Cinci mituri despre FMI

Alexandra Pele 04/10/2017 | 12:09 Financiar
Cinci mituri despre FMI

Acest articol apare în numărul 24 (25 septembrie – 8 octombrie) al revistei NewMoney

Pus adesea la zidul infamiei ca un factor perturbator care intervine cu bocancii în problemele interne ale economiei ro­mâ­nești, Fondul Monetar Internațional nu are o agendă pe atât de obscură pe cât o fac să pară adepții teoriilor conspi­ra­ției. Dar asta nu înseamnă că logica lor nu pornește de la o realitate concretă.

Începutul relațiilor dintre România și FMI, o instituție emblematică a capitalismului occidental, s-a produs în plin comunism. La începutul anilor ’70, Nicolae Ceaușescu și-a dat seama că are nevoie de valută pen­tru a-și finanța planuri ambițioase de extindere a producției industriale. România avea nevoie de valută „forte“, pe care să o poată fo­losi în relațiile comerciale cu statele din Vest.

Decizia de atunci, de a adera la FMI, a fost privită cu mult scepticism. La fel ca toate statele din spatele „Corti­nei de Fier“, România făcea parte din Con­siliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizație înființată de URSS ca răspuns la „Piața Comună“, organism ce avea să de­vină decenii mai târziu Uniunea Euro­peană. Pentru că băncile CAER-ului nu au putut finanța ambițiile dictatorului român, România a devenit în 1972 membru FMI. În ultimii ani, Fondul s-a transformat într-un „țap ispășitor“, iar în cârca sa au fost aruncate mai multe probleme greu de explicat.

1.ROMÂNIA NU ARE NICIUN CUVÂNT DE SPUS ÎN FAȚA FMI. România este, ală­turi de alte 189 de state, acționară la FMI. Mai exact, România a contribuit la capitali­zarea acestui Fond. La momentul aderării, Româ­nia și-a vărsat Fondului cota parte, în aur – circa 40 de tone din rezerva națio­nală. Convertite în DST (drepturi speciale de tragere), moneda folosită de FMI, „acțiu­nile“ României se ridică la peste 1,8 miliarde, ceea ce conferă statului 0,39% din drepturile totale de vot. Statele Unite dețin cele mai multe voturi, 16,52%, având o contribuție de 82,9 miliarde de DST.

Contribuțiile României și ale celorlalte state FMI reprezintă capitalul care finan­țează împrumuturile acordate de Fond. Misiunea acestuia este de a asigura stabi­litatea sistemului monetar internațional. În situația în care un stat se confruntă cu dificultăți, FMI îi pune la dispoziție, cu anu­mite condiții, resursele necesare pentru echilibrarea balanței de plăți.

Așadar, România face parte din sistemul Fondului Monetar Internațional, iar cuvântul pe care îl are de spus este direct proporțional cu contribuția vărsată.

2.FMI A ÎMPRUMUTAT STATUL LA COSTURI MARI. Dobânda medie cerută de instituțiile financiare internaționale în schimbul împrumutului de 20 de miliarde de euro luat de România în 2009 a fost de circa 3,5%. Este așadar adevărat că banii puși la dispoziție de FMI (circa 13 miliarde) pentru salvarea economiei româ­nești nu au fost „gratis“, însă costurile au fost net inferioare celor cerute de piață în acele momente.

Costul asigurării împotriva riscului de faliment, reflectat de cotațiile CDS, a atins în februarie 2009 un maxim istoric de peste 760 de puncte de bază, față de circa 100 de puncte la ora actuală. Acest indicator reflectă încrederea pe care piețele o au într-o economie. Nivelul său ridicat s-a reflectat și în dobânzile efective cerute de aceștia. În 2009, acestea au sărit la aproape 12% pentru obligațiunile cu o maturitate de 10 ani, 15% fiind considerată limita la care o țară riscă să intre în default.

Acum, după cinci ani în care România a avut parte de creștere economică și într-un moment în care toți indicatorii macro încă arată bine, statul se împrumută, la obli­gațiuni cu o maturitate de zece ani, la o do­bândă de circa 4%, potrivit datelor publicate la sfârșitul verii de Ministerul Finanțelor Publice, deci peste nivelul cerut de FMI în plină prăbușire a economiei.

3.FMI A ÎNDATORAT POPULAȚIA. Pachetul financiar din 2009 a fost finanțat de așa-numita Troika. FMI a contribuit cu 13 miliarde de euro, Comisia Europeană cu cinci miliarde și Banca Mondială cu alte două miliarde.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close