Ce soluții de ultimă instanță s-au găsit pentru abonații care au fost abandonați de furnizorii de gaze intrați în faliment

Mihai Nicuț 10/12/2021 | 10:24 Energie
Ce soluții de ultimă instanță s-au găsit pentru abonații care au fost abandonați de furnizorii de gaze intrați în faliment

Zeci de mii de clienți au fost aban­donați de furnizorii mici de gaze, care n-au putut să supraviețuiască actua­lelor tur­bu­lențe de pe piața gazelor. Din cauza ris­curilor mari și a legislației, nici furnizorii mari nu mai vor să îi preia, nici în re­gim de ultimă instanță. În fața unei si­tuații cu potențial explo­ziv în plină iarnă, statul intervine.

Pe piața de gaze naturale asistăm la o explozie a prețurilor – fără precedent în istoria recentă – care omoară micile businessuri de furnizare. În ultimele două luni, șapte mici furnizori de gaze din Ro­mânia, dintre care unii semnificativi, cu mii sau zeci de mii de clienți, au pus la­cătul, au renunțat la licențele de furnizare și și-au abandonat clienții. Astfel, 50.000 de consumatori casnici au rămas fără fur­ni­zorul lor, potrivit unor estimări ale oficialilor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Lor ar urma să li se adauge alți 30.000 în viitorul apropiat, pe măsură ce furnizori mici vor renunța la afacere.

De ce mor pe capete furnizorii de gaze ați putut citi în numărul trecut al revistei noastre. Reluăm pe scurt raționamentul: prețul gazelor din piață, de unde ei trebuie să-l cumpere pentru consumul clien­ților lor, a crescut extrem de mult, chiar și de zece ori față de acum un an, și ajunge mai mare decât prețul cu care furnizorul le vinde clienților gazele. Așadar, furnizarea devine o afacere în pierdere, care evident că pentru cei mici nu poate continua.

Situația devine destul de problematică și din cauza noilor prevederi legislative. Potrivit legii, nimeni nu poate rămâne fără gaze. Dacă un furnizor dă faliment, clienții lui sunt preluați, la ordinul ANRE, de unul dintre furnizorii de ultimă ins­tanță (FUI), care îi va livra gaze în regim de ul­ti­mă instanță, la un preț mai mare, până când clientul își găsește un alt furnizor.

Engie Romania nu mai vrea să fie Furnizor de Ultimă Instanță

Stupoare însă: Engie Romania, cel mai mare furnizor pentru popu­lație din țară, care este acum FUI și preia clienții abandonați de alți furnizori, nu mai vrea să facă asta. După ce a pre­luat 20.000 de clienți în doar două săp­tă­mâni, „Engie Romania SA a notificat ANRE cu privire la renunțarea statutului de fur­ni­zor de ultimă instanță începând cu data de 15.12.2021. Decizia de renunțare a fost luată având în vedere evoluția fără prece­dent a prețurilor gazelor naturale și contextul de incertitudine generată de imposibilitatea de a previziona din timp preluarea clienților acestor furnizori și de a asi­gura pentru aceștia cantitățile necesare de gaze“. Așadar, furnizorii mor pe ca­pete, își abandonează clienții, iar cel mai mare furnizor din țară, care ar trebui să-i preia, nu-i mai vrea.

Engie a dat o primă explicație: într-o piață a gazelor atât de complicată, devine provocator să găsești gaze, uneori de azi pe mâine, pentru clienți pe care ieri nu-i aveai, dar îi ai de mâine pentru că i-ai preluat de la un furnizor care a renunțat. „Ve­dem că deja șapte sau opt companii s-au retras din piață și, oricât de mare ar fi un FUI, să preia zeci de mii de clienți de pe o zi pe alta este un efort financiar mare, un risc greu de asumat de oricine“, a spus și vicepreședintele ANRE, Zoltán Nagy Bege.

Dar problema cea mai mare nu este nici măcar asta, ci aceea că, așa cum sunt așezate lucrurile acum, și FUI ajunge să funcționeze în pierdere, cel puțin o vreme. În teorie, activitatea de FUI nu ar trebui să fie problematică – cine a dorit să aibă acest statut a făcut cerere la ANRE și a avansat un preț de furnizare în regim de ultimă instanță peste prețul pieței, care să-i permită funcționarea cu profit chiar și în situația în care se va trezi că trebuie să preia brusc clienți din piață și să le asi­gure consumul de gaze. În practică însă, parlamentul a dat recent o lege prin care a plafonat prețurile finale de vânzare a ga­zelor pentru consumatori, dar prețul de achiziție al gazelor din piață este liber.

Calcul

Să facem un mic calcul și o si­mu­lare grosieră. Engie preia obligat cli­enții în regim de FUI pentru că are cel mai mic preț dintre cei șase FUI desem­nați acum: peste 640 de lei/MWh de gaze, un preț peste cel al pieței la momentul de­sem­nării, preț pe care ar fi urmat să-l plă­tească acei clienți ghinioniști care au ră­mas fără furnizor. Ei bine, prețul final de furnizare a fost plafonat de stat, și pentru FUI, la 375 de lei/MWh, până la 1 aprilie. Din acest preț, prețul gazului-marfă (cel fără tarife și taxe) este plafonat la 250 de lei/MWh. Problema e că și FUI, ca și cei­lalți furnizori, cumpără acum gazul din piață cu peste 450 de lei/MWh în această perioadă. Legea îl obligă însă să-l vândă clientului preluat cu maximum 250 de lei – preț al gazului-marfă. Așadar, FUI mar­chează o pierdere teoretică de 200 de lei/MWh.

La 100.000 de clienți estimați a fi pre­luați în toată perioada sezonului rece în care se aplică plafonarea, ar trebui cum­pă­rat suplimentar cam 1 TWh de gaz – mi­nimalist, am socotit un consum de circa 2 MWh de gospodărie, lunar, deci circa 190 de metri cubi. Așadar, FUI marchează o pier­dere de 200 de milioane de lei pentru toată iarna pentru că trebuie să facă acest lucru.

Potrivit mecanismului legal, guvernul ar urma să ramburseze FUI diferența după 30 de zile de la momentul în care a facturat clientului, dar toată piața se îndoiește că gu­vernul va face asta la timp. În consecință, furnizorii se tem că intră, evident, în deficit de cash și vor avea probleme în viitor în a asigura furnizarea chiar și pentru propriii clienți, nu mai vorbim despre cei preluați.

„Engie Romania înțelege contextul dificil actual și dorește să aibă o abordare pru­dentă și responsabilă, care să asigure conti­nuitatea alimentării cu gaze naturale a portofoliului său de 1,9 milioane de clienți“, a mai scris compania în cererea trimisă la ANRE în care a anunțat că nu mai vrea să fie FUI. Și nu doar Engie nu mai vrea să fie FUI. Iată ce spunea Bege acum câteva zile: „Având în vedere că acești clienți preluați în regim de ultimă instanță înseamnă un efort financiar impredictibil, adică FUI nu știe câți clienți și când urmează să preia, achiziția gazelor pentru alimentarea acestor clienți se face din piețele spot sau chiar din piața de echilibrare, unde prețurile sunt cele mai mari. Cred că este principalul motiv pentru care avem deja trei furnizori de ultimă instanță, din cei șase calificați, care au semnalat autorității că renunță la această calitate de FUI“.

Iar furnizori care să moară vor mai fi. „2022 va fi un an dificil pentru toată lumea, va fi o continuare a lui 2021, vor fi furnizori mici care decid să renunțe sau vor da faliment, ceea ce este rău pentru sector, pentru competiție“, a spus recent și Jose Garza, chief executive officer (CEO) al companiei Premier Energy, unul dintre furnizorii semnificativi de pe piața locală.

Soluția statului

Deci statul este pus în situația în care sunt tot mai mulți clienți aban­donați de furnizorii concurențiali mici care mor, în condițiile în care există tot mai puțini furnizori interesați să-i preia. O situ­a­ție cel puțin delicată, mai ales în sezo­nul rece. Ca atare, ANRE a trebuit să impro­vi­zeze, chiar forțând legea.

Autoritatea a elaborat un nou ordin, prin care modifică activitatea FUI. Acum sunt șase astfel de furnizori: Engie, Electrica, Premier Energy, Cis Gaz, CEZ și Tinmar, care au dorit acest lucru. Engie a anunțat oficial că vrea să renunțe, neoficial știm că mai vor să facă același lucru CEZ și Cis Gaz, din ace­leași motive. În fața acestei situații, ANRE a intervenit, de teamă că vor rămâne clienți abandonați de furnizorii mici, dar pe care niciun furnizor mare nu îi vrea. „Au fost mo­dificate condițiile în care un furnizor poate renunța la statutul de FUI, respectiv doar în situația în care lista FUI desemnați conține cel puțin cinci furnizori a căror cotă de piață cumulată, din punctul de vedere al numărului de clienți finali, este de minimum 70%“, se arată în nota de fundamentare a ordinului aflat încă în dezbatere publică la momentul redactării acestui text.

Ce înseamnă asta: un FUI poate renunța la acest statut doar dacă există cel puțini alți cinci care, cumulat, au 70% din toți cli­enții casnici de pe piață. Engie este de departe cel mai mare furnizor, iar fără el nu se poate atinge nivelul de 70%. Deci, prin acest ordin, ANRE le transmite de fapt celor de la Engie că nu pot renunța, în condițiile actuale, la statutul de FUI și îi obligă să continue furnizarea. Ba chiar în condiții și mai drastice.

Cum teama de noi falimente este mare, ANRE a instituit obligația ca un FUI să țină clientul pe care l-a preluat obligatoriu timp de cel puțin un an în portofoliul său. Înainte, FUI era obligat să mențină furnizarea de gaze pentru un client preluat timp de trei luni. De asemenea, același regulament obligă FUI ca, timp de cel puțin trei luni de când a fost obligat să preia un client de la un furnizor care a murit, să nu îi crească prețul – acum este oricum plafonat prin lege. Doar în cazul în care prețul din piață scade, FUI poate modifica prețul în aceste trei luni.

Premiera britanică

Bulb Energy, un furnizor de energie care alimen­tează 1,7 milioane de clienți din Marea Britanie, a anun­țat în noiembrie că este în insolvență și nu mai poate continua fur­ni­zarea.

  • CONTEXT. Peste 20 de fur­nizori mici din Marea Britanie s-au prăbușit din august, în contextul creșterii abrupte a prețurilor. Bulb este al șase­lea cel mai mare furnizor din piața bri­ta­nică.
  • PROCEDURĂ. Autoritățile britanice au adoptat o solu­ție în premieră: o națio­nali­zare parțială. Bulb va deveni prima companie de energie care va fi plasată în „administrare spe­cială“, procedură sub care este condusă de guvern prin autoritatea de reglementare a pieței din Marea Britanie, Ofgem, echivalentul ANRE de la noi. Administrarea va deveni efectivă însă numai dacă Ofgem nu poate găsi o altă companie care să preia clienții, lucru previzibil.
  • SCOP. Ofgem a înființat acest sistem de administrare specială pentru situația în care o companie dă faliment, dar este prea mare pentru a-și putea transfera clienții la o altă firmă. Scopul este ca efectele unui faliment să nu afecteze și res­tul pieței. Un purtător de cuvânt al Bulb a spus că, sub acest regim, compania „va continua să funcționeze fără întreruperi ale serviciilor sau furnizării către clienți“. Acest sistem de administrare spe­cială a fost introdus în legislație acum zece ani. Nu a fost însă folo­sit până acum.
  • PROTEJAȚI. În sistemul in­clus în legislație se arată că un administrator special are obligația să ia în considerare atât interesele consumatorilor, cât și pe cele ale creditorilor cărora Bulb le dato­rează bani. Asta înseamnă că și clienții au certitudinea că fur­nizarea va continua la tarifele actuale, iar facturile vor veni ca și până acum.