Ce produse proprii va vinde lanțul de cafenele 5 to go în rețelele de retail

Deși e cea mai extinsă rețea de cafe­nele din România, 5 to go încă rămâne un business mic. Un paradox care mo­delează deciziile lui Radu Savopol (45 de ani), cofondatorul companiei. Inclusiv pe cele de ultimă oră.

Acest articol a apărut în numărul 75 (7 – 20 octombrie 2019) al revistei NewMoney

Un startup pornit în urmă cu aproape cinci ani are cea mai extinsă rețea de ca­fenele din România, concentrând o trei­me din numărul total al acestora, potrivit unui studiu al firmei de cerce­tare de piață Allegra. 5 to go, rețeaua de cafenele cu preț fix (produse care se vând cu cinci lei sau multiplu de cinci), e de două ori mai extinsă decât Starbucks, iar dacă facem comparația și cu McCafe, diferența crește vertiginos.

Radu Savopol, cofondatorul businessului alături de Lucian Bădilă, citește cu satisfacție cifrele studiului, însă tot el re­vine cu picioarele pe pământ și ex­plică de ce această raportare reflectă doar o parte din imaginea reală a 5 to go.

Ca model de business, compania este, în proporție covârșitoare, un sis­tem de franciză, veniturile sale nete fiind doar o mică parte din cât încasează lanțul în ansamblul său. Pentru o mai bună înțe­legere a afacerii, toate shopurile 5 to go au avut anul trecut venituri de 5,5 mili­oane de euro, în vreme ce compania-mamă, 5 to go Concept, a încasat doar 10% din această sumă. De adăugat că din cele circa 130 de cafenele – numărul lor s-ar putea să fi crescut chiar când citiți aceste rânduri –, doar 6 sunt operate în regim propriu.

COSTURI, RISCURI MICI

Filosofia lui Savopol, un absolvent de design interior convertit la antreprenoriat, a fost de la bun început crearea unei structuri suple, cu costuri și riscuri scăzute. Dacă și-ar fi propus să opereze rețeaua de unul singur, ar fi avut un business cu volume și profituri mai mari, însă și riscurile ar fi fost pe măsură. Revenind la comparații, compania poloneză AmRest Coffee, operatorul rețelei Starbucks, a avut anul trecut venituri de peste 26 de milioane de euro, cu un profit de 2,8 milioane de euro, în vre­me ce profitul lui Savopol a fost de sub 70.000 de euro.

Firma lui Savopol are venituri din rede­vență, taxa de marketing (ambele, procent din vânzări) și taxa de intrare în re­țea (o sumă fixă pentru cinci ani) pe care le plătesc francizații. Am putea spune că sunt niște venituri fără costuri atașate. În realitate, rețeaua are nevoie de o monito­ri­zare continuă pentru respectarea standardelor care fac din aceasta un tot unitar. E adevărat însă că, în ansamblu, costurile sunt mult mai mici decât în cazul în care lanțul ar fi fost operat pe cont propriu.

Acum, Savopol are doar 12 angajați (a an­gajat recent încă doi oameni), în con­dițiile în care dacă ar fi avut doar un anga­jat pentru fiecare unitate, numărul acestora ar fi ajuns la cel puțin 130. Și aici nu e vorba doar despre costurile fixe cu sala­riile, ci și despre efortul uriaș de recrutare.

Frumusețea afacerii 5 to go este că are un ritm de creștere extrem de alert. La sfârșitul lui 2019, rețeaua va avea aproximativ 150 de cafenele, adică de patru ori mai multe decât în decembrie 2016, la sfâr­șitul celui de-al doilea an de funcțio­nare. Anul viitor, ar urma să fie deschise alte 100 de shopuri, iar ritmul s-ar putea accelera și mai mult în anii viitori. „30% din businessul nostru vine din afara Bu­cu­reștiului“, spune Savopol, care s-a concentrat în ultimul timp și pe orașe importante din țară

PRODUSE ÎN RETAIL

Pentru Savopol însă, această creștere nu este suficientă. Are în plan ca de la anul să vândă trei ca­te­gorii de produse cu logoul 5 to go în marile rețele de retail: cafea măcinată, sirop pentru cafea și obiecte promoțio­nale (pahare, brichete etc.). Această diversificare ar trebui să ducă la creșterea profitului 5 to go, independent de dina­mica rețelei de cafenele.

Antreprenorul are în plan să își vândă produsele în mari lanțuri de retail precum Auchan, Cora, Kaufland sau Mega Image. E conștient de faptul că pe segmentul cafe­lei măcinate concurența nu e deloc simplă, însă pe zona de siropuri și materiale promoționale piața nu este atât de aglomerată.

