China vs. India: un nou război al apelor este pe cale să înceapă

Mimi Noel 24/11/2016 | 14:07 Global
China vs. India: un nou război al apelor este pe cale să înceapă

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Sub mandatul președintelui Xi Jinping, China a revendicat în mod agre­siv o bună parte din Marea de Sud. Spre furia vecinilor, a transformat bucăți de stânci în insule artificiale. China creează o nouă situație conflic­tuală, doar că de data aceasta este vorba de ape dulci.

Pe 1 octombrie, China anunța că pro­­iectul unei hidrocentrale ce urmează să fie construită în Tibet va deraia cursul unui afluent al fluviului Brahmaputra, care curge pe teritoriul Indiei și Bangladeshului. Știrea a realimentat temerile cu privire la controlul pe care China ur­mă­­­reș­­te să-l aibă asupra celor mai mari re­zer­ve de apă proaspătă din regiune și care, de milenii, au asigurat irigarea, tran­s­­­portul și viața în întreaga regiune a Asiei de Sud și Sud-Est.

India, care în 1962 a avut o dispută militară cu China în privința unei frontiere controversate, se teme că Beijingul poate folosi apa ca armă strategică. Șase din cele mai mari zece fluvii ale Asi­­ei izvorăsc pe teritoriul chinez, inclusiv Brahmaputra.

India nu vede cu ochi buni construi­­rea unui baraj. „În cazul în care China va devia râul, efectele vor fi devastatoare pentru câmpiile din nordul Indiei și Bangladesh, fie că vorbim de inun­­dații, fie de un debit mult prea mic de apă“, con­semna într-un comentariu făcut luna aceasta în publicația Eurasia Review profesorul Rajaram Panda al Uni­ver­sității Reitaku.

Potrivit Global Times însă, publicație afiliată unui cotidian al Partidului Comunist, temerile Indiei – China ar putea închide robinetul pentru țările vecine – sunt doar un acvarăzboi imaginar.

Cu toate acestea, dat fiind că schimbă­­rile climatice aduc cu sine tot mai des con­­­­­­­diții meteorologice extreme, cererea de apă proaspătă va alimenta tot mai multe tensiuni în regiune, este de părere William Laurance, directorul unui centru din cadrul Universității James Cook (Australia).

Controversele legate de apă pot creș­­te, iar China arareori face lucrurile pe ju­­mă­­­­tate – dacă au proiecte ample și in­­ves­­tiții de dezvoltare agricolă, cu siguran­­ță nu-și vor pune propriile nevoi pe locul doi pentru ca apa să ajungă în aval, pe teritoriul altei țări“, continuă William Laurance.

orez_orezarie_getty_newmoney
FOTO: Agricultura Indiei – principala victimă a noului război de apă dulce

 

Bătălia pentru apă. În Asia de Sud-Est lucrurile se vor agra­­va mai ales pe cursul fluviului Mekong, care izvorăște din platoul tibetan și curge pe teritoriul Chinei, Myanmarului, Thailandei, Laosului, Cambodgiei și Vietna­­mului.

China are cel puțin șase baraje mari am­­­plasate pe cursul Mekongului și inten­­ționează să mai construiască și altele. În martie 2016, autoritățile de la Beijing au fost de acord să elibereze apă din lacul de acumulare de lângă hidroncentrala Jinghong pentru a ajuta zonele lovite de sece­­tă din cele cinci state din aval.

Și Laosul are în lucru două proiecte mari care însă ridică temeri țărilor veci­­ne. Se poate ajunge la un efect de do­­mino, fiecare dintre aceste state să do­­reas­­că să-și contruiască propriile baraje, cre­­de Trinh Le Nguyen, CEO al ONG-ului vietnamez PanNature.

În trecut, aceste state puteau să se adreseze Comisiei Fluviului Mekong, un grup multinațional format din Cambod­­- gia, Laos, Thailanda și Vietnam care asi­gura o platformă diplomatică pentru chestiuni legate de resursele de apă ale fluviu­lui. Grupul este unul consultativ însă, nu are nicio prerogativă menită să reglementeze folosirea apei fluviului. În plus, China nici nu este membru.

Nu avem multe așteptări de la acest grup, pentru că nu are capacitatea de a ges­tiona un echilibru de forțe nici măcar între statele membre“, spune Satomi Higashi, directorul unui program privind Laosul implementat de un ONG din Tokyo.

O alternativă ar putea fi grupul de co­­o­­­perare Lancang-Mekong, un forum sprijinit de China care reunește toate sta­­tele de pe cursul fluviului Mekong (Lancang este denumirea Mekongului în China).

Acvapolitică. În martie, China a găz­­du­­it întâlnirea cu te­­ma „Ape comune, viitor comun“ și a pro­­­pus un împrumut de 1,5 miliarde de dolari pentru infra­structură și alte pro­iecte. „Di­­plo­­mația chineză va contribui la pacea și prosperitatea întregii regiuni“, nota pe 23 octombrie agenția chine­­ză de știri Xinhua.

Nu toată lumea este însă con­vinsă de beneficiile pentru vecini ale acestor pro­­iecte privind rezer­vele de apă. „China nu prea a reușit să estimeze im­­pac­­tul acestor proiecte pentru țările din aval“, scria într-o cores­pondență elec­tro­­nică Maureen Harris, director al unui program pentru Asia de Sud-Est din ca­­drul unui ONG din Berkley (California).

Proiectele de hidrocentrale pe care China le are pentru amontele fluviului afectează echilibrul de putere în favoa­rea ei, crede și Nguyen Thi Hong Van, din cadrul Centrului pentru Dezvol­­tarea și Conservarea resurselor de apă din regiunea Hanoi.

Am fost foarte surprinși să vedem că nu au cooperat în trecut cu ță­ri­le din avalul fluviului, iar acum este cam târ­ziu“, a adăugat Nguyen Thi Hong Van.

Grupul de cooperare Lancang-Mekong este preocupat, de fapt, de influența eco­nomică a Chinei în regiune. Nu e nici­decum un efort onest de a împărți și ges­tiona echitabil resursele fluviului“, crede Trinh.

China, de fapt, nu face decât să-și spo­rească atuurile regionale prin noua ban­­că de investiții în infrastruc­­tură, iar pre­șe­dintele Jinping vorbește constant de refacerea rutelor comerciale ale celebrului Drum al Mătăsii.

Controlează izvoarele apei și au și o groază de bani, așa că viitorul arată destul de întunecat pentru noi“, conchide Trinh Le Nguyen, coordonatorul orga­ni­zației non-guvernamentale PanNature din Vietnam.

 

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Pe aici nu se trece” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1479974915201{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Cele mai controversate proiecte de pe cursul celui mai lung fluviu (4.180 km) din Asia de Sud-Est:[/vc_column_text][vc_column_text]

  • Proiectul Yarlung Zangbo. Pe 1 octombrie, China anunța că blochează cursul unui afluent al fluviului Brahmaputra în cadrul unui proiect de 740 de milioane de dolari. Presa chineză a bagatelizat temerile internaționale și a vorbit de un „acvarăzboi imaginar“.
  • Hidrocentrala Zangmu. Anul acesta, China va definitiva proiectul care a costat 1,5 miliarde de dolari.
  • Barajul Miaowei. China are șase baraje mari pe fluviul Mekong, inclusiv la Xiaowan și Jinghong și plănuiește alte câteva. Cel de la Miaowei e unul dintre cele care vor fi curând finalizate.
  • Hidrocentrala Xiaowan. Situată la aproape 300 de metri, hidrocentrala de la Xiaowan – aflată în sud-vestul provinciei Yunnan și terminată în 2010 – este unul dintre barajele cele mai înalte ale lumii.
  • Hidrocentrala Jinghong. Este amplasată pe cursul chinez al fluviului Mekong. China a acceptat să elibereze o cantitate de apă din lacul de acumulare pentru a ajuta regiunile lovite de secetă din țările aflate în avalul fluviului.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Bruce Einhorn; adaptare de Mimi Noel

FOTO copertă: Șase din cele mai mari zece fluvii ale Asiei izvorăsc din China. Sursa foto: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.