Creșterea economică în 2018: România, „tigrul” obosit al Europei

Alexandra Pele 07/08/2018 | 09:12 Financiar
Creșterea economică în 2018: România, „tigrul” obosit al Europei

Cel mai greu este atunci când cazi din vârf cam așa ar putea fi descrisă reac­ția investitorilor la performanțele tigrului personificat de economia românească.

Acest articol a apărut în numărul 46 (6-26 august) al revistei NewMoney

„Eram campioni la creștere, acum am în­ceput să gâfâim“, a spus Dan Bucșa, economist-șef al UniCredit Bank pentru regiunea Europei Centrale și de Est, la o întâlnire cu presa care a avut loc la sfâr­șitul lunii iulie.

Poziția pe care o ocupă îi oferă o perspectivă regională de natură să pună în context atât punctele slabe, cât și cele puternice ale României. Și din această perspectivă, temerile sale par cu atât mai îngrijorătoare.

Dacă România era anul trecut cam­pioana Europei la capitolul creștere eco­nomică, la egalitate cu Turcia, în 2018 am putea cădea pe locul cinci. Comisia Națională de Prognoză, instituție ale cărei previziuni economice stau la baza politicilor economice ale statului – și nu numai – a revizuit recent prognoza de creștere economică pentru acest an, de la 6,1% la 5,5%. „Cea mai puternică reducere a creșterii econo­mice este la cele două țări campioane anul trecut, România și Turcia. Niciuna dintre ele nu a avut creșteri sustenabile anul trecut“, spune Bucșa.

Pe de altă parte, nu creșterea econo­mică ar trebui să îngrijoreze cel mai mult. România are a patra cea mai mare creștere a primei de risc, după Turcia, Ucraina (ambele din motive politice) și Rusia (pe fondul sancțiunilor). Prima de risc influențează costurile la care investitorii sunt dispuși să finanțeze o țară, și deși evoluții similare au avut loc și în sta­tele din regiune, „performanța“ Româ­niei a scos-o din grupul de țări cu care obiș­nuiam să ne comparăm în trecut, apro­piind-o de state care nu fac parte din Uniunea Europeană (UE), fiind, ca urmare, considerate a fi mai puțin sigure. În acest moment, riscul de țară al României este semnificativ mai ridicat decât cel al Ungariei, Poloniei și Cehiei, ajungând la nivelul Croației, un stat care încă nu are investment grade – calificative acordate de agenții de rating, după care se ghi­dează investitorii pentru evaluarea opor­tunității de investire într-un stat.

O PROBLEMĂ DE FLUX. Întărirea dolarului, creșterea dobânzilor și reevaluarea primelor de risc în țările emergente re­prezintă noua realitate economică de la nivel mondial, realitate care s-a resimțit și în Europa Centrală și de Est.

În cazul României, sarea și piperul au fost o serie de slăbiciuni ascunse până acum de evoluții ce păreau a picta un tablou mai favorabil. Spre deosebire de multe state din regiune, dar și din Occident, România nu are o problemă de stoc al datoriilor publice și străine, un prim mare factor de risc luat în considerare de investitori și economiști în urma crizei datoriilor suverane din zona euro. Ajunsă la un nivel de 40% din PIB, datoria publică este departe de limita acceptată la nivel european, în vreme ce datoria străină este considerată stabilă, fiind reprezen­tată în mare măsură de creditele acordate de companiile-mamă subsidiarelor de la nivel local, credite ce nu vor trebui restituite peste noapte.

România are, în schimb, o problemă de dinamică, de flux a acestor datorii. Deficitele sunt mari. Cel bugetar se va înca­dra, cred cei mai mulți specialiști, în ținta de 3% din PIB. Și, cu toate că acest lucru pare a fi o bulină roșie în tabelul de bord al economiei locale, realitatea este că în spatele acestui confortabil 3% se ascunde un deficit structural de peste 4%, cel mai mare din regiune, „ceea ce înseamnă că dacă economia va încetini, nu vor exista resurse suplimentare de cheltuit“, explică economistul UniCredit Bank. „Cehia este poziționată perfect în acest moment pentru a reacționa într-o recesiune, cu un deficit structural de 0,5% din PIB. La fel bulgarii, la fel sârbii, la fel rușii. Țările care înainte erau cel mai bine poziționate, Turcia, Polonia, Ungaria și România, acum sunt la pământ, cu deficite structu­rale extrem de ridicate“, spune Bucșa.

La fel ca în cazul creșterii economice, România a reușit să reverseze întregul progres obținut, cu sacrificii, în 2009-2010. Iar inversarea acestui trend pare puțin probabilă. Revenind la deficitul bugetar, cel care trasează tendința celui structural, execuția bugetului indică mari slăbiciuni. Suntem singura țară din Europa în care veniturile colectate la vistieria statului sunt, ca procent din PIB, mai mici decât în perioada de criză.

