Cristian Cova­ciu, unul dintre cei mai mari furnizori ai IKEA, își spune povestea

Cristina Dobreanu 12/04/2017 | 14:06 Oameni
Cristian Cova­ciu, unul dintre cei mai mari furnizori ai IKEA, își spune povestea

Care este legătura între Internet 4.0, o fabrică, IKEA și milioane de farfurii? Răspunsul e automatizat: Cristian Cova­ciu și IPEC, o companie cu afaceri de aproape 100 de milioane de lei anul trecut și 70% din producție livrată către IKEA.

Poate să povestească ore în șir despre mecanismele complicate ale roboților, despre fiecare șaibă, dar și despre fie­ca­re proces care ar putea să fie îmbu­nă­tățit în activitatea acestora. „Rețin principalele detalii ale unei mașini, chiar dacă o văd atunci pentru prima oară“, măr­tu­risește Cristian Covaciu (50 de ani), cel care, la sfârșitul anului 1990, punea piatra de temelie la Întreprinderea de Por­țelan Elena Covaciu (IPEC), alături de frate și de mama lor – activă și astăzi în companie, în ciuda celor 75 de ani ai săi.

Pornită în garajul unei case în urma unei investiții de 100 de mărci, IPEC se definea pe atunci ca o manufactură de porțelan. Cu timpul, cerințele pieței au dictat, iar întreprinderea a luat calea gresiei fine de menaj. „Avem și azi rețe­tele originale de porțelan pe care le-am scris acum 20 de ani și avem și dezvoltări noi precum porțelan premium – un nou produs care este dezvoltat pentru indus­tria hote­lieră“, explică antreprenorul.

ROBOȚII. Are în subordine 700 de an­gajați și 250 de roboți, iar ceea ce ar fi trebuit să fie o discuție despre ceramică se transformă rapid într-un complex de explicații legate de mașinăriile interconectate. „Sunt foarte încrezător în ceea ce privește viitorul colaborării oameni-roboți. Încerc să le explic tuturor acest lucru.“ Din 2000, a început procesul de ro­botizare, dar antreprenorul punctează, ori de câte ori are ocazia, că mai mulți ro­­boți nu înseamnă dispo­ni­bilizări. Amin­tește de primii ani ai revoluției industriale, de la finalul secolului al XVIII-lea, când oamenii se te­meau că locurile lor de muncă vor fi lua­te de mașini. „Și s-a întâmplat așa ceva? Desigur că nu!“

Cu toate acestea, din 2000 numărul angajaților săi s-a diminuat cu 25% de la un maxim de 950, o parte a acestei scă­deri datorân­du-se și valului de emi­grări care s-a simțit mai puternic în România după 2007. „Dacă am avea de unde, am an­gaja și astăzi 50 de oameni“, spune răs­picat Covaciu.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.