Câți dintre antreprenorii români sunt dispuși să preia modelul de succesiune german

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Să crești în mijlocul unei afaceri de familie, pe care o și preiei la un moment dat, poate însemna o lungă listă de beneficii. Dar, dacă noile generații de proprietari cred că afacerile lor sunt acolo pentru a-i servi și nu invers, aparențele se pot dovedi înșelătoare.

Dacă ar fi să generalizăm, mottoul afa­cerilor de familie ar trebui să fie „a avea și a păstra“, cu observația că mai ales a doua parte a sintagmei e cel mai greu de pus în practică. Iar, în România, antreprenorii care intenționează să păstreze afacerea în familie sunt departe de a fi găsit o rezolvare clară a problemei transferului către generația mai tânără.

„Expunerea la experiența unei afa­ce­ri de familie cu tradiție poate repre­zenta un moment revelator pentru an­­tre­­pre­­norii români care pregătesc pre­da­rea afacerii către copii“, spune Mi­­­haela Matei, coordonator al barometrului antreprenoriatului românesc, rea­­lizat de EY România. Printre între­bările firești pe care și le pun antreprenorii români se numără cele legate de momentul începerii și durata procesului de transfer, administrarea averii antreprenoriale sau importanța unei constituții a familiei. În acest context, studiile de caz pentru succesiune – cheia unei afaceri de familie care reu­șește să treacă testul timpului – sunt utile. Iar, dacă surprind situații în care afacerile reușesc să treacă și grani­­țele geografice, acestea devin lite­ră de manual.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.