Câți bani fac școlile private din lipsa de eficiență a învățământului de stat

Cu afaceri cumulate de 40 de milioane de euro pe an, școlile și grădinițele private sunt o piață ce tocmai își susține examenul de maturitate.

Acest articol a apărut în numărul 75 (7 – 20 octombrie 2019) al revistei NewMoney

Dacă vestitele grupuri de WhatsApp ale părinților români au vreun merit, acela e că au scos la iveală cât de chinuiți se simt în școlile publice copiii români: cu teme absurde – să copieze pagini întregi din manua­lele digitale în caiete; cu profesori absurzi – care încă dictează în clase și apoi au pretenția ca elevii să memoreze lecții la rând; cu ore de chimie, fizică și infor­ma­tică fără niciun experiment.

Ca să nu mai punem la socoteală orarul de la gimnaziu, care presupune câte șapte ore petrecute în școală, fără să existe vreo posibilitate ca elevii che­mați dinainte de prânz și ținuți până seara în clasă să poată lua o masă caldă în tot acest timp.

Alternativa există, dar costă. Între 1.000 de euro și peste 3.500 de euro pe an, potrivit unui studiu realizat de Grupul de Lucru pe Educație din Coaliția pentru Dezvoltarea României. Sunt însă și școli care le cer pă­rinților aproape 9.000 de euro pentru nouă luni de școală. Și, cu toate astea, școlile private au răsărit, în ultimii ani, precum ciupercile după ploaie. Cele mai multe sunt în București și în zona înconjurătoare.

Un lucru e cert. „Atmosfera din școlile private e foarte plăcută. Copiii merg cu mult entuziasm, nu ajung să spună că sunt chinuiți, precum copiii din școlile de stat. Școlile private chiar au laboratoare de științe bine echipate, care-i ajută pe copii să înțeleagă fenomenele studiate, laboratoare de informatică. Limbile străine se practică intensiv, se face sport, la mu­zică mai învață câte un instrument“, explică Măriuca Talpeș (55 de ani), cofondatoare a companiei Bitdefender și CEO al Editurii Intuitext, de ce sunt tot mai mulți părinți care se înhamă la un efort financiar considerabil, în timp ce școala de stat e, teoretic, gratuită.

„Copiii din școlile publice trebuie să plătească cursuri separate și în afara orelor petrecute în școală, pentru a obține aceleași cunoștințe și abilități“, adaugă Măriuca Talpeș. Și avertizează că părinții trebuie să fie atenți la câteva aspecte atunci când decid să-și trimită copiii în școli private. „Notele la exame­nele naționale trebuie să fie peste medie. Părinții să se informeze și ce acti­vități extrașcolare sunt organizate, dar mai ales să țină cont de entuziasmul copiilor.“

CÂTE DOI ÎNVĂȚĂTORI. O școală pri­vată cu rezultate constant bune la Eva­lu­area Națională este Școala Ioanid din București. Anca Hotăranu (44 de ani), mama lui Matei, elev în clasa a V-a și în­scris la Ioanid din ultimul an de gră­diniță, spune că băiatul merge cu mare plăcere la școală, deși stă acolo aproape toată ziua, de la 8 dimineața până spre sfârșitul după-amiezii. „Face ore, pri­mește două gustări și masa de prânz. Petrece multe ore acolo și sunt mulțumită de rezultat. Îmi place în mod deosebit cum a evoluat. Era un băiețel foarte timid și retras, iar acum e foarte sigur pe el.“

Lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Anca Hotă­ranu își amintește că a ajuns la Ioanid după ce Matei, „care era mai emoțional și nu se adaptase anterior de niciun fel, s-a simțit foarte bine acolo, i-a plăcut foarte mult“. Experiența din școala primară a determinat-o pe mama lui Matei să-l lase aici și la gimnaziu.

„Metoda lor presupune că elevii au doi învățători: unul pentru limba română, unul pentru engleză. Iar cei doi au lucrat într-un tandem perfect: adică ce în­vățau în română studiau apoi și în engleză. Mi-a plăcut și ce le dădea să citească: copiii au primit fără să-și dea seama cunoștințe de istorie, de geografie, cultură ge­nerală. Jocurile îi încurajau pe copii să-și spună opi­nii­le“, povestește Anca Hotăranu. Cum copilul a văzut la școală „că opiniile lui contează, a prins curaj să citească, tocmai ca să poată să aibă opinii“.