De altfel, acesta nu este nici pe departe primul pas către marii retaileri. În rețeaua Brico Dépôt, deținută de englezii de la Kingfisher, funcționează patru puncte 5 to go, iar numărul acestora este în creștere. Un parteneriat asemănător este cel cu rețeaua Auchan. De Kingfisher ar putea fi legați și primii pași peste graniță, Savopol fiind invitat de compania britanică în Polonia, țară în care aceasta deține circa 80 de magazine sub brandul Castorama. Britanicii tatonează replicarea modelului care în România se dovedește funcțional.

Extinderea internațională vine însă cu un preț la pachet. O astfel de mișcare ne­cesită resurse financiare importante și ris­curi atașate. „Posibil să atragem ceva fi­nan­țări în perioada următoare. Ar fi ideal un fond de investiții“, spune Savopol, fără să dea mai multe detalii. De fapt, banii suplimentari ar accelera și mai mult crește­rea 5 to go, lucru esențial pentru mo­delul de business îmbrățișat de antreprenor.

De altfel, pătrunderea în marile rețele de retail nu este prima diversificare marca Radu Savopol. În cursul acestei veri, a deschis o a doua sală de evenimente, în incinta Muzeului Național de Artă Contemporană. Prima sală a fost inaugurată în primăvara lui 2017 – este vorba de Dialogue, un spațiu de întâlniri și evenimente în Piața Rosetti din centrul Capitalei.

BANI NOI

Extinderea rețelei și explo­rarea unor nișe noi implică și unele re­nunțări. Savopol povestește că anul trecut a închis restaurantul Old Nick Pub de pe Valea Prahovei, primul său business important, pe care l-a deschis la începutul anilor 2000. Atunci și-a aplicat cunoș­tințele de design într-un business propriu, întrucât și-a amenajat singur restaurantul. Savopol este în continuare designer atunci când propune schimbări ale modului în care sunt decorate cafenelele din rețea. Iar schimbările trebuie făcute pentru că – spune el – concurența s-a inspirat mult din conceptul său vizual.

Apropo de concurență, Savopol este sigur că loc de creștere mai e destul și crede că schimbările legislative care se vor petrece pe piața automatelor de cafea vor elimina o bună parte din competitori. Fiscalizarea acestui tip de business îi va împinge pe jucătorii care vând cafea la pahar cu un leu să crească prețurile și, ast­fel, o parte dintre clienți ar putea mi­gra către 5 to go. Un raționament care pare să stea în picioare.

O altă perspectivă vine dinspre o po­si­bilă creștere a consumului de cafea pe cap de locuitor. Dacă nemții consumă în medie peste 8 kilograme de cafea într-un an, iar locuitorii țărilor nordice, 11 kilograme, în România, consumul este de doar 2,4 kilograme per capita.

Livrările de cafea la birou, prin firmele specializate, nu reprezintă însă o opțiune, chiar dacă tot mai mulți consumatori pre­feră să nu se mai deplaseze pentru niciun fel de achiziție. Savopol crede că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, a ieși în stradă și a socializa vor (re)deveni un trend. „Acum e cool să comanzi; va fi cool să ieși din birou.“

Iar pentru a verifica adevărul acestei prognoze, va trece mai mult timp decât savuratul unei cafele.

MICUL GHID AL FRANCIZATULUI

Pentru a deveni „cafegiu“ 5 to go, este necesară o investiție inițială de 20.000-25.000 de euro.

• PORTRET-ROBOT. Franci­zații rețelei respectă, în mare, trei tipologii. Este vorba de tineri care primesc bani de la părinți pentru a-și face mâna în antreprenoriat, de corporatiști care renunță (uneori, doar pentru scurt timp) la cariera într-o multi­națională și de francizați de carieră. Încetul cu încetul, se coagulează o a treia categorie, formată din români din diaspora.
• Costuri. Un francizat are de achitat la intrarea în rețea o taxă de instalare de 4.500 de euro, valabilă pentru o perioadă de cinci ani. În plus, are de plătit către compania-mamă o rede­vență de 4% și o taxă de marketing de 1,5% din cifra de afaceri. La toate acestea, se adaugă investiția în lo­cație, care variază între 15.000 și 20.000 de euro.
• CÂȘTIGURI. Un cuplu care deține trei cafenele 5 to go câștigă în lunile bune circa 5.000-6.000 de euro. Inves­tiția cumulată în cele trei locații se ridică la 50.000 de euro. La polul opus, există și exemple de francizați care au cerut să iasă din afacere din diverse motive: nu au ales un vad bun sau, pur și simplu, nu sunt potriviți pen­tru acest tip de activitate.