Cine este românul care licitează de două ori pe săptămână la Piața de Flori din Amsterdam și are 16 florării în București

Spune o vorbă: „Culegi ceea ce semeni“. Traian Săplăcan (65 de ani) a încercat mai multe businessuri din 1990 încoace, dar a găsit sămânța po­trivită abia din 2000, când afacerile au început să-i înflorească. La propriu.

Acest articol a apărut în numărul 58 (4– 17 februarie 2019) al revistei NewMoney

„Ne pregătim de 1 Martie“, spune fondatorul florăriei Tria’s, Traian Săplăcan, explicând forfota din interiorul depozitului său din apropierea pădurii Bă­neasa, de la marginea Bucureștiului. În­­conjurați de plante ornamentale și de multă verdeață, mai mulți angajați pre­gătesc ambalaje frumos colorate destinate cadourilor de Mărțișor. În timp ce arată plantele rare din seră, Traian Să­plăcan dezvăluie că se pregătește pentru vânzările din perioada 1-8 martie încă din luna aprilie a anului trecut. Și asta, pentru că în această perioadă reu­șește să realizeze circa 30% din cifra de afaceri anuală, care în 2017 (ultima dată oficială de la Ministerul Finanțelor, n.r.) era de puțin peste trei milioane de euro. Practic, luna martie este Black Friday-ul afacerilor cu flori și plante ornamentale.

Între timp, la fiecare jumătate de oră, în depozit intră câte o utilitară ușoară care încarcă ghivecele ori aranjamentele florale ce vor ajunge în propriul lanț de 16 florării sau la vreunul dintre cei aproape 40 de clienți externi. Însă până a încolțit sămânța businessului Tria’s, Traian Săplăcan și-a încercat no­rocul cu mai multe afaceri.

Cărți, chinezi și Dacia. Chiar dacă s-a oprit la un business în zona vânzărilor de flori, Traian Săplăcan nu are studii de specialitate în horticultură. Are, în schimb, trei facultăți absolvite înainte de 1989 – în ordine, Educație Fizică și Sport, Drept și Management.

Până în 1991, a fost profesor de sport la actuala Academie de Poliție și la un centru de perfecționare a ofițerilor. În 1990, a început să se ocupe de difuzarea cărților și a revistelor culturale. „În două ore, câș­ti­­gam salariul de profesor dintr-o lună în­treagă“, își amintește Traian Săplă­can. A făcut chiar și un calcul. Din martie până în octombrie 1990, a câștigat echivalentul a 75 de autoturisme Dacia (prețul unei Dacii la începutul lui 1990 era de aproximativ 70.000 de lei).

Cu un capital onorabil în buzunar, Să­plă­can a constatat o lipsă acută de produse din mase plastice pe piața bucureș­teană, în con­dițiile în care cele două fabrici de profil din Capitală, de la Obor și de la Tricodava, erau închise la acea dată din lipsă de comenzi, singurul producător funcțio­nal de mase plastice din țară, Somplast, aflându-se la Năsăud. A cumpărat de la au­tobaza Filaret un autobuz scos la ca­sare, l-a transformat în autoutilitară și a în­ceput apoi să facă naveta între Bucu­rești și Năsăud. A vândut găleți, vase, folii de plastic și chiar capace de WC, un produs extrem de rar în acea perioadă. „Era coadă“, adaugă Săplăcan, care precizează că jumătate din autobuz era plin de astfel de produse, pe care le vindea în special în Piața Sudului și în Obor.

În iulie 1991, a renunțat și la această afacere, pentru că ambele fabrici de mase plastice din București și-au rezolvat pro­blemele și au început producția. Așa că businessul nu mai era la fel de rentabil ca la început, volumul vânzărilor începuse să scadă, iar penuria capacelor de WC se încheiase.

Întâmplarea a făcut ca în vara lui 1991, la Camera de Comerț a României, să cu­noască un om de afaceri chinez, produ­cător de îmbrăcăminte și încălțăminte, rămas cu stocuri mari de marfă nevân­dută în urma evenimentelor din Piața Tia­nanmen. Au deschis împreună o afacere, în care Traian Săplăcan avea pachetul majoritar de 51%, și au început cu un import de 15 containere cu încălțăminte și îm­brăcăminte pentru damă și copii, li­vrare în va­loare de 1,25 milioane de dolari.

Cum băncile românești duceau lipsă de bani, iar schimburile valutare erau mai di­fi­cile, Săplăcan i-a plătit partenerului chinez 336.000 de dolari, iar diferența – în lei. Pentru că moneda românească nu era acceptată în China, partenerul chinez a decis să cumpere din leii de la Săplăcan autoturisme Dacia, pe care să le trimită în țara natală. Și cum taxele vamale pentru autoturisme erau de 200% din valoarea lor, în China a fost găsită o soluție salvatoare. Fabrica de la Pitești a produs un autoturism cu înfățișare de autoutilitară (Dacia 1309, realizată pe platforma mode­lului Break, însă fără a mai avea partea din spate a caroseriei care acoperea portbagajul). În acest caz, pentru utilitare, taxele vamale erau de doar 75%, diferență ce i-a adus asociatului chinez un profit su­plimentar de circa 285.000 de dolari.