Dintre disciplinele suplimentare pe care școala le pune la dispoziție, Matei a ales orele de „dramă“ (teatru). „Așa a prins el drag să joace la teatru, acum joacă în două piese: la Opera Comică pentru copii, în «Sunetul muzicii», și la Excelsior, în «Familia Addams».

Fondatoarea Școlii Ioanid, Anca Biriș, spune că o zi de școală începe la 8.30 și se încheie la 16.45 sau la 17.15, în funcție de opționalele alese. „Dimineața, au loc orele din curriculumul național, iar la 11.00, copiii iau gustarea de dimineață. Prânzul înseamnă și o pauză de 45 de minute pentru elevi, care au timp să se relaxeze, să iasă la locul de joacă, pe terenul de sport sau să citească în sălile de lectură. După prânz, au loc orele de teme, orele suplimentare de limbă en­gleză (așa că elevii se întorc acasă cu temele făcute), dar și cele de debate (dezbatere, n.r.), de consiliere și orientare profesională și educație an­tre­pre­norială. După sfârșitul programului, la clasă se desfășoară cluburile cu plată, în funcție de aptitudinile și interesele elevilor: Bricks4Kidz, Dans, Șah, Științe pe pâine, Robotică, MindLab, Tenis, Teatru, Pian.“

Mama lui Matei apreciază că școala nu se ferește să-și trimită copiii la eva­luări externe, iar „rezultatele au fost

foarte bune la nivelul întregii clase“. Mai contează și că băiatul nu va fi obli­gat să schimbe mediul în care a „înflorit“. „În momentul în care am decis să rămânem și la clasa a V-a. a contat și faptul că Ioanid și-a făcut și liceu.“

Școala Ioanid a fost, anul trecut, școala privată cu cele mai bune rezultate din Capitală la Evaluarea Națională și a treia pe tot Bucureștiul  (incluzând și școlile de stat), cu o medie extrem de ridicată: 9,44. Cu mai mulți elevi înscriși la examen în acest an, media a scăzut: 8,54.

„Pe tot parcursul clasei a VIII-a, elevii noștri au un program de pregătire pentru Evaluarea Națională, compus atât din ore de predare și consolidare a cu­noș­tințelor cu profesorii de limbă și literatură română și matematică, cât și ore suplimentare cu o echipă alternativă de cadre didactice. Astfel, elevii se obiș­nuiesc cu modalități diferite de evaluare și sunt testați constant“, explică fondatoarea Anca Biriș sistemul de pregătire.

Un an la Ioanid scoate din buzunarele părinților 8.660 de euro la școala primară și 8.770 la gimnaziu și la liceu. 433 de copii, cu vârste cuprinse între 2 și 16 ani, sunt înscriși în toate formele de învățământ, de la grădiniță până la clasa a X-a. Fondatoarea școlii, Anca Biriș, este fiica fostului director al Serviciului Român de Informații Virgil Măgureanu. Părinții copiilor în­scriși la Ioanid spun însă că n-au simțit să conteze în vreun fel acest aspect în activitatea școlii. „Acest element nu a cântărit prea mult pentru mine; felul în care s-a simțit și a evoluat co­pilul meu a fost tot ce a contat“, spune Anca Ho­tăranu.

CURRICULA BRITANICĂ. Transylvania College este una dintre cele mai vechi școli particulare din România, iar reputația ei a determinat familii din toată țara să-și trimită copiii la școală la Cluj. În prezent, insti­tuția are înscriși 635 de elevi, de la creșă la liceu.

„Programul este diferit în funcție de nivelul de stu­diu. Elevii de liceu, de exemplu, încep cursurile la ora 9.00. Au de susținut examene Cambridge la toate materiile studiate, iar majoritatea acestor examene du­rează până la trei ore, astfel că orarul elevilor este construit să includă mai multe reprize de câte două ore pe o materie, ceea ce le permite să se pregătească pentru experiența de examen“, explică directoarea instituției, Ruxandra Mercea.

