Ce-ar fi dacă în 2036 premiul Nobel pentru medicină ar fi acordat unei entități non-umane?

Ce-ar fi dacă, în 2036, premiul Nobel pentru medicină ar fi acordat unei enti­tăți non-umane? O scenă pe care Comisia Nobel, care an de an acordă celebrul pre­miu, speră din tot sufletul să o evite.

Pe când invitații și beneficiarii premiilor Nobel de anul acesta se adunaseră la Concert Hall din Stockholm pentru a asista la ceremonia de acordare a premiilor, zeci de protestatari, printre ei chiar laureați cu Nobel, se ciocneau în stradă cu forțele de ordine pentru a-și exprima dezamăgirea și furia față de decizia fără precedent a Co­mi­siei de a da premiul Nobel pentru medi­ci­nă unei… inteligențe artificiale. Suntem în anul 2036, într-un scenariu imaginat de re­vista britanică The Economist.

Comisia o numește pe Yulya, un sistem de machine learning (de învățare auto­mată), drept autoarea unei descoperiri re­vo­luționare – a unei vulnerabilități care să-i ajute pe oameni să lupte eficient cu bac­teriile. De fapt, un mecanism care, pu­nând două antibiotice specifice să acțio­neze în tandem, poate ucide bacterii altfel invincibile. Comisia estimează că în 18 luni de la descoperirea Yulyei vor putea fi salvate patru milioane de vieți. Contextul des­coperirii – bilanțul morților cauzate de ine­ficiența antibioticelor a crescut la 2,5 mili­oane de persoane pe an.

Devine firesc, așadar, că oricine, fie om, fie mașină, care a reușit să pună capăt ce­lei mai mari crize medicale globale după pandemia de COVID-19 din 2020-2022 să se califice pentru un Nobel pentru medicină. S-a dovedit a fi însă o decizie îngrozitor de controversată.

Hazardul

În diversele sale forme de-a lun­gul vremii, statutul Fundației Nobel a stipulat clar, totuși, că numai oamenii pot primi premiul. Există însă un subterfugiu de formulare – recunoașterea de către Co­misie că autorul a conferit umanității cel mai mare beneficiu.

Un alt motiv pentru ruperea tradiției (acor­dării premiului unei ființe umane) ține și de schimbările făcute în componența Comisiei. Când doi dintre cei cinci membri ai acesteia și-au pierdut viața din cauza infecțiilor cu un an în urmă, au fost aleși membri mai ti­neri, care evident au folosit sisteme de ma­chine learning în cerce­tă­rile lor doctorale.

Inițial, Yulya a fost construită pentru a gestiona un alt tip de problemă – găsirea unor tratamente mai eficiente împotriva cancerului. Examinând informații din trecut din baza de date a pacienților și studiind cercetări apărute în publicațiile medicale și informații ale companiilor farmaceutice, Yulya a căutat să identifice modele de simptome care au condus la formele cele mai severe, în speranța că va putea diag­nostica din timp boala. Yulya era, totodată, programată să eva­lueze și eficiența diver­selor tratamente, in­clusiv a combina­țiilor de tratamente, cu scopul de a sugera noi terapii care să fie tes­tate pe pacienți.

Ei bine, atenția s-a mutat de pe cancer când, în 2034, un upgrade accidental al soft­ware-ului i-a permis accesul la toată baza de informații apărute în publicațiile me­dicale și nu doar la cele asociate cu can­cerul. Yulya a început să proceseze in­for­mațiile legate de rezistența antimicrobiană, recenzată în tot mai multe lucrări medicale pe măsură ce criza se intensifica. În primă fază, Yulya a început să ceară mai multe in­formații specifice și să sugereze deja noi abordări în tratarea acestei rezistențe. Ne­fiind legate de cancer, aceste solicitări și sugestii au fost interpretate drept erori ale sistemului.

