Ce proiect are un consultant român pentru a adapta industria textilă din România la producția de articole și echipamente medicale

Una dintre întrebările frecvente din ultimele zile a fost cine îi va ajuta cu măști și cu alte echipamente de pro­tecție pe cei din prima linie a luptei îm­potriva COVID-19. Răspunsul vine din partea unor specialiști din indus­tria textilă, care și-ar putea adapta pro­ducția aproape imediat.

Nu a fost o păcăleală de 1 aprilie. 27 de com­panii locale cu operațiuni în indus­tria textilă s-au reunit atunci pentru constituirea unui grup de lucru pentru a veni în sprijinul sistemului medical, prin producerea de articole și echipamente de protecție medicală necesare în lupta cu pandemia de COVID-19. Grupul a fost format la inițiativa consultantului în industria textilă Răzvan Ionele (47 de ani) și a unei publicații de specialitate din do­meniu, Dialog textil, iar ideea din spatele acestui demers a venit în (auto)izolare la domiciliu.

În calitatea sa de consultant, Ionele a călătorit în mai multe țări și a intrat în con­tact cu re­pre­zentanții unor companii din India, Pakis­tan, Rusia și Turcia. „Călă­toresc foarte mult pentru că ăsta este jobul meu. Am revenit și am intrat în autoizolare, azi este ultima zi“, măr­tu­risea Ionele pentru NewMoney în 1 aprilie.

La nivel antreprenorial, lucrurile s-au mișcat repede, dar au rămas în așteptare semnale de la factorii de decizie. „Am ho­­tărât să facem acest lucru pro bono, nu cerem niciun ban“, mai spune Ionele. Din grupul de lucru fac parte fabrici de țesături, producători de textile și furnizori de echipamente, inclusiv unul dintre marii producători de textile nețesute din România, Minet SA, specializat inclusiv pe realizarea de material textil pentru protec­ție. „Specialiștii companiei lucrează intens la dezvoltarea și testarea unui material cu rol protectiv, din poliester și polipropilenă, care ar putea fi folosit la producția de combinezoane și măști“, precizează Cezar Bulacu, director de cercetare la Minet SA.

Dependența de Asia

În momentul de față, cea mai mare parte a producției de echipament medical este concentrată în țări din Asia, cum ar fi Chi­na, Pakistan, Indonezia și Vietnam. Fapt ce explică pe­nuria resimțită acum la nivelul întregii Europe. „Circa 90% din produc­ție este con­centrată acolo, puțin prin Turcia și foarte puțin prin România și Bulgaria“, detaliază Răzvan Ionele, explicând că, încă din pri­mele săptămâni de la izbucnirea pandemiei de COVID-19 pe Bătrânul Continent, s-a putut observa o schimbare de optică a marilor state din Uniunea Europeană în pri­vința industriei textile.

„Va exista o schimbare de viziune, de stra­­tegie, în ceea ce privește globalizarea industriei textilelor“, anticipează el. În opi­nia sa, în contextul actualei crize medicale, externalizarea producției de articole de pro­tecție medicală întrerupe complet flu­xu­rile de aprovizionare. Dă ca exemple Ger­ma­nia, Franța și Spania, care pe termen scurt le-au cerut producătorilor locali să dezvolte capacități de producție medicală.

Și nu sunt singurele țări care resimt concentrarea acestui tip de producție pe continentul asiatic sau în țări din Africa. „Sta­tele Unite au lansat deja un program special pentru medical healthcare și textile, alocând fonduri și acces la finanțare“, mai spune Răzvan Ionele.

În contextul acestei schimbări de para­digmă, România ar putea deveni un furnizor de produse de tip medical healthcare pentru țările din Europa. De altfel, spune Ionele, aceasta este și direcția pe care se va concentra grupul de lucru pe care l-a în­ființat. „O conversie a unei industrii nu se face izolat. Trebuie făcută în mod coordonat“, clarifică specialistul. Pe termen scurt, echipa sa va realiza un manual cu toate informațiile de care are nevoie un pro­ducător pentru a se reprofila pe articole de protecție cum ar fi măștile sau com­binezoanele.

Capcana sistemului lohn

Cu o ex­pe­riență de 18 ani în consultanță pentru industria textilă, Răzvan Ionele a absolvit Facultatea de Textile la Iași. A lucrat o peri­oadă ca inginer textilist, iar mai apoi a ajuns director la o fabrică de tricotaje din Lugoj. În 2002 a devenit director pe zona de confecții a companiei elvețiene de con­sultanță în textile Gherzi. De atunci, a coor­donat o echipă românească de ingineri alături de care a livrat peste 100 de pro­iecte în peste 20 de ţări. Dintre acestea, peste 20 de fabrici au fost construite de la zero. În 2015, Răzvan Ionele a proiectat și implementat o fabrică de produse chirurgicale în Maroc.

Cu părere de rău spune că, în România, a proiectat doar o singură fabrică de textile, una destul de mică, de circa 200 de angajați, care urmează să fie construită la București. Și asta, în condițiile în care printre proiectele sale se numără fabrici de confecții cu aproape 1.000 de angajați, com­plet digitalizate. Dă drept exemplu un mare producător de pantaloni din Turcia, al cărui flux de producție a fost complet di­gitalizat, astfel că muncitorii pot participa de pe tablete la traininguri desfă­șu­rate în timp real, iar utilajele sunt conectate între ele și pot fi colectate astfel infor­mații tot în timp real.

În cazul României, spune Ionele, orientarea către produsele în sistem lohn a dus la un declin al industriei textile. Și asta, pen­tru că acest sistem oferă fabricantului doar 20% din valoarea produsului realizat, iar 80% din venituri sunt controlate direct de partenerul extern. Practic, spune că acest sistem nu oferă industriei o profita­bilitate care să-i permită să se și dezvolte. Consultantul face o paralelă între România, țară care în urmă cu 30 de ani, pe struc­­tura industriei textile comuniste, avea bran­duri proprii și producție pe care o controla aproape în totalitate, și țări mai sărace, unde piața confecțiilor nici nu conta, dar în care acum lucrează branduri proprii.

„În Bangladesh au pornit acum 30 de ani cu câteva mașini de cusut și nu și-au pus problema de lohn“, detaliază acesta, expli­când că, în cazul unei fabrici cu circa 1.000 de muncitori care lucrează produsul finit, profitul poate fi între cinci și zece ori mai mare decât în cazul unei unități simi­lare care funcționează în sistem lohn. Un alt exemplu pe care îl dă în acest sens este cel al Turciei, țară care a început să-și dezvolte industria textilă tot în urmă cu 30 de ani și care are acum companii precum LC Waikiki sau Colin’s, cu vânzări anuale de mili­­­arde de dolari.

Că tot a amintit de Turcia, în urmă cu trei ani a realizat aici unul dintre cele mai moderne proiecte ale sale. Echipa sa este prima din Europa care a digitalizat o fa­brică de confecții. Ce înseamnă asta? „Este vorba despre conectarea mașinilor de cusut în timp real la server și la folosirea inte­ligenței artificiale în coordonarea procese­lor de producție“, detaliază consultantul. Mai exact, spune Ionele, sistemul le permite managerilor să aibă controlul total asupra procesului de producție, dar și o gestiune mai bună a personalului. Fiecare post de lucru este dotat cu o tabletă pe care angajatul primește informații despre ceea ce trebuie să facă. În plus, permite și pregătirea acestuia în timp real, fără a mai fi nevoie să fie scos din procesul de pro­duc­ție. Dă de înțeles că această industrie a tex­tilelor trece într-o nouă etapă, în con­di­­țiile în care România este încă sub in­flu­ența sis­te­mului lohn, care o ține deocam­dată pe loc.

Răzvan Ionele crede în continuare în po­tențialul pe care îl are industria textilă din România și îi sfătuiește pe factorii de decizie să deblocheze sistemul de import al forței de muncă din țări ca Africa sau Asia, lucru care ar putea oferi capacitatea pro­ducătorilor locali să se gândească și la dezvoltare.

În câteva cifre

Industria textilă din Europa a fost estimată la circa 180 de miliarde de dolari în 2018, cu o rată anuală de creștere de 5,5% la data previziunii, potrivit motorinteligence.com.

• Structură. Sectorul textil european este o industrie bazată pe IMM-uri. Companiile cu mai puțin de 50 de angajați dețin peste 90% din forța de muncă și produc aproape 60% din produse.
• Tendință. Sondajele recente au relevat că 43% din europenii cu vârste cuprinse între 16 și 64 de ani cumpără îmbrăcăminte online.
• Statistică. Industria românească de textile a avut în perioada 2017-2018 un număr de 191.000 de salariați, în circa 8.500 de fabrici.

Acest articol a apărut în numărul 88 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper