Epidemia de coronavirus a produs o adevărată undă de șoc la nivelul economiei mondiale. Lanțurile de aprovizionare au fost puternic afectate, iar consecința cea mai previzibilă este o scădere sensibilă a creșterii economice mondiale, care depindea în proporție de 70% de creșterea chineză. Însă această criză a arătat cât de mult depinde economia mondială de China, devenită un adevărat atelier al lumii, dar și un furnizor de produse strategice precum minereurile rare, indispensabile industriei de echipamente electronice, de subansambluri pentru industria telecomunicațiilor, de baterii pentru industria auto, de substanțe active pentru industria farmaceutică.
Este motivul pentru care în multe țări occidentale, îndeosebi în Franța și SUA, a început deja un proces de reflecție, amorsat înainte de această criză de politicile neoprotecţioniste, pe tema schimbării modelelor economice. Această schimbare are în vedere micșorarea importanței costurilor reduse ale forței de muncă – un element major de competitivitate pentru economiile emergente precum China.
Oportunități ale crizei. Cu reacții poate mai puțin vizibile decât luările de poziție ale administrației Donald Trump, și alte țări europene (Franța, Germania, Belgia) au început să contureze măsuri protecționiste în materie de tehnologii strategice. Asistăm la formarea unui adevărat tandem între comisarul pentru politici industriale, Therry Breton, și comisarul pentru concurență, Margarethe Vestager, pentru stimularea unor consorții europene care să asigure autonomia sau chiar suveranitatea europeană în materie tehnologică.
China însăși a început să se plieze dorinței statelor occidentale de a păstra o formă de control asupra unor activități de producție, prin deschiderea unor fabrici în SUA și în UE. Arhitectura bugetară europeană pentru exercițiul financiar 2021-2027, pentru care negocierile nu s-au încheiat încă, va avea, alături de tranziția energetică, obiectivul major al consolidării sectoarelor economice care s-au arătat vulnerabile în timpul crizei provocate de coronavirus. Activitățile și lanțurile de producție vor fi profund restructurate, iar unele politici strategice, precum tranziția energetică, vor cunoaște o accelerare pe fondul războiului petrolier dintre Rusia, Arabia Saudită și SUA.
Toate aceste evoluții trebuie interpretate drept oportunități ale crizei, oricât de cinic ar putea suna. Să nu uităm că atunci când vorbim de criză, iar istoria ne-a arătat acest lucru de atâtea ori, vorbim de construcție și reconstrucție, de idei noi. Progresul a fost întotdeauna impulsionat de crize care i-au forțat pe oameni să găsească soluții de ieșire. Același lucru se întâmplă și acum, sub ochii noștri. Miliardele de dolari investite în cercetarea medicală pentru găsirea „tratamentului miraculos“ înseamnă un adevărat accelerator al dezvoltării în acest domeniu. Însă la această competiție participă un număr restrâns de state, care au capacitatea științifică și industrială de profil și care văd importanța poziționării într-un domeniu-cheie.
E nevoie de un plan. Și sectoare ale economiei primare sunt afectate, precum industria agroalimentară. Amintesc acest lucru deoarece, în cazul în care România ar depăși cultura imediatului, am putea să devenim parțial o alternativă pentru Uniunea Europeană. De asemenea, am în vedere consolidarea filierei subansamblurilor auto, dar chiar și domenii mai avangardiste pentru noi care ar putea fi dezvoltate, precum producția de baterii. Spun asta în condițiile în care România are resurse semnificative de litiu și de grafit, ultimele poziționate chiar în apropierea bazinelor carbonifere care vor fi restructurate (deci ar putea beneficia ușor de personal calificat și folosi mecanismele financiare puse la dispoziție de Uniunea Europeană prin capitolul „Just Transition“).
Redefinirea politicilor industriale la nivel european trebuie să ne găsească cu un plan bine definit, astfel încât să ne reconstruim în mod durabil un țesut industrial, condiție esențială dacă vrem să oprim hemoragia demografică și să ne readucem parțial conaționalii în țară.
Epidemia actuală joacă rolul de accelerator al unor tendințe deja instalate la nivel mondial, deoarece a ajuns într-un context de mare incertitudine geopolitică, de război comercial între SUA și China, de veleități de construcție a unei autonomii strategice și tehnologice în interiorul Uniunii Europene.
Politicile de investiții ale marilor companii vor ține cont de acest moment de criză pentru anii care vor veni. Calitatea ecosistemelor industriale și aspectele privind securitatea statelor și alianțelor vor fi prioritare în alegerea destinațiilor pentru investiții. Competiția la nivelul regiunii noastre a început deja și trebuie să avem inteligența să nu pierdem și acest tren.
