Ce greşeală fatală a făcut China. Cronologia secretomaniei în privinţa epidemiei de coronavirus

Prestigioasa publicaţie americani „The New York Times” a făcut un tablou al celor șapte săptămâni cruciale ale epidemiei provocate de noul coronavirus din China, de la apariția primelor simptome, la începutul lunii decembrie, la decizia de a închide orașul Wuhan, prin intermediul a zeci de interviuri cu rezidenţi, medici şi oficiali.
https://www.youtube.com/watch?v=IVvTyFIfWkg
Ezitarea de a face publică problema a avut și motivare politică, pentru că oficialii se pregăteau pentru congresul anual al Partidului Comunist, din ianuarie. Chiar și când numărul pacienților a început să crească, oficialii au declarat în mod repetat că nu se vor înregistra infecții noi. Prin faptul că nu au avertizat publicul și personalul din sănătatea publică, spun experții, Guvernul chinez a pierdut una dintre cele mai mari șanse de a controla boala astfel încât să nu devină o epidemie.
Li, de profesie oftalmolog, s-a întors la muncă, după ce a fost mustrat, iar, pe 10 ianuarie, a tratat o femeie de glaucom. Nu ştia că aceasta fusese deja infectată cu coronavirus, transmis probabil de fiica sa. Ambele, dar şi medicul s-au îmbolnăvit.
Pe 1 ianuarie, piaţa a fost închisă de autorităţi, sub pretextul renovării. Angajaţi în costume speciale au început să dezinfecteze zona, lucru care, în ochii publicului, a echivalat cu primul răspuns oficial al guvernului în ceea ce priveşte controlarea răspândirii bolii.
Cu o zi înainte, autorităţile naţionale au avertizat biroul din Beijing al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii despre o posibilă epidemie. Mesajele erau însă optimiste, sugerând că au stopat răspândirea virusului de la sursă, că focarul era limitat și că agentul patogen nu era transmisibil de la om la om.
https://www.youtube.com/watch?v=Zru5REL9ANg
https://www.youtube.com/watch?v=z05ZrMfKUDc
În aceeaşi perioadă, doctorul Li şi alţi medici încercau să îşi avertizeze colegii.
Nici în acel moment, liderii politici chinezi nu au acționat ferm. Era plin sezon politic, congresul Partidului comunist, nu era vreme pentru vești proaste. Mai mult, a fost organizzat un bachet pentru 40.000 familii din Wuhan, semn că liderii politici nu au considerat problema atât de importantă.
Oficialii le-au transmis medicilor din spital „să nu folosească cuvinte precum pneumonie virală în rapoartele lor de imagine”, iar mulți oameni au tratat situația cu ușurință, tocmai pentru că informațiile oficiale nu arătau că sunt probleme, mai scriu cei de la The New York Times, potrivit Mediafax. De alfel, şi comunicatele biroului din Beijing al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din acea perioadă erau similare celor ale autorităţilor locale.
https://www.youtube.com/watch?v=rEbB3Ifu_-g
Atenţia autorităţilor de la Beijing a fost atrasă în momentul în care au fost raportate primele decese, dar şi primele cazuri de îmbolnăvire din afara Chinei. Guvernul l-a trimis la faţa locului pe Zhong Nanshan, un epidemiolog renumit care a lucrat şi în combaterea epidemiei de SARS, pentru a evalua situaţia. Pe 18 ianuarie, acesta a sosit la Wuhan, unde autorităţile schimbaseră deja tonul.
https://www.youtube.com/watch?v=hpzIOn4v00Q
În Wuhan, a fost interzis accesul turiştilor, iar localnicii au început să poarte măşti. Câteva zile mai târziu, oraşul era închis, mişcare cel mai probabil aprobată de administraţia de la Beijing. Şi abia atunci publicul larg şi-a dat seama de gravitatea situaţiei. Mulţimi de oameni au invadat aeroportul şi gările pentru a pleca din oraş până la expirarea termenului, 23 ianuarie. Spitalele erau pline de oameni disperaţi să afle dacă au fost infectaţi.