Cu ce probleme se confruntă grupul Fiat Chrysler la un an după moartea CEO-ului companiei

Cu venituri de peste 100 de miliarde de dolari anul trecut, grupul Fiat Chrysler a trecut printr-o primă criză odată cu dis­pariția arhitectului său, Sergio Marchionne. A doua amenințare vine dinspre schimbarea de paradigmă de pe piața auto globală.

Acest articol a apărut în numărul 66 (27 mai – 9 iunie 2019) al revistei NewMoney

În dimineața de 20 iulie 2018, într-o vineri fierbinte, avionul companiei Fiat Chrysler decola din Torino, avându-l la bord pe președintele grupului, John Elkann, urmașul familiei fondatoare Agnelli. Pentru a doua oară în acea săptămână, Elkann traversa Alpii pentru a-l întâlni pe CEO-ul companiei, Sergio Marchio­n­ne. Întâlnire este mult spus, dat fiind că Marchionne se afla internat într-un spi­tal din Zürich după ce, la sfârșitul lunii iunie, suferise o operație de care ni­meni din companie nu a știut.

Efortul lui Elkann avea cumva legă­tură și cu faptul că Marchionne era o piesă-cheie în angrenajul întregului bu­si­ness, mai ales că în mandatul său va­loarea de piață a Fiat a crescut de zece ori. Gândul lui Elkann și al investitorilor era la ce se întâmplă în cazul în care su­perstarul executiv aflat la cârma celor trei companii uriașe ale familiei Agnelli (Fiat Chrysler Automobiles NV, Ferrari SpA și CNH Industrial NV) nu se mai poate întoarce la muncă. Elkann cântărea opțiunile. La a doua vizită la spi­tal, și-a dat seama că Marchionne nu-și va mai reveni.

INDISPENSABILUL. Toată lumea, de la directorii executivi, cei din board, inclusiv Elkann, care controlează pachetul de ac­țiuni al Fiat, era complet debusolată. Cele trei companii ale lui Agnelli riscau să stagneze. Pe 1 iunie, cu câteva săptămâni îna­in­te să intre în spital, Marchionne sărbă­to­rise, în cadrul unui eveniment special, atin­­gerea unui obiectiv important – achitarea datoriei nete a grupului Fiat Chrysler, fapt care îi permitea să gestio­neze cam orice criză subită. Deși cel mai adesea se îmbrăca în bluze negre ca și ido­lul lui declarat, Steve Jobs, a venit la eveni­mentul cu pricina la costum și cravată și a prezentat planul pe cinci ani pentru Fiat. În aceeași zi, acțiunile grupului au atins un nivel-record pe bursa din Milano. Cele trei companii care făceau parte din Fiat în 2004, când Marchionne a preluat șefia, va­lo­rau acum împreună circa 80 de miliarde de dolari.

Obiectivul major al lui Marchionne îna­inte de retragerea plănuită în 2019 era să crească valoarea de piață a întregului grup la 100 de miliarde de dolari. Pentru a atin­ge acest prag, era însă nevoie de o decizie majoră – cine va fi succesorul său?

ALEGEREA. „Vom face alegerea potrivită, nu vă faceți griji“, a dat asigurări Mar­chio­nne la o cină în cadrul căreia a acordat și ul­timul său interviu, în ianuarie 2018. Doar că în acea zi de 20 iulie, la Zürich, Elkann știa deja că va trebui să ia cruciala decizie fără Marchionne. Întors la Torino, unde Fiat lua naștere în 1899, i-a convocat pe toți directorii și membrii boar­durilor Fiat, Ferrari și CNH. Dar, îna­inte de asta, a trebuit să facă o listă scurtă de posibili candi­dați pentru a-i succeda lui Marchionne.

Pentru Fiat, unde căutările durau deja de ceva luni, pe listă figurau șeful pe Europa, Alfredo Altavilla, directorul mărcii Jeep, Mike Manley, și directorul executiv, Richard Palmer. Pentru discuțiile cu boardul, Elkann a păstrat doar două nume – pe Palmer și pe Manley. Între timp, Palmer s-a retras din cursă. Așa că Manley, omul-cheie pentru boomul Jeep, cel mai profita­bil business al grupului, cu vânzări de peste 1,6 milioane de unități în 2018 de la 300.000 în 2009, a confirmat că e gata să preia poziția. Altavilla, cel mai apropiat de Mar­chio­nne timp de mai bine de un deceniu, a anunțat că va demisiona, iar Palmer a ră­mas director financiar și membru al boardului, pentru a lucra strâns cu Manley și cu Elkann la strategia grupului, noua sa res­ponsabilitate fiind inclusiv fuziunile și achizițiile.

A urmat alegerea succesorului lui Marchionne la conducerea CNH. Elkann a ales-o pe Su­zanne Heywood, director general al Exor NV, holdingul familiei Agnelli. În cazul Ferrari, l-a ales pe Louis Camilleri, preșe­dinte al grupului Philip Morris International Inc. și membru al boardului Ferrari.

Pe 21 iulie, boardurile celor trei companii au validat opțiunile lui Elkann. După câteva zile, familia lui Marchionne a făcut public decesul acestuia.

Ecuații nerezolvate. Artizanul relan­să­rii Fiat Chrysler a lăsat în urmă mai multe ecuații nerezolvate; printre acestea, și abordarea fără succes a grupurilor Volkswagen AG și Peugeot SA, în vederea unei fuziuni.

În 2013, Emmanuel Macron, la acel moment înalt consilier al președintelui fran­cez François Hollande, a avut discuții preli­minare cu Fiat în vederea unei fuziuni cu Peugeot, aflat la ananghie.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.