Afaceri de provincie. Cu capitalul ob­ținut din afacerea cu produse de îm­bră­căminte, Săplăcan a investit în reame­najarea a cinci foste sedii de CAP situate la confluența județelor Teleorman, Olt și Argeș. Acestea au fost transformate în su­permarketuri cu spații pentru vânzarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, tehnice și chimicale, vopsea și chiar în spații dedicate pentru restaurante.

Derulată alături de Bere Băuturi Chitila (care, ulterior, și-a închis activitatea), afacerea s-a desfășurat în perioada 1992-1995. Traian Săplăcan s-a orientat apoi către un magazin de înregistrări audio-video pe care l-a deschis în complexul comercial Prisma, din zona Balotești, de pe DN1. Businessul a fost profitabil până în 2000, când internetul a început să se dez­volte, iar interesul pentru înregistrările audio-video să scadă.

A fost anul în care Traian Săplăcan a schimbat din nou direcția. Iubitor de flori, a amenajat alături de soția sa în fața blocului din cartierul Crângași, unde lo­cu­iește, o mică grădină. În scurt timp, atât ve­cinii, cât și trecătorii s-au arătat intere­sați de proveniența plantelor ornamentale. „În acel moment, principalii furnizori de plante decorative erau doar două com­panii: Deco Flora și Adrian de la Săfti­­ca“, spune Traian Săplăcan. Acesta a fost momentul când i-a încolțit în minte o nouă idee de afaceri, florăriile Tria’s, o combinație a numelor soților Să­plăcan, Traian și Ria. Cât a mai mers afacerea cu înregistrările, a început să vândă și flori, atât în magazinul din Prisma, cât și într-un chioșc din Piața Crângași.

Un drum în olanda. Chiar la începutul ani­lor 2000, Traian și Ria Săplăcan au fă­cut un drum în Olanda, la cea mai mare piață de flori de lângă Amsterdam. S-au în­­tors de acolo cu un prim transport de flori, în valoare de 10.000 de dolari. „Nu am luat ce dorea piața, ci doar ce ne-a plă­­cut nouă“, mărturisește Săplăcan. Nu a fost însă și cea mai bună idee, pentru că din vânzarea acelor flori au reușit să recu­pereze doar 1.000 de dolari. Au urmat trei luni în care au continuat importurile și au adus marfă după nevoile pieței, reușind să acopere inclusiv pierderile din prima investiție.

În momentul în care Săplăcan intra în acest gen de afaceri, pe piața florilor se lu­cra 70-80% la negru, dar odată cu dispa­riția Gărzii Financiare și crearea ANAF, această rată a scăzut la 20%, potrivit esti­mă­rilor antreprenorului. Iar perioada sa de început a fost chiar una dificilă din cauza evazioniștilor. „Vama și autoritățile ne confundau cu cei din piața neagră“, povestește el. După ce a fost înșelat de mai multe ori de olandezi, Săplăcan a reușit să învețe mai multe despre piață și a ajuns chiar să liciteze de cel puțin două ori pe săptămână în Piața de Flori de lângă Amsterdam.

În țară, în plină criză, a renegociat contractele de închiriere pentru florării și a ajuns la un lanț de 24 de magazine. După ce Săplăcan l-a implicat în business și pe fiul mai mare, Ciprian, firma a intrat într-un proces de eficientizare, iar lanțul de ma­ga­zine a fost redus la 16 unități.

A achiziționat un soft de gestiune cu 70.000 de euro și a reușit să scadă din pierderi. Dacă, inițial, importurile din Olanda erau de 1,6 milioane de euro pe an, după implementarea noului sistem au ajuns la 1,4  milioane de euro. Grație acestei mișcări, volumul de retururi a scăzut de la 22% la cel mult 6%.

O altă mișcare a fost orientarea către alte piețe. Așa că a început achiziția de flori și materiale decorative din România, Grecia și Italia. „În valoarea unui produs, costul cu transportul este de 50% pentru importurile din Olanda, în timp ce pentru importurile din Grecia scad la cel mult 20%“, explică Săplăcan. Pe viitor, este ho­tărât să se orienteze mai mult către pro­ducătorii locali de plante ornamentale, în momentul de față achizițiile din România reprezentând doar 14%. Din portofoliul Tria’s, 60% reprezintă plante or­namentale, 20% flori tăiate, iar res­tul, accesorii.

Dacă la începutul afacerii erau în Bu­curești peste 3.000 de chioșcuri de mici întreprinzători, numărul lor a scăzut, între timp, la jumătate, ca urmare a fiscali­zării și a demolărilor de la începutul ani­lor 2000.

Pe viitor, Săplăcan vrea să-și păs­­treze statutul de lider, continuându-și acti­vi­tatea de brokeraj la piața de flori din Olanda. După cum își propune și să-i în­curajeze pe micii întreprinzători care investesc în producția de flori și de plante ornamentale, ale căror afaceri, spune el, ar trebui să fie în continuă creștere. În fond, cu o floare nu se face primăvară.

Petală cu petală

Piața florilor din România este dominată de importuri, peste 88.000 de tone de plante fiind aduse din afara țării, potrivit unei estimări făcute anul trecut de Ministerul Agriculturii.

• Importuri. În perioada 2014-2016, va­loarea importurilor de flori a crescut de la 75 de milioane de euro la 97 de milioane de euro.
• Exporturi. Exporturile de flori din Ro­mâ­nia au rămas relativ constante, la o valoare de doar 2,9 milioane de euro.
• Producție. În România, suprafața culti­vată cu flori în spații protejate este de doar 52 de hectare.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney