Chiar dacă leul s-a întărit ușor în raport cu euro, în prima parte a lui august, tendința de apreciere este considerată de analiști doar una „sezonieră”

Tendința de apreciere arătată de leu în ultima perioadă este rezultatul unor evo­luții favorabile, dar „sezoniere“, toamna aducând în general vești proaste pe acest front.

După episoade de volatilitate orientate preponderent în sensul deprecierii mo­ne­dei naționale, o consecință a tensiu­ni­lor generate de război, dar și a mișcărilor de capital rezultate în urma „scumpirii“ dolarului, leul a înregistrat, începând cu prima parte a lunii iulie, o ușoară, dar persistentă, tendință de apreciere.

Acesta a fost rezultatul suprapunerii a trei efecte favorabile pe partea de ce­rere, care au făcut ca moneda națională să aibă la casele de schimb valutar un curs mai bun decât cel calculat de Banca Națională a României (BNR), în general cel mai favorabil.

Un prim element care a dus la aprecierea leului a fost întoarcerea în țară a românilor care lucrează în străinătate, după cum a explicat și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în cadrul confe­­rinței de prezentare a raportului asupra in­flației din august. „Considerăm că este o situație tipică de vară, e vorba și de românii care vin de Sfânta Mărie“, a comentat Mugur Isărescu, cursul vrând „să se ducă sub 4,9 lei/euro“, lucru care s-a și întâmplat câteva zile mai târziu.

Impactul reîntoarcerii acasă a româ­nilor de peste granițe nu este deloc neînsemnat, în special dacă analizăm dimensiunea remiterilor medii din ultimii ani, de multe ori substanțial mai mari decât nivelul inves­ti­țiilor străine directe. Iar euro sau dolarii trimiși în țară repre­zintă o veste bună pentru deficitul de cont curent, deoarece se traduc printr-o creș­tere a cererii pentru lei. Doar în primele patru luni din 2022, românii din străinătate au trimis acasă echivalentul a peste 1,7 mi­liarde de euro. În 2020, primul an de pan­de­mie, valoarea remiterilor a scăzut cu circa 7,7%, la 4,87 miliarde de euro. Anul trecut a urcat la 5,6 miliarde de euro, nivel-record al ultimilor 12 ani.

Recoltă bună

O altă evoluție „sezo­nieră“ care a contribuit la evoluția favora­bilă a leului în lunile de vară este vânzarea recoltei de grâu, în special în actualele con­diții, în care prețul cerealelor este foarte ridicat, ceea ce a dus și la creșterea cererii de lei.

Un al treilea factor care a acționat în sensul întăririi leului a fost reîntoarcerea investitorilor străini pe piața locală a titlurilor de stat. Dacă, în 2020, ponderea titlurilor de stat emise pe piața locală – deci în lei – de Ministerul Finanțelor și deținute de non-rezidenți urcase la 21%, aceasta s-a prăbușit la 16,6% în 2021 și a scăzut la 16% la începutul acestui an, înainte de a urca din nou în a doua parte a anului.

Pe 10 august, Ministerul Finanțelor a împrumutat de pe piața internă o sumă sem­­ni­ficativă, de aproximativ 5,1 miliarde de lei, în cadrul a două emisiuni de obliga­țiuni. Acest lucru a dus la o apreciere a mo­nedei naționale de la un curs de 4,92 la 4,90 de lei pentru un euro într-o singură zi. Guvernatorul Mugur Isărescu a precizat că „o mare bancă occidentală a făcut un plasament masiv în titluri de stat românești“, adăugând că investitorii străini și-au recâș­tigat încrederea în România și au re­început să contribuie în mai mare mă­sură la finan­țarea deficitului bugetar.

Acest lucru este o veste bună pentru curs, dar și pentru nevoile în creștere de finanțare ale statului român. Având în vedere că, la sfârșitul lunii martie, expunerea sectorului bancar local pe titluri de stat era de 22,9% din active, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, capacitatea băncilor de a împrumuta și mai mult statul ar putea fi li­mitată.

Limite sistemice

De asemenea, accentuarea conexiunii dintre sistemul bancar și cel public „adâncește o serie de vulnera­bilități structurale“, avertizează oficialii băncii centrale, în cel mai recent raport asupra stabilității financiare, astfel încât „eventuale evoluții nefavorabile în unul dintre aceste sectoare pot avea un efect de contagiune asupra celuilalt“.

Statul trebuie să împrumute peste 145 de miliarde de lei în acest an, dintre care peste 31 de miliarde de lei prin emisiuni pe piețele financiare internaționale, în valută, un alt „sprijin“ oferit monedei naționale. Analiștii au precizat că un mod mai eficient prin care statul poate contribui la stabilitatea monedei naționale ar fi atra­gerea de fonduri europene, bani care nu generează deficit bugetar.

