CCR: Ordonanţa care reglementează starea de alertă este constituțională
Curtea Constituţională a stabilit, miercuri, că ordonanţa de urgenţă a Guvernului care reglementează starea de alertă este constituţională, au precizat, pentru Agerpres, surse din CCR.
Sursele citate au menţionat că a fost o decizie de interpretare, respectiv prevederile articolului 4 din OUG 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituţionale în măsura în care nu se restrâng drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care pot fi limitate doar prin lege.
Potrivit aceloraşi surse, judecătorii constituţionali au respins, în unanimitate, sesizarea Avocatului Poporului privind articolul 2 litera f din OUG 21/2004.
CCR, sesizată de Avocatul Poporului
Curtea Constituţională a luat în discuţie, miercuri, sesizarea Avocatului Poporului asupra Ordonanţei de Urgenţă 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Avocatului Poporului preciza în sesizare că delegarea unor atribuţii de legiferare către autorităţi administrative având ca finalitate restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale încalcă principiul separaţiei puterilor, precum şi prevederile constituţionale potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.
„Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 21/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu respectă principiul previzibilităţii legii prin definirea defectuoasă a ‘stării de alertă’, care, neavând consacrare constituţională, presupune o circumstanţiere detaliată, la nivel infraconstituţional, a cazurilor în care se poate declara. În realitate, legea prevede doar că se pot lua de către organe administrative orice măsuri, deci inclusiv de restrângere a exerciţiului unor drepturi, deşi art. 53 din Constituţie prevede clar că acest lucru poate fi făcut numai prin lege. În lipsa prevederii unui termen pentru care se poate dispune starea de alertă, ba mai mult, reglementarea posibilităţii extinderii acestuia prin act administrativ, se ajunge în ipoteza în care restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale capătă caracterul unei îngrădiri permanente aducând astfel atingere însuşi dreptului, ceea ce este contrar art. 53 alin. (2) din Constituţie”, explică Avocatul Poporului.
Potrivit acestuia, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile articolului 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Autorităţile administraţiei publice nu au o asemenea competenţă, misiunea lor fiind aceea de a asigura executarea legilor.
