Judecătorii CCR au respins sesizarea Opoziţiei pe pachetul de măsuri fiscale pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi au decis că legea este constituţională. Legea merge la promulgare la preşedintele Klaus Iohannis.
Preşedintele Curţii Constituţionale, Marian Enache, a declarat după şedinţă că în urma analizei, ”CCR a constatat că angajarea răspunderii Guvernului pe proiectul de lege a vizat un scop unic şi unitar, respectiv creşterea veniturilor la bugetul public şi reducerea cheltuielilor statului”.
”În cadrul examenului de constituţionalitate, s-a conchis că procedura de aprobare a legii, prin angajarea răspunderii Guvernului, a respectat exigenţele Constituţiei şi a jurisprudenţei CCR”, a mai spus Enache.
El a precizat că CCR a mai reţinut că ”dispoziţiile legale în mod punctual criticate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate au fost adoptate în marja de apreciere şi oportunitate de care legiuitorul dispune în materie financiar-fiscală”.
”Prin urmare, judecătorii constituţionali au decis cu majoritate de voturi că obiecţia este neîntemeiată, că legea în ansamblul său este constituţională, declarând respingerea obiecţiei, că articolul 3 referitor la diminuarea contribuţiei la Pilonul II de pensii administrat privat a persoanelor fizice implicate în activitatea de creare de programe şi calculator este constituţională, iar în unanimitate, au respins ca neîntemeiate celelalte critici, în număr de peste 30 formulate în sesizare”, a mai spus preşedintele CCR.
USR şi Forţa Dreptei au depus în 29 septembrie, la Curtea Constituţională, sesizarea care vizează legea privind unele măsuri fiscale pentru care premierul Marcel Ciolacu şi-a asumat răspunderea în Parlament. Documentul este semnat şi de către doi parlamentari liberali, Dan Vîlceanu şi Gheorghe Pecingină, care, ca urmare a acestui fapt, au fost excluşi din grupul parlamentar PNL de la Camera Deputaţilor.
Premierul Marcel Ciolacu a declarat la acel moment că este dreptul Opoziţiei să formuleze sesizări la Curtea Constituţională, ulterior anunţându-şi intenţia de a solicita Curţii devansarea termenului de dezbatere a sesizării, idee pe care ulterior a abandonat-o, argumentând că nu ar vrea să pună în niciun fel de presiune pe judecătorii de la CCR.