Ce arată cifrele din buget despre ambiția Guvernului de a dubla pensiile

Alexandra Pele 30/08/2018 | 13:37 Financiar
Ce arată cifrele din buget despre ambiția Guvernului de a dubla pensiile

Sistemele de pensii din toată lumea se confruntă cu mari dificultăți: îmbătrâ­ni­rea popula­ției sau impactul crizelor și re­ce­siunilor asupra economiilor popula­ției. În România, pensiile pu­blice trebuie să răspundă unei întrebări mai pre­­sante: de unde vor fi plătite peste trei ani.

Acest articol a apărut în numărul 47 (27 august – 9 septembrie) al revistei NewMoney

Modificările pe care Guvernul vrea să le aducă legii pensiilor au fost fundamentate pe două principii. Un prim obiectiv anun­țat este dublarea cuantumului acestora, iar un al doilea – recalcula­rea pentru asigurarea echității. Cu alte cu­vinte, doi angajați care s-au pensionat de la locuri de muncă similare, în condiții similare, ar trebui să beneficieze de pensii similare.

Orice intervenție asupra nivelului pensiilor trebuie însă analizată cu atenție. Asta pentru că judecătorii Curții Constitu­ționale au motivat, în 2010, după decizia din timpul recesiunii, de a tăia pensiile cu 15%, că acestea nu pot fi micșorate, întru­cât cuantumul lor este stabilit pe principiul contributivității. Prin urmare, pensia este un drept câștigat. Altfel spus, odată mărite, pensiile nu pot fi reduse, nici în momente de criză, când nivelul acestora se poate dovedi nesustenabil în raport cu veniturile de care dispune statul.

Cea mai importantă întrebare, în contextul noii legi, este așadar sustenabilitatea măririlor și în ce măsură vor putea acestea să fie acomodate într-un buget întins deja la maximum, pe fondul redu­cerilor succesive de taxe și impozite, ope­rate concomitent cu majorări ale salarii­lor angajaților statului.

Întrebați de impactul bugetar al noilor formule de calcul al pensiilor, precum și al calendarului de majorare a punctului de pensie, oficialii Ministerului Muncii au pre­cizat că acesta va fi evaluat abia după ce proiectul va trece de Parlament, astfel încât să fie cuantificat și efectul unor even­tuale amendamente.

Anticiparea veniturilor pe care se poate baza și a cheltuielilor viitoare nu a fost niciodată un punct forte a guvernelor,  chiar și atunci când calculele vizau un orizont de timp scurt.

RECORDURI NEGATIVE. Să luăm exemplul bugetului de stat pe 2018. Deși economia traversează o perioadă de creștere, acest lucru nu se reflectă în finanțele pu­blice. Statul nu a reușit să încaseze taxele și impozitele pe care se baza în acest an, în vreme ce cheltuielile au crescut într-un ritm superior celui anticipat, reiese dintr-un raport publicat de Ministerul Finanțelor Publice (MFP).

Astfel, în prima jumătate a lui 2018 în vistieria pu­blică s-au strâns cu peste un miliard de euro mai puțin decât anticipa Executivul. Veniturile din TVA, o taxă care reflectă ni­velul consumului, încă pe un trend ascendent, au fost cu peste 460 de milioane de euro mai mici decât cele prognozate. De departe, cele mai mari probleme s-au consemnat la ab­sorbția de fonduri europene. De la Bruxelles au fost decontate facturi în valoare de circa 1,5 miliarde de euro, cu 1,2 miliarde de euro mai puțin decât plănuiese Guvernul. Aceste nerea­li­zări au fost compensate de evoluții mai bune la capitolul contribuțiile de asigurări sociale (654,6 milioane de euro în plus față de așteptări), respectiv impozite pe salarii și venit (235,4 milioane de euro în plus față de așteptări).

