Cel mai frumos dans de pe Pământ

Pentru că tot rulează acum în cinematografele românești, ar putea fi momentul prielnic să vizionezi cel mai nou film al danezului Thomas Vinterberg, în care găsești perspective interesante legate de excese, de relația profesor-elev sau de crizele vârstei mijlocii.

Pornind de la o premisă provocatoare – aceea de a consuma zilnic alcool atât cât să te țină departe de stres – danezul Tho­mas Vinterberg (care, împreună cu Lars von Trier, a fondat mișcarea Dogme 95, ce stabilea reguli pentru simplificarea producției de film) a creat „Încă un rând“ („Another Round“), o tragicomedie despre plăcerile și pericolele consumului de alcool.

În centru sunt patru bărbați de vârstă mijlocie – Martin (Mads Mikkelsen), Tommy (Thomas Bo Larsen), Peter (Lars Ranthe) și Nikolaj (Magnus Millang) – care, nemulțumiți de banalitatea vieții de zi cu zi, încearcă un experiment social bazat pe studii care arată că o alcoolemie zilnică de 0,5‰ nu poate decât să ajute la menținerea unei stări emoționale bune.

Într-un mod previzibil, experimentul celor patru se transformă în cu totul altceva, fiecare trăind în mod diferit această experiență.

Mai mult decât trebuie

Teoria de la care pornesc cei patru profesori este cea a unui filozof și psihiatru norvegian, Finn Skårderud, care spune că este în regulă să bei în timpul zilei. Convins că oamenii se nasc cu un nivel de alcoolemie în sânge prea mic, Skårderud susține că ei ar trebui să bea tot timpul pentru a men­ține astfel nivelul de 0,5‰ care te ajută să fii mai relaxat, mai pregătit, mai muzical, mai deschis și mai curajos în viața de zi cu zi.

Sătui de viețile lor monotone, de iubi­rile eșuate, de căsniciile neîmplinite, cei patru îmbrățișează acest experiment prin care își stabilesc reguli clare legate de modul și timpul în care să consume alcool. Doar că niciunul dintre ei nu res­pectă limitele impuse, ajungând să bea mai mult decât trebuie și să se confrunte, din această cauză, cu probleme nedorite.

Cel mai afectat este Martin, profesorul de istorie care nu mai găsește nicio moti­vație de a se afla în fața elevilor și care nu se mai poate baza nici pe soție (pe care a iubit-o cândva foarte mult) sau pe cei doi băieți adolescenți.

Mads Mikkelsen (cu care Thomas Vinterberg a colaborat și în 2012, la „Vână­toarea“, un film despre abuzul copiilor, pentru care Mikkelsen a primit premiul pentru cel mai bun actor la festivalul de film de la Cannes) este captivant și autentic, tot ce arată el în fața camerei părând rupt din realitate.

Martin ajunge să comunice cu elevii într-un mod pe care nu l-a mai probat de ani buni, implicându-i pe copii în conver­sații vibrante, sugerându-le noi modali­tăți de a privi istoria. La fel și colegii lui, profesorul de muzică își încura­jează elevii să cânte mai mult cu sufletul; profesorul de filozofie ajunge să salveze un elev de la anxietate; profesorul de sport de­vine suport afectiv pentru un puști lăsat de izbe­liște.

De la joc la tragedie

Ceea ce te izbește, înainte de toate, la acest film este cum schimbarea de stare și de atitudine poate să aducă binele în viața de zi cu zi a unui om. Alcoolul este doar un pretext (unul prost, după cum știe toată lumea), dar Vinterberg oferă o alternativă la multele soluții de care se poate folosi un om pentru a fi bine cu sine și cu ceilalți.

Apoi, este dificila relație dintre profesori și elevii lor, sunt monotonia și tensiunea care se pot instala între ei, dar care pot fi transformate într-o prietenie sănă­toasă, stimulantă pentru ambele părți.

Nu în ultimul rând, este criza vârstei mijlocii la bărbați, perioadă care îi înde­părtează de tot ce le era drag odată, dar care, ca orice etapă proastă, poate fi depășită cu ajutorul prietenilor, al familiei și al pasiu­nilor.

„Încă un rând“ este despre limite, acele reguli necesare pe care ți le impui pentru a duce o viață echilibrată, dar și despre curajul de a le depăși din când în când pentru a sparge monotonia și pentru a-ți simți iar sufletul viu. Este motivul pentru care cei patru prieteni ajung să întoc­mească planul pseudoștiințific privind consumul de alcool zilnic, cu ipoteze și reguli precum aceea de a nu bea după ora 8 seara sau în weekend. Doar că de la joc la tragedie poate fi un singur pas, iar unii dintre ei nu vor mai ști să găsească drumul spre viața obișnuită.

Experimentul lor acoperă niște dureri personale, iar din acest punct de vedere, filmul lui Vinterberg este nemaipomenit, pentru că explorează motivele pentru care adulții fac uneori lucruri pe care nici măcar nu și le pot explica.

Cădere sau dans

Ceea ce, inițial, trebuia să fie un film despre alcool și prietenie (așa cum mărturisea regizorul pentru BBC) a ajuns să fie un film despre viață, despre bucuria de a trăi, despre omagiul adus tinereții. Căci „Încă un rând“ este, până la urmă, un film despre încercarea de a face față vieții sau, cum spun cei de la Vox.com, „genul de comedie îmbinată cu tragedie care poate reprezenta cel mai bine ceea ce este cu adevărat viața: un dans melancolic, glorios“.

Dansul acesta al vieții este sugerat prin muzica rock, prin imaginile jucăușe și in­terpretările grozave ale actorilor, irezisti­bili în felul lor de a mima adultul cuprins de magia jocului. Dintre toți, Mikkelsen este cel mai electrizant în mișcări, gesturi și expresii faciale (rodul celor zece ani de gimnastică și dans profesionist de dinainte de a începe să joace în filme).

Mesajul este unul cât se poate de clar: alcoolul poate ridica oameni și situații, dar poate și distruge și chiar ucide. Iar filmul oferă exemple din ambele tabere: oameni care, cu un pahar de tărie, devin mai creativi și mai spirituali (de exemplu, Hemingway, Churchill) și oameni care devin sclavii acestui viciu. Alegerea este singurul detaliu care face diferența dintre viață și moarte, singurul pas important care-ți aduce căderea sau care te ridică în cel mai frumos dans de pe Pământ.

Acest articol a apărut în numărul 120 al Revistei NewMoney