Ce ambiții are în business producătorul și distribuitorul de inputuri agricole RodBun, din al cărui acționariat face parte fondatorul unui unicorn

În urmă cu 20 de ani, Daniel Muntean și Alexandru Iancu au pariat totul pe inputuri agricole. Astăzi, compania îl are în acționariat pe fondatorul unui unicorn și generează venituri anuale de circa 130 de milioane de euro.

Anul trecut a fost unul cu recolte-record pentru cere­ale, circa 34 de milioane de tone, în ciuda unui avans susținut al prețurilor la îngrășăminte. Antreprenorii din agribusiness au investit permanent în creșterea producției, iar segmentul a devenit atractiv pentru investitori. Printre oamenii de afaceri care au văzut o oportunitate în investițiile din agricul­tură se află și unul dintre cofondatorii UiPath – unicornul tehnologic cu origini românești –, Daniel Dines (52 de ani).

În prima jumătate a lunii trecute, Dines a achiziționat prin intermediul Ice Vulcan Properties Ltd – un vehicul de inves­ti­ții pe care îl deține – un pachet de 9,57% din RodBun, unul dintre cei mai importanți jucători din sectorul agricol românesc, care integrează o gamă amplă de produse și so­luții pentru fermierii locali. O participație suplimentară de 0,23% din acțiunile companiei fondate în 2002 de Dani­el Muntean (47 de ani, foto dreapta) și Alexandru Iancu (42 de ani) a fost achiziționată, ca parte a aceleiași tran­zacții, de Ionuț Sas, responsabil pe zona de fiscalitate la UiPath la nivel global. „Am ales să investim într-o companie care are potențialul de a contribui la reali­zarea unor sisteme alimentare mai reziliente și eficiente, inclusiv în contexte de criză“, a transmis Daniel Dines după momentul tranzacției.

Strategii pentru bursă

În urma tranzacției, cei doi cofondatori, Alexandru Iancu și Daniel Muntean, dețin pachete de 44,27% fiecare, restul acțiunilor fiind împărțite între Ice Vulcan Properties – 9,57%, angajații RodBun – 1,67% (acțiuni alocate și nedistribuite, precum și distribuite) și Ionuț Sas – 0,23%.

Prieten din copilărie cu Dines, Alexandru Iancu măr­turisește că a fost mereu un apropiat al UiPath, în trecut urmărind din interior traseul de creștere al companiei, fă­când parte mai mulți ani la rând din boardul acesteia. Vorbind despre investiția făcută de Dines, Iancu crede că a fost realizată pentru diversificarea portofoliului de achiziții al aces­tuia, remarcând însă și faptul că, la nivel global, există un trend pentru investiții în agri­cultură. El îl dă drept exem­plu pe cofondatorul Microsoft, Bill Gates, care este considerat unul dintre cei mai mari deți­nători de terenuri agricole din Statele Unite, cu un portofoliu de circa 108.000 de hectare în 18 state. Mai mult, Gates a investit și în companii de top din domeniul agri­col, cum ar fi Monsanto, una dintre principalele corporații internaționale care activează în domeniul agrochimic și al ingineriei genetice.

RodBun, producătorul și distribuitorul local de inputuri pentru agricultură, se află într-o perioadă în care caută soluții pentru creșterea businessului, care la sfârșitul anului trecut ajunsese la 130 de milioane de euro. Una dintre variantele de creștere este intrarea pe Bursa de Valori București (BVB), o mișcare prin care fondatorii companiei speră să atragă aproxi­mativ 25 de milioane de euro în urma unui plasament privat, bani necesari următoarelor proiecte de in­ves­tiții pe termen lung ale companiei. Ce doi parteneri spun că nu au stabilit deocamdată un calendar clar pentru listarea pe bursă, însă sunt în stadiul de dis­cuții cu mai mulți specialiști și consultanți din acest domeniu.

Munteanu și Iancu mai spun că intrarea lui Daniel Dines și a lui Ionuț Sas în acționariatul RodBun are legătură cu strategia companiei de listare la bursă. „Oamenii ăștia fac business la nivel global. Daniel Dines are o viziune de business pe care a căpătat-o în ultimii ani pe piața americană“, detaliază Alexandru Iancu. Daniel Munteanu precizează că, în drumul către piața de capital, ar avea nevoie de acest gen de antreprenori cu experiență în piețe mult mai mature decât a noastră.