Cheltuielile au fost, la rândul lor, mai mici decât cele prognozate, însă nu la ca­pi­tolele bugetare sustenabile. Cu alte cuvinte, statul a cheltuit în primul semestru mai mult decât se aștepta pentru a plăti salarii și bunuri și servicii pentru administrația publică, cheltuielile „sacri­ficate“ fiind investițiile, un artificiu folosit de altfel de toate guvernele post-decembriste pentru echilibrarea bugetului. Cheltuielile de capital, care reprezintă inves­ti­țiile realizate exclusiv din finanțări de la bugetul public au fost cu 314 milioane de euro mai mici decât nivelul prevăzut, în vreme ce cofinanțările pentru fonduri europene au fost cu aproape 1,5 miliarde de euro mai mici.

GAURA DIN BUGET. Privind si­tuația bu­ge­tului de asigurări sociale de stat, res­pectiv de pensii, acesta suferă de un deficit cronic. În primele șase luni, la bugetul pensiilor publice s-au strâns, din con­tri­buții de asigurări, 6,1 miliarde de euro, dar s-au cheltuit 6,7 miliarde de euro. Dife­rența de 600 de milioane de euro pro­vine din transferuri, din „peticirea“ bu­ge­tului cu venituri colectate din alte părți. Cu alte cuvinte, contribuțiile celor 5,5 mi­li­oane de angajați, câți sunt ra­por­tați de către Ministerul Muncii (alte ins­ti­tuții ra­portează cifre diferite), nu sunt suficiente pentru a asigura pensiile celor peste cinci milioane de beneficiari.

Problema bugetului de pensii nu este nouă. În perioada 2007-2017 a existat un singur an în care încasările din contribuții au fost mai mari decât cheltuielile cu pensiile (2007). În ceilalți ani a fost necesară completarea bugetului. Deficitul cumulat aferent acestei perioade a fost de peste 24 de miliarde de euro, potrivit calculelor NewMoney realizate pe baza datelor Mi­nis­terului Finanțelor, la cursul mediu afe­rent fiecărui an în parte.

CUM PUTEM CREȘTE PENSIILE. Deși ni­velul pensiilor ca procent din PIB este mai mic în România decât în alte state europene, pentru a fi majorat trebuie să crească și veniturile care sunt, la fel, mult mai mici decât în Occident.

Veniturile fiscale colectate de România sunt într-o scădere continuă din momentul în care au fost reduse o serie de taxe, cea mai importantă fiind TVA. Mai pro­blematic, an după an, acestea ating noi minime istorice. În 2018, veniturile fiscale sunt estimate la nivelul de 25% din PIB, față de aproape 30% din PIB în urmă cu un deceniu și la 15 puncte procentuale distanță de media europeană, de 40,2%.

Iar deteriorarea veniturilor vine la pachet cu umflarea cheltuielilor. „Factura socială“ a României se ridică la 80% din veniturile fiscale colectate, față de 70% în urmă cu un deceniu, respectiv 60% în anii ’90, reiese dintr-o analiză a președintelui Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru.

România a inversat în ultimii ani eforturile din perioada post-criză de a ține sub control cheltuielile publice, în special cele legate de salarii. În acest an, anve­lopa salarială va fi la nivelul celei din 2009 ca procent din PIB. Iar dacă istoria se va repeta și în ceea ce privește pensiile, tot mediul de afaceri va fi cel care va trebui să plătească viitoarea factură socială.

 

Dependență

România se confruntă cu o acută problemă în ceea ce privește demografia, aceasta fiind catalogată de specialiști drept o „bombă cu ceas“ în absența unor reforme structurale.

  • DEMOGRAFIE. În România există în jur de 5,5 milioane de angajați și puțin peste cinci milioane de pensionari, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Muncii. Numeroase studii realizate de Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și alte instituții internaționale de prestigiu arată o tendință accentuată de îmbătrânire a populației.
  • AȘTEPTĂRI. Ca urmare a dinamicii speranței de viață, a fertilității și a migrației, dimensiunea totală a populației este în scădere. Comisia Națională de Prognoză anticipează că aceasta va ajunge la 17 milioane de persoane în 2060. În consecință, rata de dependență a vârstnicilor va crește de la 21%, în 2010, la 65%, în 2060.

 


FOTO: Guliver / Getty Images

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.