Cele mai bune lucruri din cel mai rău an

Când a început anul 2016, revista Rolling Stone găzduia editorialul lui Jeb Lund care anunța patru feluri în care 2016 o să fie un an jenant. Muzica era printre ele.

La jumătatea lunii iulie, revista Slate gă­sea și termenii de comparație: mai mereu, momente de cataclisme sociale ori naturale. Era greu să concurezi cu anii în care au început războaie mondia­le, ori cu momentul în care a început epide­mia de ciumă. Coloana sonoră a unui ase­­menea an ar fi putut să fie pe măsură. Și totuși…

Jumătatea goală (și bună). Când trecem prin clasamentele internaționale dedicate celor mai bune albume muzica­­le lansate în 2016, remarcăm că două dintre titlurile cel mai des citate sunt ale unor muzicieni care tocmai ne-au părăsit. Și „Blackstar“ al lui David Bowie și „You Want it Darker“ al lui Leo­nard Cohen au fost compuse și lansate având în vedere apropierea morții auto­ri­lor. Chiar și pentru artiști recunoscuți pentru calitatea neagră cu care jong­lea­ză muzica lor, cum este cazul lui Nick Cave, muzica din acest an a fost însoțită de eve­­­­nimente tragice. Când înregistra „Ske­leton Tree“, albumul său cu The Bad Seeds, fiul adolescent al lui Cave a murit căzând de pe o stâncă.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.