Ce afacere de un milion de euro a deschis un antreprenor în localitatea în care se filmează Las Fierbinți

Florel Manu 29/10/2018 | 11:10 Oameni
Ce afacere de un milion de euro a deschis un antreprenor în localitatea în care se filmează Las Fierbinți

O vorbă veche bătrânească spune că românul poate să scoată bani și din pia­tră seacă. Dar depinde și ce faci cu ea. Antreprenorul Mircea Holmanu a pa­riat totul pe pavaje, chiar dacă uneori i-a mai fugit pământul de sub pi­cioare.

Acest articol a apărut în numărul 51 (22 octombrie – 4 noiembrie) al revistei NewMoney

Odată ce intri în micul orășel ialomițean Fierbinți-Târg e greu să realizezi că ai ajuns pe „platoul de filmare“ al serialului tv Las Fierbinți. Străzile principale sunt asfaltate, iar un drum de piatră și nisip de la capătul localității te duce până în curtea unei fabrici de pavaje. Pe margi­nea drumului vezi mici magazine sau cârciumi care te duc cu gândul că Fier­bințiul – locul unde se produc pavaje de aproximativ un milion de euro pe an – este o localitate înstărită. În realitate, însă, scenariul din Las Fierbinți este jucat zilnic și în viața reală.

Mircea Holmanu, director general și creierul afacerii cu pavaje HDM Stone, se declară dezamăgit de faptul că trebuie să caute forță de muncă la câteva zeci de kilometri în jurul fabricii. „Am avut o cifră de afaceri de circa un milion de euro, iar capacitatea noastră anulă este de 3,5 milioane de euro“, subliniază acesta potențialul fabricii sale, dacă ar lucra la întreaga capacitate. Mai mult, apreciază el, piață există pentru cel puțin 25 de ani. Iar românii au început să înlocuiască treptat betonul sau asfaltul din curți cu pavaje de diferite modele.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Strategii și crize. Pentru că este un jucător mic într-o piață cu producători precum  Elis Pavaje – cu o cifră de afa­ceri de 36 de miloane de euro în 2017 – sau Symmetrica – cu vânzări de 20 de mili­oane de euro anul trecut –, Mircea Holmanu s-a orientat în ultima perioadă către lucrări din sectorul rezidențial și a decis să aducă un suflu nou pe piața ame­­najărilor exterioare. „Ne inspirăm din modele din Statele Unite și Canada“, pre­cizează antreprenorul, care mai spu­­ne că alternează modelele moderne cu cele cu influențe antice. Noua strategie a lui Holmanu este de a atrage cât mai mulți dezvoltatori imobiliari, însă nu va renunța nici la clienții individuali, pe care se bazează în acest moment.

Totodată, în ultima perioadă a re­nun­țat la afacerile cu statul. Recunoaște că a lucrat o bună perioadă de timp cu com­panii care aveau contracte pe bani publici, însă acest „lux“ l-a costat două fali­mente. „Am eliminat clienții care câș­tigau licitații pe prețuri mici și aveau pre­tenții să plătească la 60 sau 90 de zile“, detaliază Holmanu. În 2009, de exemplu, în plină criză, cele mai multe comenzi ve­neau dinspre sectorul de stat, unde s-au făcut investiții. Însă partenerii de afaceri de atunci l-au lăsat cu ochii în soare și cu marfa neplătită.

Odată cu regândirea strategiei de business a început și să investească masiv în retehnologizarea producției. Astfel, în de­curs de șase ani a cheltuit peste două milioane de euro pentru achiziția de utilaje performante și modernizarea fabricii. „Inițial aveam 12 muncitori pe tură, iar acum deservesc un utilaj cu doar cinci oameni“, dezvăluie antreprenorul. Dar chiar și cu producția automatizată mai are nevoie de muncitori pentru a lucra la capacitate maximă, muncitori pe care nu îi găsește. A luat în calcul să adu­că oameni din țările asiatice, însă costurile inițiale sunt de circa două mii de euro de om, doar pentru a-i aduce în Ro­mânia și a plăti taxe pentru ei. Iar dacă angajezi sub 25 de persoane, atunci, spun legile în vigoare, trebuie să le asi­guri salariul mediu net pe economie, adică 2.400 de lei. A luat în calcul ca acest salariu să-l ofere unor muncitori din țară, dar nici așa nu a găsit oameni care să muncească pentru acești bani. Salariul minim din firmă por­nește de la 1.800 de lei net, sumă la care se adaugă bonusuri în funcție de munca prestată.