O ÎNCERCARE EROICĂ. Și pentru că un deficit nu vine niciodată singur, o altă pro­blemă de flux a României este deficitul de cont curent. Acesta se referă la situația tranzacțiilor internaționale ale unui stat, de la importuri și exporturi, până la cre­dite și investiții străine.

În primele cinci luni ale anului, deficitul de cont curent al României a depășit trei miliarde de euro, în creștere cu 15,8% față de aceeași perioadă din 2017, pe fondul creșterii deficitului balanței comerciale (diferența dintre exporturi și importuri). Deși unele voci spun că deficitul de cont curent nu ar fi excesiv, Dan Bucșa este de părere că datele legate de finanțarea sa indică o altă concluzie. „De fiecare dată când vedem o reducere de rezerve în­seamnă că e excesiv. Înseamnă că nu avem suficient de mulți bani să-l finanțăm. Deci e excesiv“, tranșează el. În iunie, spre exemplu, rezervele internaționale erau cu 1,3 miliarde de euro mai mici decât cele din mai, potrivit datelor publicate de Banca Națională a României (BNR).

O manieră sustenabilă de a reduce acest deficit fără a cheltui economiile va­lu­tare ar fi impulsionarea unor intrări de valută. Cum investițiile străine sunt relativ constante și capacitatea de export a com­paniilor locale limitată, cea mai sim­plă manieră este atragerea de fonduri eu­ro­pene. „Suntem singura țară din UE care are fluxurile de capital stabil negative. Acestea sunt suportul pe termen lung al unei monede, care o ajută să nu se deprecieze puternic pe o perioadă de cinci-zece ani“, spune Bucșa.

Iar în lipsa acestor fluxuri, banca cen­trală a fost nevoită să ajute leul. O depreciere mai puternică a acestuia ar fi avut un impact asupra inflației (consumul, spre exemplu, este alimentat din import, iar o depreciere a leului ar fi scumpit toate bunurile achiziționate de peste hotare).

Dan Bucșa este de părere că încercarea BNR-ului de a ține sub control atât dobânzile, cât și cursul este „eroică“, însă nu poate fi susținută pe termen lung. Pentru că leul a fost susținut prin inter­venții ale băncii centrale, în vreme ce valutele din regiune au fost lăsate libere, ieșirea investitorilor din Europa Centrală și de Est a afectat mai puțin moneda locală.

Dar acest lucru nu este o veste bună pentru exportatorii români. „În termeni de competitivitate (raportat la costul for­ței de muncă, n.r.), leul a pierdut aproape 10% în primul trimestru al anului. Leul este prea puternic față de celelalte mo­nede din regiune“, reiese din calculele eco­nomistului UniCredit. Această pierdere a fost resimțită de companiile ale căror bunuri au devenit prea scumpe față de cele ale competitorilor din regiune.

PRIN OCHII INVESTITORILOR. Pe termen scurt, Bucșa se așteaptă ca scenariul central să se îmbunătățească. BNR va mai avea de luptat cu inflația, economistul anticipând o dobândă-cheie de politică monetară de 3%, față de 2,5% în prezent, un ROBOR de peste 3% și o temperare a avansului prețurilor în următoarea peri­oadă. Desigur, riscuri există ca realitatea să strice prognoza. Cele mai mari astfel de riscuri sunt cele de natură fiscală. Noi creșteri de salarii ar putea continua să alimenteze inflația, creșterile de dobânzi și presiunile pe deficite. Și cum urmează doi ani electorali, aceste riscuri nu sunt de trecut cu vederea.

România continuă să reprezinte un mister pentru investitorii străini, care nu se pot hotărî dacă proverbialul „bine“, res­pectiv reformele și măsurile economice bine gândite și cu potențiale efecte bene­fice vor câștiga în fața „răului“, definit în regiune ca un val de naționalism. Dacă în legătură cu Ungaria sau Polonia investitorii nu au nicio speranță că măsurile mai puțin pozitive vor fi inversate, în cazul României aceștia cred că zarurile pot cădea oricum. „Percepția este, în conti­nua­re, că ce se întâmplă în România e reversibil, în ambele sensuri, adică s-ar putea reversa și reformele bune, s-ar putea reversa și deciziile mai puțin feri­cite“, explică Bucșa.

Reflectând la declarațiile recente ale economistului-șef al BERD, Sergei Guriev, Bucșa admite ironic că poate nu toate țările vor să ajungă în lumea întâi. În gene­ral, țările cu o calitate mai bună a demo­crației au ajuns mai departe. În Europa Centrală și Est bate însă un vânt populist.

 


FOTO: Guliver / Getty Images

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.