Chuck Berry: sfârșit de rock’n’roll
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Fără el, istoria rock&roll-ului nu ar fi existat. Nu am fi auzit de Beatles, Rolling Stones, Beach Boys și Bob Dylan.
„Una dintre cele mai mari lumini ale mele s-a stins“, scria, pe pagina de Facebook, Keith Richards, chitaristul de la Rolling Stones, în data de 18 martie, când a murit, în casa lui din St. Louis (Missouri), cântărețul și chitaristul american Chuck Berry. Din acea zi, mesajele de adio nu au încetat să apară pe rețelele de socializare. „Ne-a luminat anii adolescenţei şi a insuflat viaţă în visurile noastre de a fi muzicieni…“, scria și Mick Jagger invocând influența enormă a cântărețului asupra muzicii Rolling Stones. „Ce geniu! Mi-e un dor nebunesc de el. Mi-e dor de râsul lui“, mărturisea Joe Edwards, unul dintre prietenii lui și proprietarul clubului Blueberry Hill din St. Louis, unde Chuck Berry obișnuia să cânte. La patru zile de la moartea artistului, pe site-ul său oficial era anunțată lansarea (16 iunie) albumului „Chuck“, primul după aproape 40 de ani de la ultimul său material discografic („Rock It“, din 1979). Un single de pe acest album – dedicat soției Thelmetta Berry (unde apar și doi din cei patru copii ai săi, cântând la chitară și muzicuță) – a fost deja lansat. Se numește „Big Boys“, este despre un adolescent care vrea să facă tot felul de nebunii, și sună „senzațional“ (spune Joe Edwards).
Începutul unei istorii. Senzațional era însuși Chuck Berry, artist talentat, carismatic, cu o prezență scenică magnetică și o voce expresivă, care – grație unui stil muzical ce îmbina blues-ul şi swing-ul – a dus la apariția unui fenomen ce avea să se numească rock&roll. „Dacă ai fi încercat să dai un alt nume rock&roll-ului, ai fi putut să-i spui Chuck Berry“, spunea John Lennon despre cântărețul fără de care nu ar fi existat Beatles, Rolling Stones, Beach Boys sau Bob Dylan.
În 1955, Berry rescria un cântec country, „Ida Red“ (înregistrat în 1938 de Bob Wills și Texas Playboys), redenumindu-l „Maybellene“ și îmbogățindu-l cu accente de blues, country și R&B. Și, astfel, istoria rock&roll-ului a început. A compus, în următorii ani, o serie de piese în care vocea lui clară („cu fiecare cuvânt bine articulat, cu o dicție precisă, fără accent vizibil“, scrie The New York Times) și riff-urile exuberante de chitară se îmbină perfect. „Roll Over Beethoven“, „Johnny B. Goode“, „Rock and Roll Music“, ca să enumerăm doar câteva, au devenit repere în istoria genului.
Eroul albilor. La sfârșitul anilor ’50, Berry era deja un star rock&roll: tinerii erau înnebuniți după stilul lui unic de a cânta și după mișcările scenice inegalabile (a fost supranumit „Crazy Legs“, datorită jocului de picioare inedit); albii îl adorau (deși era perioada în care discriminarea rasială separa vieți, Berry era considerat un adevărat erou ce livra fericirea prin cântece despre mașini cool, fete frumoase și petreceri sălbatice); piesele lui erau difuzate la aproape toate posturile de radio.
La începutul anilor ’60, muzica lui Berry influența hotărâtor mai multe trupe rock: Beach Boys lansa o versiune a single-ului său „Sweet Little Sixteen“ (pentru care Berry i-a dat în judecată); Rolling Stones lansa o serie de piese pornind de la cântecele lui (inclusiv primul lor single, „Come On“); Beatles crea versiunile unor piese gen „Roll Over Beethoven“ și „Rock and Roll Music“.
Când, între 1961 și 1963, Berry se afla în închisoare (în urma unui scandal de moravuri), s-au întâmplat două lucruri importante, scrie „AllMusic“: „Adolescenții britanici au descoperit muzica lui făcând din cântecele sale alte hituri“; „America i-a descoperit pe Beatles și Rolling Stones, ambele formații creându-și muzica pe stilul lui, cu primele albume Rolling Stones arătând ca o listă cu piese de Berry“.
Ultimul riff. Începând cu 1979 (an în care Berry a făcut închisoare pentru a doua oară, de data aceasta pentru evaziune fiscală), zilele lui creative păreau că s-au sfârșit. „Rock It“, lansat în acel an, a fost ultimul lui album de studio, concertele au devenit din ce în ce mai puține (cânta, în schimb, regulat, în clubul Blueberry Hill). Abia anul trecut, când a împlinit 90 de ani, Chuck Berry anunța lansarea unui nou album, „Chuck“, primul în 38 de ani. Nu a apucat să-l vadă. Dar, cu siguranță, de acolo, de sus, ascultă, zâmbind, „Big Boys“.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Din CV” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Biografia lui Chuck Berry cuprinde multe detalii picante.[/vc_column_text][vc_column_text]Liceul. Născut în 1926, într-o familie numeroasă, Chuck Berry a început să cânte pe când era elev la Sumner High School (St. Louis), unde aveau să studieze Tina Turner și Bobby McFerrin.
Arestat. În 1944, când era doar un puști, Chuck Berry a fost pentru prima dată arestat pentru furtul unei mașini sub amenințarea unei arme.
Frizer. Înainte de a deveni muzician, Berry a lucrat ca muncitor la două fabrici de asamblat automobile, om de serviciu, frizer și chiar cosmetician.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO: Guliver / Getty Images