Efectele tehnologiei

Deși activează în agribusiness, RodBun este o companie puternic digitalizată în ceea ce privește procesele de business, mai spune Mun­tean. „Suntem digitalizați pe toate procesele: sis­teme informatice, agenți de vânzări, fabrici, coduri, producție, GPS, practic toată activitatea“, detaliază acesta, explicând că, încă din perioada în care cifra de afaceri a companiei era în jurul unui milion de euro, nu a ezitat să investească sute de mii de euro în procesele de digitalizare. O strategie care și-a dovedit din plin utilitatea în momentul în care, în martie 2020, toată activitatea economică a intrat în lockdown. „Când a venit pandemia, ne-am mutat într-o singură zi în online și totul a funcționat din primul moment. Oamenii au lucrat, fabricile de semințe au produs.“

RodBun a avut însă și noroc în perioada pandemiei, recunoaște Daniel Muntean. Cu mai puțin de un an înainte, compania a renunțat la o linie de business care consuma resurse serioase – o divizie de transport care avea circa 70 de autocamioane proprii, pe care le folosea la transportul cerealelor. Dacă această divizie ar fi fost activă în martie 2020, spune el, retrospectiv, compania ar fi avut cheltuieli foarte mari. Și când spune asta se gândește în primul rând la situația în care o parte dintre șoferi s-ar fi aflat în diverse state din Europa, iar costurile cu repatrierea acestora ar fi afectat destul de serios bugetul firmei. Astăzi, RodBun închiriază mijloacele de transport de la companii specializate în acest business.

Potențial de piață

RodBun se va concentra pe ceea ce știe mai bine: producție și distribuție de se­mințe și îngrășăminte, care reprezintă cea mai mare parte a businessului companiei. RodBun este însă acti­vă și în zona tradingului de cereale, activitate care ge­nerează circa 20-30% din cifra de afaceri, potrivit estimărilor făcute de reprezentanții companiei. „Nu ne bugetăm câștig la trading, dar nici nu pierdem“, spune Muntean.

Compania este prezentă și în zona de retail, cu produse și echipamente agricole, printr-o rețea de 40 de magazine răspândite în toate regiunile țării. „Noi suntem focusați foarte mult pe produse pentru cultura mare. Magazinele sunt în mediul rural sau în orașele mici. Sunt peste 1.500 de magazine pe domeniul ăsta“, spune de această dată Alexandru Iancu. El adaugă că principalii clienți ai RodBun sunt fermierii mici și medii. Iar aceștia din urmă reprezintă, în opinia celor doi antreprenori, un segment de piață care poate înregistra cea mai mare creștere în perioada care urmează. Și asta, pentru că mulți fermieri, adaugă antreprenorii, au observat că, investind în sămânță certificată și în tratarea pământului, producțiile sunt mai mari. „E o tendință naturală de scădere constantă a folosirii se­minței din pătul“, constată Daniel Muntean, cu precizarea că schimbarea mentalității micilor fermieri a început în 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, intrare care a generat și alocarea mai multor subvenții.

Potrivit lui Daniel Muntean, România dispune de suprafețe generoase de teren agricol, însă producția este mică pentru că încă există destul de mulți fermieri care nu investesc în semințe și îngrășăminte de calitate.

Conform datelor Ministerului Agriculturii, în momentul de față, în România, circa 600.000 de fermieri dețin în jur de 50% din terenul arabil, generând doar 10%-15% din totalul producției agricole în zona de cereale. Această categorie de fermieri este și cea care face în cea mai mare parte agricultură de sub­zistență. La celălalt pol se află circa 4.000 de mari fermieri, pu­ternic tehnologizați, care dețin 30% din suprafața de teren agricol a României și asigură peste 70% din pro­ducția anuală de cereale. Restul de 15%-20% din pro­ducția de agricultură este asigurată de fermieri medii, mai puțin tehnologizați, care lucrează suprafețe cuprinse între 10 și 150 de hectare.

RodBun s-a poziți­o­nat către zona fermierilor mici și mijlocii pentru că, la începutul afacerii, antreprenorii au constatat că, dacă sunt expuși doar pe câțiva fermieri mari, riscă să aibă sincope în încasarea facturilor. În schimb, au remarcat că, dacă au în portofoliu mai mulți fermieri mici, riscul de neplată scade. „Am trecut prin jungla anilor 2000, când dispăreau companii sau fermierii îți arătau alte terenuri decât ale lor“, rezumă Daniel Mun­tean contextul de piață de la începuturile businessului.

De la fotbal la afaceri

Daniel Munteanu și Ale­xandru Iancu se cunosc de o viață. Au copilărit în Dru­mul Taberei și s-au împrietenit pentru că erau prin­tre puținii tineri din cartierul bucureștean care erau suporteri ai echipei de fotbal Dinamo, majorita­tea susținând mai ales rivala Steaua. De altfel, Daniel Muntean a și jucat pentru o perioadă în echipa de copii a lui Dinamo, însă în timp s-a dedicat studiilor.

Absolvent al ASE-ului bucureștean (la fel ca prie­tenul și partenerul său de afaceri), Daniel Muntean a lucrat câțiva ani, după facultate, într-o fabrică ger­mană din România producătoare de semințe pentru agricultură și a văzut încă de pe atunci că există oportunitatea pentru a începe un business profitabil pe cont propriu. În această ecuație a intrat și Alexandru Iancu, chiar dacă, așa cum recunoaște chiar el, nu a văzut cum arată un lan de porumb înainte de a începe acest business. În 2002, cei doi au pornit inițial ca dis­tribuitori de inputuri pentru agricultură, iar în scurt timp au început să producă și sămânță.

