Nu îți trebuie statistici ca să demonstrezi că, în pandemie, interacțiunile cu colegii, apropiații sau membri ai familiei s-au mutat într-o măsură covârșitoare în online. Desigur, a apărut vaccinul, va fi din ce în ce mai bine, însă convorbirile și schimburile de mesaje la distanță ne-au intrat în reflex și lucrurile ar putea rămâne așa pentru mult timp. Poate pentru totdeauna. Iar intimitatea noastră virtuală a devenit mai importantă ca oricând. Cu alte cuvinte, nimeni nu-și dorește ochi sau urechi care să vadă sau să audă ce scriem sau ce vorbim cu sinceritate. Anunțul WhatsApp de început de an cum că urmează să împărtășească (mai multe) date cu compania-mamă, Facebook – cine nu e de acord va fi exclus din rețea – a venit într-un moment nefericit.
Milioane de utilizatori ai aplicației de mesagerie s-au „răsculat“ – că tot e vremea insurecțiilor –, optând pentru servicii concurente precum Signal sau Telegram. Deși numărul „disidenților“ (milioane pe zi) este infim dacă îl raportăm la baza totală de utilizatori WhatsApp (peste două miliarde de persoane), mișcarea a determinat managementul să amâne cu trei luni implementarea noilor politici de confidențialitate.
Mai mult decât atât, Facebook – care a plătit 19 miliarde de dolari în 2014 pentru achiziția aplicației – a investit sume considerabile în reclame plasate în presa din India pentru a se disculpa. Pe scurt, gigantul tehnologic spune că intimitatea convorbirilor și a schimburilor de mesaje va rămâne neștirbită. India este cea mai mare piață a WhatsApp, iar aplicația este folosită aici nu doar pentru mesagerie sau apeluri video, ci și pentru plăți sau cumpărături online.
PRETENȚII. Noi, cei care o folosim absolut gratuit, avem vreun drept să emitem pretenții privind confidențialitatea datelor? Aceasta-i întrebarea. Atunci când nu plătești pentru un produs, tu ești produsul. Aceasta este butada care circulă tot mai des odată ce etica modelului de business al Facebook a devenit un subiect aprig disputat.
Adevărul e că WhatsApp a avut o perioadă în care își taxa clienții. Însă, din 2016, compania a renunțat definitiv la această practică. La un moment dat, clienții noi plăteau un abonament anual de 99 de cenți, dar compania nu făcea suficienți bani din asta. „Pe măsură ce am crescut, ne-am dat seama că această abordare nu a funcționat cum trebuie“, așa suna anunțul privind eliminarea taxei de acum cinci ani. Mulți dintre noi foloseau deja serviciul, așa că nici nu au știut că taxa a existat vreodată.
Odată devenit gratuit, WhatsApp trebuia să facă bani din ceva, mai ales că este cea mai scumpă achiziție a Facebook din istorie și a doua cea mai extinsă rețea din grup după platforma de socializare însăși. Tot cu cinci ani în urmă, aplicația și-a schimbat politicile de confidențialitate, în sensul partajării cu Facebook a unor date ale utilizatorilor precum numărul de telefon sau momentul în care erau conectați.
Zvonistica spune că în spatele plecării celor doi fondatori ai WhatsApp, Jan Koum și Brian Acton, de la Facebook în urmă cu câțiva ani au stat dispute cu Mark Zuckerberg, șeful lor din 2014, privind confidențialitatea datelor. Cei doi au creat un serviciu care garanta confidențialitatea absolută, mesajele fiind criptate la ambele capete ale convorbirii. Compania nu a decriptat convorbiri ale unor utilizatori nici atunci când serviciile de informații britanice au cerut acest lucru într-un caz de securitate națională.
WhatsApp promite că acest principiu va rămâne sfânt în continuare, însă măsurile succesive de creștere a accesului la datele utilizatorilor WhatsApp în favoarea Facebook, mașinăria de făcut bani a grupului, au ridicat suspiciuni și au dus la acest exod fără precedent. Foarte pe scurt, cea mai mare rețea de socializare din lume dorește să primească informații privind plățile și tranzacțiile făcute pe WhatsApp (măsura nu privește Europa) pentru a-i ajuta pe comercianți să-și țintească mai bine reclamele și pentru a facilita o mai bună comunicare (pe chat) între aceștia și clienți.
ONG VS PROFIT. Apropo de întrebarea de mai sus, răspunsul vine tot de la unul dintre fondatorii aplicației, Brian Acton, care chiar după plecarea de la Facebook a creat Signal, unul dintre beneficiarii migrației de dată recentă. Acesta a investit de la bun început peste 50 de milioane de dolari din propriii bani în crearea serviciului. De notat că Signal este o organizație non-profit care nu încearcă să scoată bani din datele clienților, ci trăiește din donații, la fel ca Wikipedia sau WordPress.
Fenomenul e de urmărit pe termen lung. Deocamdată, WhatsApp primește doar o palmă la nivel de imagine. În prima săptămână de după anunț, numărul de descărcări scăzuse cu doar 14%, până la 9,7 milioane, potrivit Financial Times. Pe de altă parte, încercările grupului Facebook de a face mai mulți bani devin un sport tot mai periculos.
