Cine conduce lumea?

Oamenii de afaceri, vor spune unii. Giganții IT? Giganții din energie? Sau poate cei din industria farmaceutică ori telecomunicații ori servicii bancare? Politicienii, vor susține alții. Guvernele, instituțiile internaționale, SUA, China sau Clubul de la Roma? Câteva familii bogate? Mafia globală? Mass-media? Ba nu, doctorii care au grijă de sănătatea noastră sau poate profesorii care educă tinerele generații pregătindu-i pentru o nouă lume de fiecare dată?

Veți găsi argumente multe în favoarea vreunui răspuns sau altul. Însă vă spun de la bun început că nu cred în niciuna dintre teoriile conspiraționiste vehiculate în jurul acestora. Mai degrabă cred în formarea rețelelor de putere, în care fiecare particulă contează când acționează, și care conduc lumea în direcția globală generală dorită – acum direcția evidentă e verde, digitală și o societate a cunoașterii. În aceste rețele, particula ”România” absentează mult, mult prea grav.

10 rețele de putere globale mi se par acum mai evidente ca niciodată care se dezvoltă în jurul:

1. Intereselor proprii care pot îmbunătăți lumea, economia și societatea, care satisfac nevoile consumatorilor. Interesele pot fi individuale, locale, regionale, naționale, continentale, iar dinamica permanentă a acestui mănunchi de interese, pe verticală și pe orizontală, setează tendințele globale. Unde excelează România în lume? La competițiile mondiale de robotică și informatică, pentru elevi, și la sport: canotaj, scrimă, tenis … adică exclusiv acolo unde interesul și eforturile sunt fundamental individuale și private. Care e interesul național? Să-l enunțăm clar ca să-i putem recupera valoarea conceptuală deformată în ultimii ani.
2. Piețelor libere care au nevoie de profit, digitalizare, competitivitate dar și de reglementare. Explozia prețurilor la energie pe o piață oligopolistă invocând liberalismul pieței, când de fapt e vorba de o veritabilă manipulare a pieței prin resursele deținute de un număr prea mic de companii, la care România cu resursele sale absentează fără motiv, este un exemplu autentic și la îndemână. Profitul e la alții, românii plătesc. Competitivitatea e deopotrivă la alții. Cele mai competitive economii ale lumii sunt Elveția, Suedia, Danemarca, Olanda și Singapore. România se află pe locul 48 în ultimul raport al competitivității din 64 de țări analizate de către IMD World Competitiveness Center, în 2020; respectiv pe locul 23 din 26 de țări ale UE incluse în acest raport (Malta nu apare), înaintea Slovaciei, Bulgariei și Croației. România urcă 3 poziții în clasamentul global al competitivității, dar pică 4 locuri în clasamentele globale ale competitivității digitale și 2 locuri în competitivitatea talentelor, din nou, împotriva valului global.
3. Inovării, ca bază solidă a creșterii și dezvoltării economice, sociale și umane. Într-o lume cu resurse umane, fizice și de capital limitate. Nevoia omului de a munci mai puțin, dar mai inteligent, a dus la accelerarea automatizării, a învățării autonome, a inteligenței artificiale etc. Cele mai inovatoare economii ale lumii sunt, din nou, Elveția, Suedia, urmate de data aceasta de SUA, Marea Britanie și Coreea de Sud. România se află, din nou, pe locul 48 în lume, din 132 de țări analizate în ultimul Raport al Inovării Globale publicat de WIPO; respectiv pe locul 31 în Europa, mult sub așteptări.
4. Libertății și democrației care ne îmbogățesc din toate punctele de vedere, nu doar etic și moral, ci și ca standard de trai și cultură societală, pentru că permit schimbul de idei, favorizează investițiile, arta, literatura … și dezvoltarea liberă, permit mai multă inovare și, în consecință, mai multă dezvoltare economică și socială. Noua Zeelandă, Elveția, Hong Kong, Canada, Australia, Danemarca sunt în topul mondial cu cel mai ridicat nivel al libertății umane, conform ultimului raport din 2021. Din perspectiva libertății economice, Singapore, Noua Zeelandă și Australia deschid clasamentul global, iar România se află pe locul 43 în lume, ca o economie moderat liberă, din 169 de țări analizate de Heritage Foundation; respectiv pe locul 26 în Europa. În schimb, Norvegia, Islanda și Suedia deschid topul global al cel mai democratice țări, în timp ce România este abia pe locul 62 în lume din cele 167 de economii analizate de către EIU.
5. Educației care ridică semnificativ calitatea vieții și competitivitatea economiei. Angajații mai educați câștigă salarii mai bune, creează tehnologii inovatoare și națiuni puternice. Țările care își revendică un loc pe harta puterii globale investesc masiv în educația cetățenilor proprii, mai ales în domeniile științifice și inginerești, în sectoarele care revoluționează omenirea prin noile tehnologii. România se află pe locul 138 în lume la cheltuielile guvernamentale dedicate educației ca pondere în PIB, cu cele 3 procente, din 187 de țări ale lumii analizate, conform datelor UNESCO. Ultimele rezultate ale evaluărilor PISA ne așează pe locurile 52 la matematică, 54 la științe și 48 la citire, din cele 79 de țări analizate.
6. Drepturilor de proprietate intelectuală ca stimulent pentru creatori să-și asume riscuri, fie că e vorba despre patente de inveție sau drepturi de copyright. Una dintre cele mai mari riscuri individuale asumate este să renunți la locul tău de muncă și să-ți deschizi propria ta afacere sau să dezvolți o nouă mare idee. Finlanda, Elveția și Singapore, Noua Zeelandă și Japonia deschid topul global al indicelui drepturilor de proprietate, cu România aflată pe locul 54 în lume, conform ultimului raport al PRA.
7. Calității mediului deteriorat de drepturile slabe de proprietate care permit poluatorilor să ignore costurile generate celorlalți și generațiilor viitoare. Balanța decizională se îndreaptă în cântărirea costurilor generate pe termen lung asupra mediului și a beneficiilor generate pe termen scurt societății. Danemarca, Luxemburg, Elveția, Marea Britanie și Franța domină clasamentul global al indicelui performanței mediului, iar România se află pe locul 32 în lume, din cele 180 de țări analizate de către ONU cu sprijinul Universității Yale.
8. Comerțului internațional care dezvoltă economiile lumii și care determină producătorii locali să fie mai eficienți și mai inovatori decât concurența externă. De-a lungul istoriei, țările cele mai puternice pe termen lung au fost deschise comerțului internațional. Singapore, Australia, Noua Zeelandă sunt cele mai deschise economii ale lumii, în timp ce România se află pe locul 37 din cele 178 de țări analizate în ultimul raport al libertății comerciale. În schimb, la ponderea deficitului comercial în PIB suntem pe locul 74 în lume din cele 139 de țări analizate, mult prea departe de cele mai ridicate excedente comerciale din lume aparținând economiilor din Luxemburg, Singapore și Irlanda.
9. Guvernelor care asigură bunurile publice – securitate, apărare, poliție, infrastructura publică, cercetarea fundamentală, sănătatea, educația etc. – ca cea mai importantă justificare a intervenționismului statal și de colectare a taxelor cetățenilor. Eficiența guvernamentală ne poziționează pe locul 107 în lume din cele 192 de țări analizate de către Banca Mondială, cu Singapore, Elveția, Finlanda, Norvegia și Danemarca în fruntea clasamentului global. Puterea militară a României pe care ne-o asigură guvernul ne așează pe locul 41 în lume din cele 140 de țări analizate de GFP.
10. Populației de la care pornește conturul puterii unei națiuni în viitor. Studiul publicat de Institute for Health Metrics and Evaluation – University of Washington în 2017 a inclus România în topul 20 al țărilor cu cea mai mare scădere a populației la nivel global. Nu avem nicio politică națională pentru oprirea reculului demografic. Pandemia Covid ne-a ras populația echivalentă unui oras cu 41 de mii de locuitori până în prezent și ne arată că doar în ultimele două zile au decedat mult mai mulți români din cauza Covid decât la Revoluția Română din Decembrie 1989. Redresarea demografică a României ar trebui să devină o prioritate, cu tot ceea ce implică această chestiune complexă, indiferent de culoarea politică a partidului aflat la guvernare. Mă alătur experților din domeniu pentru a cere elaborarea Strategiei Demografice a României. Reluați apoi primii 9 pași pentru a construi rețelele de putere globale cu România în frunte sau pe aproape.

În concluzie, decât să pretinzi controlul asupra lumii, asupra celorlalți, e mai bine să devii un lider global prin faptele și rezultatele proprii care să-ți conducă propria țară și populație spre bunăstare economică și socială. Scalați recomandarea în jos, căci ne vizează pe fiecare în parte: propriul destin individual, local sau regional, indiferent cât de mică este economia ta în tabloul economiei globale – cu ponderea PIB-ului României de 0,45% în economia globală.

Și, da, să fii atent cum îți construiești și protejezi brandul de țară, adică să fii atent la percepția restului lumii cu privire la puterea națiunii tale – indicele puterii soft ne pune pe locul 57 în lume din 100 de țări analizate, în cădere cu 5 locuri față de anul anterior – și să nu o neglijezi. Germania și Japonia sunt un model din acest ultim punct de vedere. Puterea e la propriu în mâinile noastre și nu e un slogan sau vreun mesaj motivațional, trebuie doar să vrem și să acționăm ca atare.