În pofida aprecierii din această perioadă, observată în varii măsuri și în anii prece­denți, pe o perioadă mai lungă de timp, evoluția leului pare să fie mai degrabă de depreciere. „Pașii mărunți“ făcuți de mo­neda națională în această direcție și fluc­tuațiile semnificativ mai reduse pe care le înregistrează în raport cu alte monede din re­giune sunt o consecință a politicilor BNR, guvernatorul explicând că leul joacă rolul unei „ancore de încredere“ în rândul populației, care este foarte sensibilă la evo­luția sa, chiar dacă ponderea românilor cu credite în euro a scăzut semnificativ.

„Am avut două crize mari, una sanitară și una energetică, legată de criza geopo­li­tică. În România nu există multe ancore la care să se uite publicul și să-și păstreze un gram de încredere. Asta ne mai trebuia, când am avut o așa explozie a prețului la energie, să scăpăm de sub control cursul de schimb“, a comentat Mugur Isărescu.

Deficite de miliarde

Guvernatorul se referă la impactul pe care nivelul leului îl are asupra inflației, deoarece importurile mari ale României determină o creștere a prețurilor atunci când moneda națională se depreciază.

Rata anuală a inflației a scăzut ușor în iulie, la 15%, cu 0,1 puncte procentuale sub nivelul din iunie. Și, deși acest lucru ar trebui să reprezinte o veste bună, deoarece indică faptul că vârful in­flației a fost lăsat în urmă, în iunie, cifrele au fost mai slabe decât anticipau analiștii.

În literatura de specialitate, cursul de schimb este cunoscut drept „prețul pre­țu­rilor“, deoarece joacă un rol important în nivelul acestora, în special într-o economie deschisă precum cea a României. „În Ro­mânia, prețul banilor, care este rata dobânzilor, nu are aceeași importanță în ochii românului precum are cursul de schimb“, a mai precizat Mugur Isărescu.

Prețul prețurilor este extrem de important, având în vedere decalajul uriaș dintre importurile și exporturile de bunuri, măr­furi, dar și servicii ale României. În primul semestru, deficitul balanței comerciale, diferența dintre mărfurile importate și exportate, s-a ridicat la 15,4 miliarde de euro, cu 4,7 miliarde de euro mai mult decât de­fi­citul din primul semestru al anului trecut.

Serviciile au reușit să compenseze doar parțial acest deficit uriaș, fiind la rândul lor afectate de minusul de 1,4 miliarde de euro generat de turism (plecările româ­ni­lor în concedii în străinătate).

Prin urmare, contul curent al balanței de plăți, indicator care măsoară poziția eco­no­miei locale în raport cu restul lumii, a înregistrat un deficit de 12,3 miliarde de euro, în creștere cu peste 70% față de ace­eași perioadă din 2021. Iar aici se vede mai bine ca oriunde de ce leul are slabe șanse de a se întări „fundamental“ față de euro. Dacă ne uităm la anii anteriori, toamna a „corectat“ aproape întotdeauna evoluțiile din sezonul cald.

Prognoze pe minus

Tendința de depreciere pe termen mediu a leului este una universal acceptată de specialiștii din România.

• CFA. Potrivit analiștilor financiar-bancari din România, leul se va deprecia până la un curs mediu de 5,1121 lei/euro în următoarele 12 luni. Pentru orizontul de 6 luni, majoritatea analiș­tilor incluși în sondajul lunar anti­cipează un curs de 5,0216 lei/euro. 77% dintre partici­panții la sondajul lunar efectuat în iulie anticipau o depreciere a leului în urmă­toarele 12 luni, nefiind în­registrată nicio opinie de apreciere.
• Oficial. Comisia Națio­nală de Strategie și Prog­noză (CNSP) vede un curs de schimb mediu de 4,95 lei/euro pentru acest an, precum și o depreciere li­niară a monedei naționale în următorii patru. Astfel, prognoza pentru 2023 este de 5 lei/euro, pentru 2024, de 5,08, pentru 2025, de 5,13, iar pentru 2026, de 5,18 lei/euro.
• Cauze. Dincolo de cauzele intrinseci ale economiei locale, cum ar fi deficitele externe extrem de ridicate, deprecierea leului este de multe ori o consecință a retragerilor de capital din pie­țele emergente, un răspuns al investitorilor la creșterea dobânzilor de către marile bănci centrale ale lumii.

Acest articol a apărut în numărul 146 al revistei NewMoney.

FOTO: Laszlo Raduly