Modul în care e organizat programul elevilor la Transylvania College nu seamănă cu mai nimic din ce fac copiii din școlile de stat: câte șase ore la fiecare materie, în fiecare săptămână.

„În ultimii doi ani de liceu, elevii studiază doar materiile de care au nevoie la facultate. Spre exemplu, într-o zi pot avea două ore de computer studies, urmate de două ore de business studies, după care vine pauza de prânz de o oră, timp în care mănâncă în cantina școlii. Urmează alte două ore, care pot fi, de exemplu, de matematică. Progra­mul este intens. Pe parcursul fiecărei zile, au o întâlnire cu dirigintele, în cadrul programului de dezvol­tare personală coordonat de departamentul de Wellbeing. În plus, în timpul zilei, elevii au întâlniri și cu colegi din alți ani, legate de participarea la diverse proiecte“, povestește Ruxandra Mercea. În același timp, notele luate de elevii școlii clujene la examenele românești au scăzut constant în ultimii ani, de la 9,24 în 2015 la 8,35 în 2019 la Evaluarea Națională. Ruxandra Mercea spune însă că aceste examene „nu sunt o miză“ pentru copiii care se pregătesc aici. „Până în urmă cu câțiva ani, eram și noi parte din această po­veste a competiției între școli în legătură cu rezulta­tele la Evaluarea Națională, însă văzând pe parcursul anilor care sunt cerințele studiului în liceu și ce presupune pregătirea pentru examenele Cambridge,ne-am dat seama că cheia succesului pentru elevii noștri este de a-i sprijini să se dezvolte armonios“, fără presiune pe doar câteva materii.

În plus, „majoritatea elevilor care termină gimnaziul la Transylvania College aleg să rămână într-un liceu cu predare exclusiv în limba engleză, elevii pregătin­du-se pentru examenele Cambridge IGCSE și A Le­vels“, precizează Ruxandra Mercea.

Cine termină colegiul clujean nu e interesat de bacalaureatul românesc. „Examenele finale susținute de elevii noștri sunt A Levels, la fel ca elevii din Anglia sau din școlile britanice internaționale, la trei dintre materiile studiate în ultimii doi ani de liceu. Aceste examene sunt recunoscute pentru admiterea la universitate în 150 de țări din lume, inclusiv în România. Liceul a avut până acum șase promoții de absolvenți, aceștia fiind răspândiți peste tot în lume și studiind la cele mai bune universități“, mai spune Ruxandra Mercea.

Un an de cursuri la școala clujeană costă între 3.630 de euro la creșă și grădiniță și 9.570 de euro la liceu.

ALTERNATIVA ACCESIBILĂ. Pe o străduță dintr-un cartier supraaglomerat al Bucureștiului, Militari, e trafic ca pe marile bulevarde, în fiecare dimineață și în fiecare seară. Curtea generoasă a Școlii Româno-Finlandeze deține și o parcare încăpătoare, așa că du­sul și luatul copiilor e totuși lipsit de stresul coborâtului copiilor în stradă, cum se întâmplă la școlile de stat.

Lipsa de stres e principiul conducător al școlii, iar asta se vede de la zâmbetul larg și privirea directă a directoarei școlii, Alina Cîrjan, până la încetineala cu care copiii se lasă convinși de părinți să plece acasă la sfârșitul orelor. „Tot ce știm despre educație am învățat de la parte­nerii din Finlanda. Din 2010 lucrăm cu un grup de școli din Turku care, de-a lungul timpului, s-a diversificat. Asta nu înseamnă că elevii nu învață în bănci, ci că educația este centrată pe copil“, spune Alina Cîrjan.

Deasupra intrării tronează o inscripție uriașă – „Universitatea Biblică“ –, dar directoarea spune că e un vestigiu al unei epoci apuse. „Când am început noi, în 2008, doar asociațiile și fundațiile puteau să por­nească școli. Asociația care ne-a înființat pe noi a avut, mai întâi, această Universitate Biblică. Dar lucrurile s-au schimbat și au rămas cu toate clădirile goale.“ Între timp, Școala Româno-Finlandeză a um­plut toate spațiile libere.