Cu lumea-n cap. Holmanu recunoaște că nu are pregătire în domeniul construc­țiilor, însă anii pe care i-a lucrat ca angajat pe vase de croazieră l-au ajutat în ca­­riera sa de antreprenor. Însă ce au în comun ospătăria și construcțiile?

La sfâr­șitul anilor ’80, antreprenorul de azi a absolvit Liceul Economic Nr. 4 din Capitală, cu specializarea ospătar, bucătar, cofetar. S-a angajat ca ospătar în București, iar în sezon ajungea și la restaurantele de pe litoral. A prins gustul banului și a decis să nu-și mai schimbe meseria. „Pe timpul lui Ceaușescu, dacă munceai puteai să câștigi și o mie de lei pe zi“, povestește Holmanu. În 1992 s-a angajat la Cazino Victoria ca ospătar, pri­mul său contract mai serios de până atunci. Până în 1996 ajunsese șef de sală, dar a vrut ceva diferit și a decis să lucreze ca ospătar pe vase de croazieră.

A fost o experiență în timpul căreia a decis să investească în el, astfel că și-a plă­tit mai multe cursuri de management pe care le-a făcut pe vapor. Șefii săi îi pro­mi­seseră chiar să-l avanseze pe un post în care ar fi putut câștiga până și 10.000 de dolari lunar. „Pentru mine, anul 2000 a fost unul de cotitură. Mi se năs­cuse primul copil când eram în Jamaica. Am decis să re­vin“, spu­ne  Mircea Holmanu, amintin­du-și că și-a văzut fetița la patru luni și ju­mă­tate de la naștere. Astfel, cu banii strânși în ultima croazieră s-a întors la familie.

Avea economii de aproape 9.000 de dolari și a hotărât să își deschidă o afacere, dar avea și opțiunea de a-și cum­păra cu acei bani un apartament de patru camere în cartierul bucureștean Berceni. Deși avea experiență în HoReCa, a decis să investească într-o fabrică de țiglă alături de tatăl său. Câțiva ani mai târziu a renunțat la producția de țiglă și s-a reorientat către cea de pavaje. În pe­rioada de vârf a crizei a ajuns la un pas de a închide afacerea, pentru că partenerii săi nu i-au plătit marfa. Din 2012 însă și-a revizuit portofoliul de clienți și a re­început să meargă pe câștig. Acum, nu mai are niciun regret că nu a investit într-un business din domeniul alimen­tației publice și își dorește să consolideze afacerea cu pavaje. Și asta pentru că nu vrea să vândă, din moment ce are experiență în domeniu de 18 ani.

Pentru că nu se mai justificau financiar, a renunțat la punctele de lucru din Bu­­curești și a concentrat toată afacerea în Fierbinți, unde are și fabrica, iar recent a deschis și un showroom cu idei de aranjamente exterioare. Și cum viața sa nu este departe de a fi un scurt scena­riu de film, Mircea Holmanu pare să-și fi găsit platoul ideal de filmare.

Regatul de piatră

Afacerile cu amenajări exterioare au explodat în ultimii doi ani, cifrele de afaceri ale jucătorilor din domeniul pavajelor fiind în continuă creștere.

  • Elis Pavaje. A înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 36 de milioane de euro. Businessul este controlat de ardelenii Emil și Vasile Goța, cu o avere estimată la 26-28 de milioane de euro.
  • Symmetrica. Producătorul de pavele și borduri vibropresate este deținut de Florentina-Mihaela și Florin-Cristinel Stanciu. În 2017 a avut afaceri de 20 de milioane de euro.

Material documentat la Fierbinți-Târg, județul Ialomița.


FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Cu o experiență de peste 20 de ani în presa românească, Florel Manu a debutat la Radio PRO FM, după care și-a continuat activitatea la mai multe trusturi media precum PRO TV, Antena1 și Antena3, Adevărul, The Money Channel. Acoperă domeniile retail, real estate și turism.