge, obținută cu o singură înțepătură, putea detecta cancerul sau colesterolul în cantități ridicate. Este genul de poveste pe care investitorii își doresc să o audă și care le inflamează imagi­na­ția. Oameni de afaceri ultraexperimentați precum Larry Ellison, fondatorul Oracle sau Rupert Murdoch, cel mai cunoscut mogul de presă din lume, megacompanii, precum lanțul american de magazine Safeway sau distribuitorul și retailerul farmaceutic Wallgreens, au pompat sute de milioane de dolari în startup-ul-minune.

VRAJA S-A RUPT. În urma unor dezvăluiri făcute în The Wall Street Journal chiar de autorul cărții, John Carreyrou, vraja din jurul Theranos s-a rupt și, peste noapte, valoarea companiei s-a evaporat. Ancheta jurnalistică a adus dovezi care demons­trau că Theranos nu deținea nicio tehnologie revo­luționară și că echipamentele utilizate pentru recol­tarea probelor de sânge nu erau cu nimic diferite față de cele folosite de concurență. Ulterior, și auto­ritățile au făcut investigația lor, iar Elizabeth Holmes a fost acuzată (pe dreptul civil) de frau­darea investitorilor. De asemenea, cel mai probabil, a fost des­chisă și o anchetă penală.

Cu adevărat uimitor este faptul că investitorii au acceptat să finanțeze acest startup cu sume enor­me, cu toate că Holmes nu le-a permis accesul la tehnologia Theranos (după modelul secretoma­niei brevetată de Steve Jobs) și a făcut în așa fel încât să aibă tot timpul ultimul cuvânt de spus. Greu de crezut, însă au fost și investitori care au continuat să susțină firma, chiar și după ce a devenit aproape evident că totul nu era decât o perdea de fum. A fost cazul lui Tim Draper, fondatorul fondului cu capital de risc Draper Fisher Jurveston.

Farsa lui Elizabeth Holmes a fost pigmentată și cu câteva nume grele ale diplomației americane, precum foștii secretari de stat Henry Kissinger și George Shultz. Cei doi, alături de alte zece perso­na­lități aflate la vârsta senectuții, făceau parte din Consiliul de Administrație al Theranos. Aceasta era vestea bună; vestea proastă venea din faptul că doar unul dintre aceste nume grele avea experiență în domeniul medical, adică doar excepția care confirma regula.

Cum a fost posibilă această fraudă de proporții? Cum s-au lăsat înșelați investitori cu atât de mare experiență? Cartea jurnalisului american își propune să aducă lumină în aceste direcții. Însă un răspuns simplu îi vine oricui în minte. Americanii au o vorbă: „truth is in the eye of the beholder“ (adevărul se află în ochii privitorului).  Iar toată frenezia creată în jurul unicornilor – companiile tehnologice care ajung să valoreze peste un miliard de dolari într-un timp foarte scurt îi face pe mulți să creadă și ceea ce nu e de crezut. Oricum, scurtarea timpului în care valoarea unui startup ajunge la un miliard de dolari îi face pe specialiștii în in­vestiții să-și pună cât se poate de serios problema apariției unei bule de tipul celei din era „dot com“.

BASME ROMÂNEȘTI. Păstrând proporțiile și întorcându-ne puțin în timp, ochii investitorilor au scli­pit și pe malurile Dâmboviței, la vederea creșterilor rapide mult visate. Deznodământul a fost oarecum asemănător cu sfârșitul poveștii Theranos. Teamnet, integratorul de soluții IT creat de fugarul Sebastian Ghiță, a atras un acționar cu renume – International Finance Corporation (IFC), divizia de investiții a Băncii Mondiale. Cât timp s-a bucurat de contracte cu statul, compania figura în clasamentele central-europene ale creșterilor de peste 500% pe an. După ce conexiunea la această resursă a fost întreruptă, Teamnet a intrat în insolvență. Printr-o experiență asemănătoare au trecut și polonezii de la Enterprise Investors când au investit în Siveco, o companie de software dezvoltată pe un model asemănător cu Teamnet.

Evident, lăcomia rămâne unul dintre resorturile de bază ale capitalismului, însă mai multă circum­specție atunci când poveștile sună prea bine nu strică nimănui.

← Close