Orele de grădiniță și de școală primară nu sunt mult diferite față de cele din școlile publice, cu ex­cepția absenței stresului. La gimnaziu, copiii își încep ziua la ora 8.00 și termină orele la ora 14.00. „Studiem intensiv limba engleză. Avem cursuri de public speaking. Am folosit cultura civică drept o ocazie să stăm de vorbă cu copiii despre tot ce înseamnă socie­tate, am încercat să transformăm o oră relativ plicti­sitoare și nepopulară prin discuții, dezbateri, proiecte despre ce înseamnă să conduci țara, cum se deose­besc statele între ele“, explică directoarea.

Ea precizează că elevii pot lua prânzul la școală, au o pauză mai mare în timpul orelor de curs. „După aceea, au opțiunea să-și facă temele aici, este un mit că-n Finlanda copiii nu au teme, au, dar volumul este mult mai mic, iar scopul temelor este de a contribui la consolidarea informației în mintea copiilor.“

Școala oferă și cursuri opționale, artistice, spor­tive, limbi străine, iar taxele pornesc de la 1.500 de lei pe lună (15.000 de lei pe an) până la 2.000 de lei/lună, cu câte opționale permite timpul. Media școlii la Evaluarea Națională din această vară este de 7,72 (a 15-a școală privată pe Capitală). Din acest an, Școala Ro­mâ­no-Finlandeză a pornit și cursuri liceale.

Părinții par mulțumiți. Diana M. (33 de ani) spune, în timp ce încearcă să-și convingă juniorul (elev în clasa a VI-a) să se îmbrace mai gros, potrivit cu vremea care s-a răcit: „Suntem aici de la grădiniță, unde a fost bine, iar la școală e și mai bine. Probabil că vom rămâne aici până la sfârșit“. Școala Româno-Finlan­­de­­ză are 712 elevi, cu vârste între 2 și 15 ani.

Un studiu realizat de Frames și publicat la începutul lunii septembrie apreciază că piața școlilor private e de aproximativ 40 de milioane de euro, cu un poten­țial uriaș de creștere, cât timp piața meditațiilor este apreciată la cel puțin 300 de milioane de euro. Numă­rul școlilor private se apropie de 500, dintre care aproape jumătate sunt în București.

Măriuca Talpeș remarcă îndeosebi înmulțirea șco­li­lor religioase, la care taxele sunt reduse ori nu există deloc. Tot ea atrage atenția că meditațiile sunt sensibil mai scumpe în orașele mari decât în locali­tățile mici. În București, la materiile importante se poate ajunge la 6.400 de lei pe an, spune cofondatoa­rea companiei BitDefender, potrivit căreia fac medi­tații și unii dintre elevii școlilor private. Cât despre eficiența diverselor sisteme de educație, Studiul Gru­pului de Lucru din Coaliția pentru Dezvoltarea Româ­niei arată că media notelor sub 5 la Evaluarea Națională este de 9% în învățământul privat și de 28% în școlile de stat.

TENDINȚE. Studiul publicat luna trecută de compania de consultanță Frames prognozează că piața școlilor private va înregistra „noi vârfuri de creș­­te­­re“ în 2019 și, „mai ales“, în 2020.

EVOLUȚIE. Estimată pentru acest an la 40 de mi­­li­­oane de euro, cifra de afaceri a șco­­li­­lor private (inclusiv gră­­di­­nițe) din România era în 2010 de 16,9 milioane de eu­­ro. În 2017, ajungea la 35,3 mi­­lioane de eu­­ro, iar în 2018, la 37,2 milioane de eu­­ro.

MATURIZARE. Analiza realizată de Frames subliniază că „după anii de creș­­te­­re susținută 2010-2017, anul trecut s-a accentuat ten­­din­­ța de maturizare a pieței, dovadă că, dincolo de creșterea businessului și a pro­­fi­­tabilității, numărul firmelor active s-a redus cu câteva zeci“. Autorii studiului amin­­tesc că „în piață au avut loc o serie de fuziuni și achiziții, iar marii jucători și-au consolidat pozițiile“.