Cea mai „profitabilă” investiție: numărul grădinițelor private a crescut de 90 de ori în ultimii 25 de ani

Acest articol apare în numărul 19 (10-23 iulie) al revistei NewMoney

Frecventată anual de peste o jumătate de milion de copii, piața grădinițelor a devenit un loc de joacă tot mai interesant și pentru capitalul privat. În fond, nu degeaba se spune despre educație și că este cea mai profitabilă investiție pe care o poți face.

Andrei are doi ani și jumătate, iar părinții lui vor să îl ducă la grădiniță din toamnă. Se gândesc la o instituție de stat din București, și din mo­tive financiare, dar și pentru că, spu­n ei, vor să fie educat într-un „mediu generalist“. „Problema e că la stat nu sunt suficiente locuri comparativ cu ce­re­rea. Cred că trebuia să îl înscriem de acum un an sau doi ca să fim siguri că va prinde un loc la grădinița din apropierea casei“, explică Mihai R., (38 de ani), tatăl lui Andrei. De meserie contabil, el recu­noaște că, dacă nu va prinde un loc la gră­dinița pe care ar pre­fera-o, va recurge la planul B: o unitate privată din apro­pierea casei, cel puțin pentru o perioadă.

Iar în Capitală, unde circa 47.000 de copii erau înscriși la nivelul anului 2015 în învățământul antepreșcolar (0-3 ani) și preșcolar (3-6 ani), situația lui Mihai R. și a fiului său nu este deloc singulară. Cu o astfel de cerere, nu e de mirare că nu­mărul grădinițelor particulare a crescut spectaculos, ba chiar a făcut-o atât de mult încât peste jumătate din unitățile de învățământ preșcolar din București sunt private. De altfel, Capitala este singurul oraș din România în care numărul de grădinițe private l-a depășit pe cel al ins­tituțiilor de stat: 150 de grădinițe dintr-un total de 276 de unități, potrivit informațiilor de la Ministerul Educației.

În restul țării, raportul de forțe este clar în favoarea celor de stat. În județul Cluj, spre exemplu, dintr-un total de 161 de instituții, doar 31 sunt particulare, iar în județul Brașov – 13 din cele 229 de unități au capital privat, arată datele de pe site-ul Ministerului Educației.

Dar să vedem și alte câ­teva cifre care creionează tabloul ge­ne­ral al învăță­mâ­ntului preșcolar din România, care include peste 500.000 de copii cu vârste între 3 și 6 ani, potrivit Institutului Națio­nal de Statistică. La nivel național sunt înregistrate un total de 8.584 de grădinițe (atât cu personalitate juridică proprie, cât și arondate unor alte instituții șco­lare, precum școli primare, gimnaziale sau licee), din care doar 448, adică doar puțin peste 5%, sunt particulare, arată statisticile de pe site-ul Ministe­rului Educației.

CIFRE TIMPURII. Cu toate acestea, numărul lor a crescut constant. În 1991, de exemplu, în Ro­mânia existau doar cinci grădinițe private, ceea ce înseamnă că numărul acestora a crescut în decurs de două decenii și ju­mătate de aproape 90 de ori, arată calculele NewMoney. Trebuie făcută însă o mențiune: sub umbrela grădinițelor, în special a celor particulare, funcționează și grupe antepre­școlare, pentru copii de la 2 la 3 ani sau chiar de la 18 luni la 3 ani.

„Educația timpurie este din ce în ce mai mult în atenția opiniei publice în ultimii ani, pornind de la recunoașterea acestei perioade drept una esențială în evoluția și dezvoltarea unui copil. De această atenție specială, într-un context socio-economic specific României, a be­ne­ficiat învățământul particular, care a cunoscut o înflorire și o extindere consi­derabile în ultima perioadă“, spune Cristiana Boca, consultant al grădiniței Bambi Step by Step, înființată în 2000 de Asociația Centrul Step by Step pentru Edu­cație și Dezvoltare Profesională.

Și Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM) arăta recent că implicarea capitalului privat în învățământul preuniversitar în ansamblu a crescut constant, compensând într-o oarecare măsură scăderea numă­rului de unități școlare din sectorul pu­blic, dar stimulând în același timp și com­petiția din sistemul de învățământ. „Cu toate acestea, edu­cația preuni­versitară privată se con­fruntă în conti­nuare cu o serie de pro­bleme sistemice, care pe de o parte creează bariere majore de intrare pe piață pentru noii antreprenori, iar pe de altă parte îngreunează sau chiar blo­chează funcționarea efi­cientă a unităților existente, pe fondul mai multor regle­mentări discriminatorii între sectorul public și cel privat“, deta­liază PIAROM.

La polul opus, grădinițele de stat din România au trecut în ultimele aproape trei decenii printr-un veritabil fenomen de dispariție în masă. Dacă în 1991 existau 12.595 de grădinițe publice de sine stătătoare (nearondate altor insti­tuții școlare), numărul acestora a ajuns în 2015 la doar 847, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică. Iar aceasta în condițiile în care numărul de copii înscriși în învățământul preșcolar a scăzut și el semnificativ, de la peste 742.000 în 1991 la 535.000 în 2015, pe fondul unei natalități scăzute.

STAT VS PARTICULAR. În momentul de față, potrivit „Raportului privind starea învățământului preuniversitar“, publicat în 2016 de Ministerul Educației, peste 90% dintre copiii cu vârste între 3 și 6 ani merg la grădiniță.

La nivel național, fie­cărui cadru didactic din învățământul preșcolar îi revine o medie de 15 copii, însă nu de puține ori părinții se plâng că, în grădinițe, în special cele de stat, un educator ajunge să se ocupe chiar și de peste 20 de copii.

„Cred că unul dintre motivele principale (pentru care părinții aleg să își în­scrie copiii la grădinițe particulare, n.r.) este numărul mai mic de copii într-o gru­pă, care vine cu anumite avantaje de tipul: risc mai mic de îmbolnăvire, activi­tățile se pot desfășura mult mai bine, gestionarea mai atentă a anumitor si­tuații conflictuale între copii, o suprave­ghere mai atentă“, spune antreprenorul Dan Prediger, care deține două grădinițe în București sub brandul Karin’s Kids Academy. În opinia sa, 10% din grădini­țele de stat sunt „la fel de bune sau chiar mai bune decât cele private“, însă nu­mărul de locuri este limitat și nu se află „întotdeauna în proximitate“.

Pe de altă parte, rămânând tot în spectrul comparațiilor între instituțiile pu­blice și cele particulare, Prediger crede că 60% din grădinițele private „nu sunt la standardele la care ar trebui să fie“, astfel că în următorii cinci ani o mare parte dintre acestea ar urma să dispară. „(Vor rămâne în piață, n.r.) cele care au înțeles că dincolo de facilități și de curri­culă (…) trebuie să investească permanent în trainingul angajaților și să pună atenție și efort pentru fiecare copil în parte, nu doar să funcționeze ca centre de supraveghere“.

Pe un ton similar, Simona Baciu, fondatoare a Transylvania College din Cluj-Napoca, un campus școlar cu peste 630 de elevi de la ciclul preșcolar la cel de li­ceu, spune că situația economică ac­tuală oferă oportunități peste dezvol­tarea unui sistem de calitate pentru învă­ță­mântul preșcolar, indiferent dacă este particular sau de stat.

„În multe cazuri, părinții aleg grădi­nițele particulare și da­torită unei baze materiale și resurse edu­caționale mo­derne și variate. Cu toate acestea, multe dintre grădinițele de stat se ridică la stan­­dardele unor grădinițe particulare“, explică Simona Baciu.

COSTURI ȘI BENEFICII.  Baze materiale și resurse care se traduc prin costuri, ce pot duce taxele de la grădinițele private chiar și la câteva sute de euro pe lună. În cazul Transylvania College, de exemplu, taxele pentru creșă și grădiniță la program extins ajung la 15.100 de lei (circa 3.300 de euro) pe an.

Pe de altă parte, una dintre cele mai scumpe grădinițe din România este cea de la British School of Bucharest, cu o taxă pentru anul șco­lar 2017-2018 de 18.975 de euro pentru elevii preșcolari, sumă la care se adaugă o taxă de înscriere de 1.500 de euro, potrivit datelor de pe site-ul propriu.

Dar, pentru că educația nu poate fi orientată către profit, unitățile private de învățământ sunt gestionate, prin statut juridic, de fundații sau asociații, iar excedentul bugetar este, de obicei, reinvestit.

Revenind, un profil rapid al părinților care aleg instituțiile private pentru edu­cația timpurie a copiilor arată că aceștia au, în general, statut socio-economic mediu și ridicat. Iar judecând după creșterea rapidă a salariului mediu pe economie din ulti­mii ani (de peste două ori în ultimul deceniu), consumul de grădinițe private ar putea cunoaște și el un avans.

„Am putea asista la o creștere și mai mare a numărului de grădinițe private pe viitor (…), însă rămâne de văzut și care este viziunea Ministerului Educației și ce se va întâmpla odată ce vor fi modificate salariile la stat, inclusiv pentru educatori“, spune Valentina Secară, fondatoa­rea grădinițelor Acorns Nursery din Bu­cu­rești, în care erau înscriși la începutul lunii iulie a acestui an 110 copii.

Judecând după numărul de elevi și stu­denți înscriși în total în învățământul preuniversitar și universitar, sistemul pri­vat este departe de a fi un concurent pentru unitățile de stat. Din cei peste 3,6 milioane de elevi și studenți, doar 155.000 învață în unități școlare private, potrivit datelor de la Educație, valabile pentru anul 2016-2017. Așadar, păstrând pro­porțiile, în ciuda scăderilor din ultimii ani, învățământul de stat, inclusiv cel preșcolar, nu va dispărea complet, în condițiile în care nu toți părinții își pot permite momentan să plătească taxe lunare de câteva sute de lei/euro.

Dar, indiferent de raportul de forțe dintre cele două sisteme, este limpede că edu­cația rămâne o investiție profitabilă. „Este foarte importantă perioada pre­școlară pentru evoluția de mai târziu a copiilor – la vârste fragede ei acumulează foarte mult (…). În plus, în comunități (iar grădinițele pot juca un rol important), la vârste mici, copiii își pot dezvolta mult inteligența socială”, spune Măriuca Talpeș, cofondatoare Bitdefender și lider al grupului pentru edu­cație din cadrul Romanian Business Leaders.

FOTO: Guliver / Getty Images