Redenumită RodBun în 2005, compania deține acum patru fabrici de semințe, exploatații agricole pentru multiplicarea de sămânță, bază genetică pentru culturile de porumb, floarea-soarelui, grâu, lucernă, ma­zăre sau soia. RodBun lucrează în acest moment 1.500 de hectare, teren luat în arendă în cea mai mare parte, iar în perioada care urmează fondatorii companiei intenționează să dubleze suprafața de lucru.

Geografic, businessul companiei este concentrat în zona județului Brăila. „Ne interesează zona pentru că acolo avem trei fabrici de semințe una lângă alta. Și simplitate logistică la recoltare“, spune Alexandru Iancu. Acesta precizează că RodBun nu produce an de an sămânță pe terenurile pe care le lucrează, ci al­ter­nează culturile. Dacă într-un an produce sămânță de grâu, de exemplu, terenul în cauză este cultivat în anul următor cu sămânță de porumb, iar în al treilea an – cu floarea-soarelui pentru consum.

Cercetare și dezvoltare

Încă din primii săi ani de funcționare, compania a lucrat cu geneticieni pentru a dezvolta semințe care să asigure productivitate bună. Din 2019, RodBun a semnat un parteneriat cu Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Fundulea, compania devenind pentru următorii cinci ani de­ținătoarea a doi dintre cei mai buni hibrizi de porumb creați în România. „Avem doi hibrizi, Fundulea 376 și Olt, cu care ne batem cu companiile multinațio­nale de la egal la egal“, detaliază Alexandru Iancu, pre­cizând că pe zona de cercetare au lucrat cu ge­netică veche de 30 de ani, pe care au procesat-o cu mijloace moderne.

Chiar și așa, fondatorii RodBun recunosc că încă sunt departe de performanțele multinaționalelor specializate pe producția de sămânță din țara noastră, cum ar fi Monsanto sau Pioneer, care ajung să inves­tească în cercetare și un milion de dolari pe zi.

Pentru a produce cât mai multă sămânță, pe te­re­nuri cât mai diferite, antreprenorii spun că apelează și la alți fermieri care sunt dispuși să-și ofere serviciile contra cost. „Este o valoare adăugată destul de mare și pentru fermieri, care pot câștiga din producția de să­mânță de până la trei ori mai mult decât din cea nor­mală, de consum“, explică Daniel Muntean.

Producția de sămânță, mai spune acesta, are o com­ponentă strategică, fapt pentru care specialiștii RodBun monitorizează permanent acest gen de culturi. Munteanu și Iancu spun că, pe viitor, văd o mare oportunitate pentru fermierii locali care acceptă să fie dezvoltată sămânță pentru culturile de cereale pe te­re­nurile lor, pentru că, până la începutul războiului din Ucraina, marile companii multinaționale din zona inputurilor pentru agricultură aveau investiții conside­rabile în producția de sămânță în Rusia și în Ucraina, iar în noul context își pot muta aceste operațiuni în România.

Mai mult, de câștigat ar putea avea și fermierii spe­cializați în cultura normală pentru consum. Și ar pu­tea să facă asta, explică Muntean, nu cultivând su­prafețe mult mai mari, ci investind în semințe de calitate și acordând mai multă atenție modului în care tra­tează cu îngrășăminte terenurile pe care le exploa­tează. La rândul lui, Iancu spune că nu se poate compara producția din România cu cea din Ucraina, exem­plificând că în țara vecină se cultivă în medie circa șase milioane de hectare de floarea-soarelui, în timp ce la noi – doar un milion de hectare.

În noile condiții, cred cei doi antreprenori, în peri­oada care urmează nu va fi ușor pentru agricultorii români să achiziționeze îngrășăminte și semințe. „Ca reper, doar la azotatul de amoniu, care este folosit frec­vent de fermierii români, prețul era pe undeva de până la 1.000 de lei pe tonă în urmă cu doi ani, iar acum este de 4.000 de lei pe tonă“, dă un exemplu Iancu. Nici la sămânță prețurile nu vor rămâne foarte jos în perioada care urmează, chiar dacă acum nu au urcat semnificativ. Daniel Muntean spune că, la una dintre fabricile de sămânță pe care le controlează, gazul consumat în 2021 a costat 700.000 de lei, pentru anul în curs estimându-se un consum în valoare de 2,5 milioane de lei. Chiar dacă toate aceste costuri la utilități explodează, cei doi antreprenori spun că vor continua investițiile, fiind convinși că vor veni și vre­muri mai bune.

Acest articol a apărut în numărul 139 al revistei NewMoney.

FOTO: Laszlo Raduly