Cine este românul care investește din fonduri proprii în cercetare și producție de semințe în agricultură

Florel Manu 10/06/2020 | 11:15 Oameni
Cine este românul care investește din fonduri proprii în cercetare și producție de semințe în agricultură

De 30 de ani se tot vorbește de lipsa fondurilor pentru cercetare în România. Numai că cine a vrut să facă cercetare a fă­cut, inclusiv în mediul privat. Un exemplu vine din Popești-Leordeni.

În sud-estul Bucureștiului, la doar câteva sute de metri de șoseaua de centură, într-o curte în care îți atrag atenția mai mulți plopi și brazi înalți, poate fi zărită silueta unei construcții vechi. O clădire în care până în urmă cu aproape 20 de ani func­ționa fostul IAS Popești-Leordeni, care de-a lungul timpului și-a pierdut mare parte de terenuri în favoarea proiectelor imobiliare de la marginea Capitalei.

În vechea clădire a IAS-ului, Gheorghe Nedelcu, acționar majoritar al businessului International Trading Company (ITC), face cercetare în agricultură. Dezvoltă se­mințe de floarea-soarelui, grâu, rapiță și chiar muștar. Cu o cifră de afaceri de circa 1,3 milioane de euro anul trecut, compania lui Nedelcu exportă anual 35-40% din se­mințele pe care le produce, restul fiind va­lorificate pe piața locală. „În prezent, activitatea de cercetare s-a extins de la ameliorarea semințelor la aplicarea de teh­no­logii care să ducă la creșterea semnificativă a pro­ducției“, spune Gheorghe Nedelcu, precizând că firma sa le oferă fermierilor nu doar semințe sau soiuri noi, ci și tehnologii performante care să permită o creștere a pro­ducției.

Sămânța de pornire

Descriindu-se drept „țăran la origine, din comuna Cornetu, de lângă București“, Nedelcu spune că s-a orientat către cercetare pentru că sta­tul nu sprijină suficient acest segment, tot mai acaparat de multinaționale. „Companiile cu capital străin nu mai fac cerce­tare în sensul ameliorării, ele sunt societăți comerciale axate pe producerea și vânzarea de sămânță“, explică antreprenorul, care a decis să susțină din fonduri proprii un business prin care să deruleze propriile proiecte de producție de semințe. S-a orientat către cercetare și pentru că a văzut cum activitatea institutelor producătoare de semințe din România a început să scadă. „De la 240.000 de hectare la 1 ianuarie 1990, institutele de cercetare au mai rămas acum cu doar 30.000 de hectare“, mențio­nează antreprenorul.

Absolvent de ASE, cu specializarea în Co­merț Exterior, Gheorghe Nedelcu a re­pre­zentat înainte de 1989 statul român în negocieri cu marile companii mondiale de cercetare în agricultură care produceau la acea vreme în România semințe destinate pieței din Europa. Imediat după Revoluție a decis să facă cercetare pe cont propriu. A înființat ITC la sfârșitul lui 1990, iar un an mai târziu făcea deja export de rapiță către Belgia.

Primele multiplicări de sămânță de porumb le-a făcut în 1992, iar materialul obți­nut a fost destinat exportului în Belgia și în Spania. Din 1994, Nedelcu și-a axat principala linie de business pe cercetare. A fost, practic, prima firmă cu capital privat integral românesc cu un program propriu de cercetare. Două decenii și jumătate mai târziu, doar alte două companii mai fac cercetare privată în agricultură, Procera și Agrosel.

„În 1994 am cumpărat 80 de linii gene­ti­ce de floarea-soarelui de la North Dakota University. Am plătit doi dolari pe o să­mânță. Am luat câte 25 de semințe din fie­care linie genetică“, povestește Nedelcu. Ulterior a extins programul de la floarea-soarelui și la soia, rapiță, grâu și muștar, dezvoltând soiuri proprii pe care le are și acum pe piață. A ales să se specializeze pe aceste culturi pentru a intra astfel pe o zonă care nu este foarte interesantă pentru marile companii multinaționale.

Mai mult, potrivit lui Nedelcu, ITC a reu­șit să producă de-a lungul timpului trei soiuri de semințe de muștar care se află printre cele mai bune din Europa. De altfel, nișa reprezentată de semințele de muștar are cel mai mare succes la export, peste 90% din producție ajungând în special în Franța și în Germania, dar și în Austria și în Belgia. Restul merge către fermierii autohtoni, muștarul fiind folosit în special pen­tru îmbunătățirea structurii solului. „Când am început activitatea de cercetare nu m-am îndreptat către companiile care lucraseră înainte de 1989 cu statul român. M-am orientat către parteneri noi“, deta­liază Nedelcu.

Recunoaște că a început să învețe cum merge acest business înainte de 1989, când două-trei luni pe an umbla cu parteneri străini pe la stațiunile de cercetare din România pentru a vedea cum sunt produse anumite soiuri destinate marilor com­panii străine. „Începeam vizitele din nord, de la Satu Mare, și ajungeam până jos, la Constanța“, își amintește antreprenorul. Însă cariera de negociator de contracte cu companiile străine nu a început-o în agricultură, ci în domeniul naval. Dar aici este altă poveste.

Pe val

„După terminarea facultății, în 1972, am început prin a vinde vapoare“, spune Gheorghe Nedelcu. Avea să-și facă stagiatura la Galați, la compania de comerț exterior a Centralei Navale, care la acea vreme se afla sub tutela Ministerului Industriilor și Construcțiilor de Mașini (MICM). Cei care l-au repartizat i-au spus că va fi așteptat la gară și apoi va fi condus la un apartament total mobilat. Însă, în rea­litate, la gară nu era nimeni, iar în loc să primească apartamentul promis a ajuns la căminul de nefamiliști al șantierului naval.

„Condițiile erau mai rele ca la căminul de la facultate“, povestește Nedelcu. Spu­ne că tot timpul a fost ferm în ceea ce își propunea, iar după trei zile a reușit să-i con­vingă pe responsabilii organizației de partid din instituția în care a fost angajat să-i repartizeze o garsonieră. Avea puțin peste 20 de ani și începea cu un domeniu pe care conducerea de atunci a țării îl plasa printre sectoarele prioritare ale economiei. Potrivit lui Nedelcu, România se afla la acea vreme pe locul cinci în lume la pro­ducția de nave, fiind derulate contracte de vânzări de nave cu parteneri din Norvegia, Rusia, Grecia sau Iugoslavia.

Experiența în comerț exterior la Galați a durat doar patru ani. Atras de domeniul agricol, s-a angajat în 1976 la Roagrimex, compania de comerț exterior a Departamentului Agriculturii de Stat din Ministerul Agriculturii. Era perioada în care România investea mult în dezvoltarea agriculturii și căuta să achiziționeze soiuri de plante rezistente și cu productivitate mare, inclusiv de la companii externe producătoare de semințe.

„Am participat la tratativele de începere a colaborării dintre Pioneer și România, în 1979“, precizează Gheorghe Nedelcu, amin­tind că, la acea vreme, producătorul american de semințe investea doar în cercetare circa 890 de milioane de dolari pe an. Încă de atunci era atent la detaliile le­gate de modul în care funcționează filozofia marilor concerne de cercetare producă­toare de semințe. Trecerea de la vapoare la semințe pentru agricultură nu a fost difi­cilă, pentru că, spune antreprenorul, în pro­porție de peste 40%, principiile de negociere sunt aceleași, restul fiind detalii. Și nu i-a fost greu să învețe cum e să deruleze contracte de vânzare de semințe pentru că încă de mic a mâncat agricultură pe pâine.

Băiatul din Piața Amzei

„Părinții mei m-au crescut, la propriu, pe câmp“, mărtu­ri­sește, zâmbind, Gheorghe Nedelcu. Familia sa avea de prestat în jur de o sută de ore pe an la CAP, iar antreprenorul s-a în­țeles cu tatăl său să facă în perioada va­canțelor sale 30 din aceste ore. Fiind elev de liceu și apoi student, Nedelcu a fost repartizat la udatul legumelor, astfel că a avut timp să mai pună mâna și pe carte.

În perioada aceea, cei care lucrau la CAP, mai spune Nedelcu, aveau dreptul la un lot ajutător de 30 de ari. Pământ suficient pentru familia sa să planteze nu doar legume necesare consumului propriu, dar și un surplus pe care să îl vândă la piață. „Nu se trăia rău. Nu te scăldai în bani, dar trăiai“, povestește Nedelcu. Familia sa avea închiriate tarabe în Piața Amzei, unde el mergea încă de la vârsta de 6 ani alături de tatăl său. Își amintește că ajungeau acolo cu o motocicletă IJ cu ataș, în care tatăl său stivuia sacii cu legume. O parte din vacanțe le-a petrecut în piață, unde a deprins și arta negoțului. Apoi a fost admis la Liceul Dimitrie Bolintineanu din Rahova, ca mai târziu să ajungă și la ASE, la specia­li­zarea Comerț Exterior.

Misiune de salvare

Chiar dacă principala linie de business acoperită de Gheorghe Nedelcu o reprezintă producerea și vân­zarea de semințe, antreprenorul s-a orientat și către agricultura tradițională. Și asta după ce în 2003 a reușit să cumpere com­pania Agropol, fostul IAS Popești-Leor­deni. Suprafața de teren a companiei scă­zuse foarte mult în perioada premergă­toare achiziției de către Nedelcu, proprie­tă­țile Agropol fiind vizate de mafia imobiliară. Mai mult, compania s-a spart în di­viziuni mai mici, iar în timp terenurile aces­tora, aflate în zone bune de la marginea Capitalei, au devenit proiecte imobiliare.

În cele din urmă, Gheorghe Nedelcu a reușit să salveze în 2003 o parte din Agro­pol, care are în prezent 280 de hectare. „Pe 240 de hectare avem o livadă bătrână cu prun, cireș, piersic, cais și măr, iar pe 40 de hectare facem agricultură mare“, detaliază Nedelcu.

Chiar dacă în activitatea de cercetare și producție de semințe a investit de la începutul businessului și până acum circa 2,5 milioane de euro, pe viitor vrea să resusciteze și activitatea Agropol, companie care anul trecut avea venituri totale de aproape 214.600 de euro. Vrea ca de anul viitor să înceapă cu replantarea a 60 de hectare, astfel încât livada să fie total în­tinerită pe parcursul a patru ani. „Pentru reconversia livezii, investiția se va ridica undeva la circa 4 milioane de euro“, esti­mează Nedelcu.

În noua livadă ar urma să apară și specii noi, cum sunt alunul și afinul, dar ia în calcul și o trecere către plantarea de legume. Prin compania de cercetare ITC urmează și derularea unui proiect de dezvoltare de tehnologii pentru culturi ecologice la legume și fructe. Antreprenorul estimează că aplicând noi tehnologii ar putea obține producții ecologice cu circa 25-30% mai mari decât cele convenționale. În acest caz, se întoarce din nou la cercetare și spune că marile companii străine au investit constant în IT și au capacitatea de a crea în doar câteva zile soiuri pe care în mod tradițional le poți obține în câțiva ani.

În prezent, activitatea Agropol este sus­ținută în special din producția oferită de cele 240 de hectare de livadă. Producție care este valorificată prin intermediul coo­­perativei Vărăști, principalul partener al retailerului Carrefour pentru achiziția de produse proaspete de la fermierii ro­mâni. Nedelcu a mai depus și un proiect pe fonduri europene pentru uscare prin înghe­țare la minus 60 de grade a fructelor, însă acesta a fost respins. Antreprenorul spune însă că nu va renunța la propune­rile de noi proiecte, chiar dacă urmează să transfere ușor afacerea către cele trei fete ale sale.

Istoricul cercetării agricole

România a început cercetările în domeniul agricol încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă dezvoltarea acestui do­meniu s-a produs abia în perioada interbelică.

  • 1886. A fost înființată Stațiunea Centrală Agro­no­mică, moment care a dat startul activităților de cercetare agricolă și al reorgani­zării învățământului agricol.
  • 1927. Prin Înalt Decret Regal, este înființat Institutul de Cercetări Agronomice al Ro­mâniei (ICAR), cu o rețea de stațiuni experimentale zonale. Fondatorul este Gheorghe Ionescu-Sisești, cel care și conduce institutul până în 1948.
  •  1932. Sub autoritatea ICAR sunt înființate stațiuni agronomice, viticole, horticole, sericicole (pentru creș­terea viermilor de mătase), precum și stațiuni speciale pentru ameliorarea plantelor.
  • 1941. Este înființată Academia de Agricultură din România, care are ca scop contribuția la progresul cercetărilor științifice în domeniul agriculturii.
  • 1962. La rândul lor, autori­tățile comuniste decid înfiin­țarea Institutului Central de Cercetări Agricole (ICCA), destinat organizării în mod unitar a cercetării știin­țifice din agricultură.
  • 1969. Apare Academia de Științe Agricole și Silvice, care preia atributele cerce­tării în domeniul agricol.
  • 1990. Încep retrocedările de terenuri și reorganizarea stațiunilor de cercetare în agricultură, multe pierzând mare parte din proprietăți.

Acest articol a apărut în numărul 92 al revistei NewMoney. FOTO: Laszlo Raduly

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper

Cu o experiență de peste 20 de ani în presa românească, Florel Manu a debutat la Radio PRO FM, după care și-a continuat activitatea la mai multe trusturi media precum PRO TV, Antena1 și Antena3, Adevărul, The Money Channel. Acoperă domeniile retail, real estate și turism.