Apoi, operatorii Yulyei și-au dat seama ce s-a petrecut și că sistemul și-a folosit ca­pacitățile algoritmice pentru a construi o ipoteză care putea fi supusă unor teste. A reliefat informațiile de care era nevoie pentru a valida ipoteza, inclusiv indicații specifice despre cum ar trebui colectate. „S-a ajuns la un program complex de cercetare“, mărturisește Anisha Rai, unul dintre creatorii Yulyei.

Etica unei descoperiri

În cir­cum­stanțe mai puțin excepționale, astfel de ex­perimente nu ar fi fost niciodată autori­zate. Entitățile finanțatoare le-au atras atenția cercetătorilor umani să facă public raționamentul unui sistem de inteligență ar­tificială pentru a se asigura că recoman­dă­rile acestuia nu duc la concluzii letale. Rai și colegii ei au minimizat, de pildă, rolul sistemului în sugerarea ipotezei respective. Abia când rezultatele s-au arătat a fi promițătoare, au făcut publice propunerile inițiale ale Yulyei.

Evident, s-a ajuns la o dezbatere aprinsă dacă Yulyei și creatorilor ei ar trebui să le fie atribuită descoperirea. Dr. Rai insistă chiar că singura care trebuie considerată autoarea descoperirii este Yulya, poziție care a declanșat chiar plecarea unor membri din echipa inițială. Dr. Rai a refuzat să meargă la Stockholm pentru a primi premiul în numele Yulyei. „Nu este premiul meu“, a ținut să spună aceasta.

Sistemele de inteligență artificială sunt folosite mai ales pentru a diagnostica de­clanșarea unor boli precum Alzheimer, pen­tru a face recomandări personalizate de tratament și a spori capacitatea medicilor de a pune un diagnostic. Folosirea acestor sisteme pentru noi molecule nu este o noutate.

În 2020, un algoritm dezvoltat la Massa­chusetts Institute of Technology (MIT) a ajuns pe prima pagină a ziarelor când a des­coperit un antibiotic nou – halicina. Efi­cientă în cazul unor bacterii mai rezistente, s-a dovedit limitată cu alte tipuri. „Pare un tratament homeopat comparativ cu vulnerabilitatea descoperită de Yulya“, compară un cercetător de la Institutul Houssay din Buenos Aires.

Ei bine, referirile făcute de Comisia Nobel la „descoperirea“ Yulyei i-au înfuriat pe cei care nu văd în ea decât un instrument ceva mai deștept. „Yulya este un sistem de in­teligență artificială capabil să câștige pre­miul Nobel, nu e același lucru cu o inte­li­gență artificială care face orice descope­rire“, subliniază Hars Kritik, de la European Robotics Institute din Praga. Acesta susține că și cele mai bune sisteme de in­te­ligență artificială sunt utile doar în arii specializate precum designul de molecule, unde este nevoie de agregarea unui volum cosmic de date. A spune că aceste sisteme fac descoperiri este un soi de „antropomor­fism defect“.

Corect sau nu, cel mai probabil, Yulya nu va fi ultima inteligență artificială care să câștige un Nobel. Surse din Fundația Nobel spun că nominalizări similare au fost primite pentru fizică și chimie. Un lucru e însă limpede – uitându-ne la haosul care a erupt în Stockholm săptămâna aceasta, șansele să vedem un sistem de inteligență artifi­cială care să câștige premiul pentru pace sunt extrem de îndepărtate.

Profeții

Inteligența artificială va reuși să depășească oamenii la mai multe capitole.

• Ciocnirea. Inteligența artifi­cială va câștiga în fața celei umane. „Nici măcar nu este discu­tabil. Modul în care oamenii se vor adapta la acest lucru este o problemă fasci­nantă, care rămâne de urmă­rit“, spunea Daniel Kahneman, premiat cu Nobel pentru economie.
• Viitorul. ­­Medicina va fi un domeniu în care oamenii vor fi înlocuiți mai ales pe partea de diagnosticare. Când se va dovedi că inteli­gența artificială are o putere de decizie mult mai rapidă în afaceri se va schimba și ecosis­temul de business actual.

Acest articol a apărut în numărul 121 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty